Privind ?n spate, doar cu coada ochiului, Mayar se ?ncrunt?. Ce-o nemul?umea? O siluet?, z?rit? undeva ?n partea dreapt?. De aceea ?i marai printre din?i Parc?i, ?Se pare c? ne urm?re?te cineva.”

  Parca, mirat?, privi ?n aceea?i direc?ie ca ?i Mayar. De v?zut nu v?zu ?ns? pe nimeni. De asta ?i se cruci, privind iar la Mayar, ?Cine anume? Nu v?d pe nimeni.”

  ?Eu ?ns? da. ?i de altfel v?d destul de clar cum st? cu ochii pe noi.”

  ?N-o fi din cauza c? ai vedenii?” ?ntreb? Parca razand. Dar f?cu ea asta doar ca s? ascund? de fat? c? vedea doar umbre ?n fa?a ochilor ?i cam atat. Dar, de?i i se p?rea c?-?i pierde vederea, ?tia c? nu-i o problem? fizic?, ci din cauza magiei cuiva. A cui ?ns? nu ?tia, c?ci anume ?n P?durea Rophion ale ei puteri erau limitate. ?i, ?n?elegand ?nc? odat? asta, marai printre din?i, ?Nici nu ?tii cat ur?sc eu p?durea asta.”

  R?spunsul Parc?i o uimi enorm pe Mayar. De aceea ?i se uit? ea crucit? la Titanid? ?i ?ntreb?, ?De ce m? rog? Credeam c? acest loc ?i-i scump ca ochii din cap. ?i, dac? nu m? ?n?eal? memoria, anume aici ?i te-ai n?scut, nu?” Dar, de?i vru s? pun? aceste ?ntreb?ri cu inocen??, tot se sim?i hatrenia vulpii ?n cuvintele rostite.

  Titanida ?ns?, de?i sim?i acea hatrenie ?n vocea tinerei, n-o cert?. Doar spuse, ??i ai dreptate. Aici m-am n?scut. Asta ?ns? nu ?nseamn? c?-i un loc dup? care tanjesc.” V?zand ?ns? c? Mayar se preg?tea s? mai ?ntrebe ceva, Parca ?uier? ?nfuriat? printre din?i, ??i… nici s? nu ?ntrebi iar ?de ce” c? jur c?-mi ies cu totul din fire.”

  ?Dac? zici!” Bomb?ni tan?ra. Apoi, luand brusc trupul ei de vulpe, f?cu ca?iva pa?i ?n fa??, for?and-o ?i pe Parca s-o urmeze. ?i, f?r? s-o priveasc? pe Titanid?, spuse calm, ?Oricum, eu m? refeream la altceva.”

  ?La ce ?n concret?” Se interes? Parca, schimband un pic tonul vocii. Dar f?cu asta pentru c? sim?i o ciudat? vinov??ie ?n suflet pentru c? se pierduse cu firea ?n fa?a lui Mayar. Ceva care ura de altfel: s? arate altora c? era slab? de fire.

  Mayar ?ns?, f?r? s? atrag? prea mult? aten?ie comportamentului Titanidei, ??i continu? drumul. Apoi, cand crezu ea de cuviin??, spuse, ?C? aceast? p?dure ar fi trebuit s? fie de partea ta, odat? ce ?i-a dat na?tere. P?durea Rophion ?ns? e a ta du?manc?. E asta din cauza lupilor magici?”

  ?Nu numai!” Spuse Parca ganditoare ?i trist? ?n acela?i timp. Apoi, cu capul ?n p?mant ?i f?r? s-o priveasc? pe vulpe, care se oprise locului ?i-o privea insistent, spuse, ?E din cauza altor secrete. Unele pe care doar aceast? p?dure le poate ascunde.”

  ?Secrete? Precum?”

  ?Precum na?terea acestei lumi ?i ?n special Legenda P?durii Rophion. O legend? care spune ?ntregii lumi c? nimeni nu-i ?tie istoria, c? nimeni habar n-are despre cum a ap?rut Universul sau cum s?-i controleze a lui imens? putere.”

  ?Cum r?mane atunci cu Soarta? Credeam c? anume ea poate s? controleze totul.”

  Cuvintele tinerei o f?cur? ?ns? pe Parca s? rad?. ?Soarta? Dar… a v?zut-o m?car cineva?”

  Vulpea o privi chiora?. ?Credeam c? tu ai v?zut-o. Doar e?ti Titanida Sor?ii, nu?”

  ?O Titanid? de form?!” O tranti Parca. De asta Mayar o privi iar piezi?. Parca ?ns? nu observ? acea privire de ?s-a scrantit la cap sigur.” De aceea ?i-?i continu? ea gandul, ?Dac? sincer pan? ?i pe mine m? mir? faptul c? n-am v?zut Soarta pan? acum de?i se presupune c-o controlez. La fel se ?ntampl? ?i cu Titanii. Ei sunt puternici. Controleaz? Magia Alb? ?i Neagr? deopotriv?. Chiar ?i a?a n-au control absolut asupra lumii, iar asta ?i face slabi ?n fa?a altora. De aceea ?i au existat, exist? ?i vor exista r?zboaie pentru suprema?ie pe acest p?mant.”

  ?Poate ?i ai dreptate, Parca. Dar totu?i: dac? Titanii n-ar exista, atunci lumea ar fi dat? peste cap, c?ci fiecare din voi ??i are rolul s?u. Sau m? gre?esc?”

  ?Ce dac? nu-i chiar a?a cum crezi?” Spuse Parca sigur? pe sine. Apoi privi adanc ?n ochii lui Mayar. ?Ce dac? totul ?i orice poate fi ?nlocuit pe acest p?mant?”

  ?Te referi la faptul c? dac? un Titan dispare un altul ?i ia locul?”

  ?Exact. De altfel e o lege a firii: de cineva moare Universul creeaz? altceva ?n locul lui doar ca s? p?streze echilibrul, Mayar. De aceea ?i n-o s? dispar? nicicand nimic cu totul, c?ci anume acest echilibru e cel care ne controleaz? pe noi to?i de fapt.”

  ?Themis!”

  ?A?a e! Balan?a Themis se pare c?-i Soarta. Cel pu?in a?a cred.”

  ?Eu ?ns? sunt de alt? p?rere,” spuse vulpea ganditoare.

  ?De ce?”

  ?Pentru c?… numai gande?te la asta: dac? Themis era ?ntr-adev?r Soarta, i-ar fi nimicit pe Haos ?i Eris cand ace?tia au luptat ?n Marele R?zboi. Ea ?ns? nu doar c? i-a l?sat s? existe, ci n-a creat pe nimeni ?n locul lor. Din contr?: a ales s? se despart? ?n alte 12 Balan?e ?i s? se ascund? undeva. Anume asta ?i m? preocup? pe mine.”

  ?Nu ?n?eleg de ce ar trebui s? te preocupe asta.”

  ?Pentru c? anume eu am v?zut c? sunt 13 locuri goale pe Poarta Purgatoriului ?i nu 12 cum se sus?ine. De aceea ?i cred c? nu exist? egalitate pe P?mant ?i nici ?n Cosmos.”

  Auzind de Purgatoriu, Parca tres?ri. Apoi, ?ncet-?ncet, sim?i cum o apucau frigurile. ?i, ca s? se poat? controla pe sine m?car cat de cat, ?nchise ochii ?i ?ncerc? s? ajung? cu gandul la acea Poart? Masiv? a Purgatoriului ?i s? vad? ceea ce sus?inea Mayar. Nu-i reu?i ?ns?, c?ci oriunde n-ar fi privit pe acel drum pe care mergea nu vedea decat fum negru ?i cea??.

  ?S?-l ia naiba de blestem,” murmur? ea dintr-o dat?. Mayar ?ns? nu-i auzi murmurul. Asta ?i d?du ?ansa Titanidei Sor?ii s? ascund? un lucru important de fat?: c? nu putea s? vad? locurile importante ale lumii precum Purgatoriul sau Aeonul. Nici m?car cu ochiul min?ii. De ce? Nici m?car ea nu ?tia, de?i ?ncercase mult? vreme s? afle un r?spuns.

  Dar, de?i nu le putea vedea, Parca ??i dorea asta. S? vad? Aeonul, dar mai ?ntai Purgatoriul. Nu era sigur? de ce-?i dorea anume asta, dar ??i dorea. Din aceast? cauz? probabil ?i ajunse s? urasc? ?ntrebarea ?De ce?” Pentru c? ?i-o pusese de atatea ori ?n ?ncercarea disperat? de a g?si un motiv real chinului ei de a-?i dori ceva cu toat? fiin?a, dar pe care nu-l putea avea.

  Doar ?ntr-un tarziu, ca s? se lini?teasc? pe sine, ??i spuse, ??mi doresc probabil s? ajung ?n Purgatoriu ca s?-mi cur?? sufletul de p?cate ?i s? m? lini?tesc. Iar Aeonul vreau s?-l v?d doar pentru c?-i ceva imposibil.” Dar, de?i se lini?tea pe ea adesea spunandu-?i aceste cuvinte, nu se sim?ise nicicand cu adev?rat fericit? ?i ?mplinit?.

  ?n cele din urm? ?ns?, sim?ind c?-i timpul, Parca deschise ochii. Apoi, privind ?n fa??, v?zu c? privirea i se lumin?, de?i p?durea ?n acele locuri era cufundat? ?n ?ntuneric dens. Dar, de?i era greu s? vad? ceva ?n jur, tot v?zu c? erau ciuda?i copacii ?n acel loc ?i c? frem?tau straniu din frunze. O melodie care ei ?i era necunoscut?.

  ?i anume din cauza acestei melodii privi ?n jur. Analiz? astfel fiecare mi?care a frunzelor, fiecare unduire a ramurilor, urm?ri cu privirea fiecare ganganie care zbura prin fa?a ei, la fel cum ??i ciuli urechile ca s? aud? mai bine ce se ?ntampla ?n jur. Dar, ce fu mai straniu de atat, fu s? vad? c? imediat ce-?i a?intea ea privirea asupra vreunui lucru, acela ??nghe?a.” De asta ?ncepu s? se ?ndoiasc? de era real ce vedea. Cat de curand ?ns? ?n?elese c? acela era doar jocul p?durii. Unul destul de cunoscut acelor vie?uitoare ce se g?seau prin acele locuri se pare, c?ci se puteau camufla atat de bine ?n acel ?ntuneric, permi?and astfel ?ndoielii s? se strecoare ?n sufletul unuia.

  Acest joc n-o ?n?el? pe Parca ?ns?. ?i, privind ?n jur, putu z?ri ?i ea acea siluet? v?zut? de Mayar mai ?nainte. De aceea ?i murmur? abia auzit, ?E cineva aici.”

  ??i-am spus doar.” R?spunse Mayar c-o oarecare superioritate ?n glas. Ba chiar se sim?i ?i iritare ?n vocea ei ?i asta din cauza c? ?n?elese c? Parca n-o asculta defel.

  Acea superioritate ?ns?, sim?it? ?n vocea fetei, o f?cu pe Parca s? maraie sup?rat?, ?Mi-ai spus de-o umbr?. Dar eu m? refeream nu la cea v?zut? de tine.” Apoi, rotindu-se pe c?lcaie, privi cu mare aten?ie ?n jur, c?ci pe lang? acea umbr? v?zut? de Mayar, ea mai z?rise una mai ?ncolo, ascunzandu-se printre copaci.

  Mayar, v?zand preocuparea de pe fa?a Parc?i, f?cu la fel. Dar, fiind pe patru picioare, ?i trebui mai mult timp ca Titanidei s? priveasc? locul unde Parca v?zuse cea de-a doua umbr?. Acolo ?ns? nu mai era nimeni. Nici m?car prima siluet? pe care ea o v?zuse. De asta ?i se ?ncrunt?. Dar, v?zand privirea Parc?i ?nc? a?intit? ?n zare, ??i zise c? poate e necesar s? se for?eze un pic mai mult. De aceea ?i-?i ?ngust? ochii. Astfel ?i fu dat s? vad? silueta Vie?ii. Dar, dandu-?i seama c? ?i Parca o vedea probabil, privi speriat? la Titanid?, ?ntrebandu-se, ?Cu adev?rat vede ?i ea acela?i lucru ca ?i mine?”

  Nefiind ?ns? de tot convins? c? Parca vedea ceea ce vedea ?i ea, Mayar ??i spuse s? fie ?ireat? ?i puse altfel ?ntrebarea, ?Vezi cumva vreo prad? ceva la orizont?”

  ?Da,” r?spunse Parca calm. ?Un spion. Nu-mi pot da seama ?ns? cine e.”

  Mayar se pref?cu ?ns? ?i mai uimit? decat pan? atunci, ?Un spion? Cine s? fie oare?” ?i, pentru a fi ?i mai conving?toare, s?ri un pic ?n sus ?i privi ?n toate p?r?ile, numai nu spre locul ?n care st?tea Via?a, de?i o vedea destul de bine. Gre?i ?ns? f?cand asta, c?ci reac?ion? diferit de cum f?cea de obicei. De aceea ?i-o privi Parca ciudat. Ba chiar f?cu un pas spre fat?, f?r? s-o scape din priviri.

  Surprinzand privirea Parc?i ?i mai ales faptul c? p??ea spre ea, Mayar se trase doi pa?i ?n spate. Apoi, cu glas nevinovat, ?ntreb?, ?Ce? Ce de data asta?”

  ?Tu vezi clar cine-i acolo, nu-i a?a?” Apoi Parca se opri ?i se aplec? u?or de ?ale, ?inand mainile la spate.

  Vulpea ?ns?, ?ireat? ca ?ntotdeauna, clipi des din gene. ?Eu?” ?ntreb? ea prelungind cu inocen?? cuvantul. ?Ce? Ce anume ar trebui s? v?d?” V?zand ?ns? c? Parca ?i ar?t? un pic col?ii, semn c? n-o convingea teatrul jucat de vulpe, Mayar ??i ?ndulci ?i mai mult glasul. ?Ei, mi se pare c? m-ai ?n?eles gre?it. ?mi era doar a joac?, c?ci cum a? putea eu s? v?d ceva ce nu vezi tu? Doar n-am aceea?i putere ca ?i tine.”

  ??i totu?i vezi tu bine, dar o faci pe proasta. La fel cum ai jucat teatru pan? acum, chipurile nu e?ti ?n toate min?ile.”

  ?Eu? Da ce-am f?cut de data asta m? rog?”

  ?Nimic important,” spuse Parca ironic?. ?Doar ai sc?pat de sub controlul meu. De mult? vreme de altfel. Iar acum ??i place s? m? joci pe degete. Nu-i a?a?”

  ?Dac? sincer… habar n-am despre ce vorbe?ti,” i-o tranti vulpea. ??i… decat s? tot ?ndrugi prostii, mai bine ne-am urni din loc, c?ci… umbra ceea, pe care-am v?zut-o mai ?nainte, nu mai e prin preajm?. Asta ?nseamn? c? ne-a pierdut urma. De aceea… de nu vrei ca to?i s? afle ce punem la cale, ar fi bine s? la?i orgoliul la o parte ?i s? mergem ?ncotro ne ?ndreptam.”

  Apoi, f?r? s?-i pese de mutrele acre ale Parc?i, Mayar ?i ?ntoarse spatele. ?i, cu pas hot?rat, se ?ndrept? spre desi?ul v?zut nu departe de micul lumini? ?n care st?tuser? ele pan? atunci. Dar f?cu ea asta nu pentru c? s-ar fi temut de umbra ceea ?i c? s-ar fi sim?it mai ?n siguran?? ascuns? printre copaci, ci din cauza c?, ?n desi?uri, puterea Parc?i sc?dea considerabil. Ceva de care ??i d?duse seama doar Mayar pan? cand.

  Cum aflase ea asta? I-o spusese Via?a: s? se urneasc? din loc de nu vrea ca Parca s?-?i dea seama de-al ei joc dublu. Dar, de?i ei i-ar fi pl?cut s? se mai joace pu?in cu Titanida, ?n?elese totu?i c?-i riscant. De aceea ?i-?i v?zu de drum.

  Reac?ia ei ?ns? o puse pe Parca ?n gard?. De aceea, cand r?mase singur?, Parca ??i spuse, ??i totu?i ?ireata asta ascunde ceva. Ce anume ?ns?, vom afla pe urm?. Acum s-o urm?rim doar, c?ci tare m? tem c? pune ea ceva la cale f?r? ?tirea noastr?.” Apoi, punandu-?i din nou gluga pe cap, spre porni spre acel desi?, acolo unde se mai vedea doar parte a unei cozi ro?cate, semn c? Mayar se oprise locului s-o a?tepte.

  Dar, imediat ce ele disp?rur? ?n acel desi?, p?durea reveni la via?? ?i ?ncepu a frem?ta u?or din frunze. Iar acel fream?t era atat de pl?cut auzului de parc? ar fi fost o dulce chemare. Numai c?, de?i d?dea impresia c? chema poiana pe cineva acolo, nimeni nu se ar?t?. Minute ?n ?ir de altfel. Doar ?ntr-un tarziu ap?ru lupul Dike din ascunzi?ul unei scorburi ?i porni ?n urma celor dou?.

  ?nainte s? intre ?i el ?n desi? ?ns?, privi ?n dreapta ?i v?zu ?i el destul de clar silueta Vie?ii a?a cum o v?zuse ?i Mayar. Dar, spre deosebire de vulpe care t?cuse chitic, Dike ?i spuse Vie?ii, ?Nu-?i f? griji! Chiar ?i de pun ele ceva la cale tot vom afla ce anume. Atunci la sigur vom ?ti cum s? le dejuc?m planurile.” Dup? care se pierdu ?i el ?n acel desi?, urmandu-le pe Parca ?i pe Mayar.

  Faptul c? el ?i vorbise, o uimi enorm pe Vā?kkai, c?ci ea nicicand nu se gandise c? cineva o putea vedea de ea nu-?i dorea asta. Cu Dike ?ns? fu totul diferit: el nu doar o v?zuse, ci ?i ?i vorbi. ?i, de?i ??i d?duse seama de jocul dublu al lui Mayar, el nu spusese nimic despre asta. Chiar ?i a?a Vā?kkai ?n?elese un lucru: c? P?durea Rophion ?i ?ntorcea ?i ei spatele. Chiar dac? nu ?tia de ce.

  ***

  Ag??ate de liane, care se mi?cau ?ncet prin p?dure, Bestla ?i Samaya priveau cu aten?ie ?n jur. Dar oriunde nu ?i-ar fi aruncat ochii nu v?zur? nici urm? de Baradar. De aceea ?i murmur? Bestla dintr-o dat?, extrem de furioas?, ?De parc? l-ar fi ?nghi?it p?mantul!” Dup? care, ajungand ?n dreptul unui alt copac, se apuc? cu mana dreapt? de o alt? lian?, iar cea care o aduse pan? acolo ?i care se ?ntinsese mult de la copacul ?n care ??i ducea veacul pan? acolo, se ?ntoarse la locul ei.

  Samaya, care era cu vreo doi copaci mai ?naintea Bestlei, auzind bomb?neala prietenei, atinse creanga unui copac secular ?i opri mi?carea lianei. Apoi, apucandu-se cu mana dreapt? de acea creang?, puse piciorul la baza de jos. Lianei ?ns? nu-i d?du drumul, c?ci avea nevoie s? ajung? pe ea pan? la urm?torul copac. Dar, de?i ini?ial se oprise ca s?-i spun? Bestlei s? nu mai bomb?ne atata, auzind fream?tul ciudat al p?durii din jur uit? de asta ?i se concentr? asupra naturii.

  Anume acel fream?t ciudat o f?cu s? murmure ?ntr-un final, ??i totu?i aceste locuri ?mi sunt necunoscute.” Nu vorbi ?ns? singur?, ci cu Bestla, care ajunsese ?n dreptul ei deja. Dar, spre deosebire de Samaya, care st?tea cumva coco?at? ?i pe acel copac, Bestla se ?inea bine de lian?, privind ?n aceea?i direc?ie ca ?i a ei prieten?. Ei ?ns? acele locuri i se p?reau cat se poate de obi?nuite.

  De aceea ?i ?i spuse Samayei ?ntr-o doar?, ?Poate doar ai uitat de ele? M? refer la faptul c? ai fost atat de mult timp departe de aceste locuri ?i e posibil s? fi uitat ceva.”

  ?Ba nu, Bestla, nu-i vorba c? am uitat ceva, ci c? locul e altul. Sunt sigur? de asta, c?ci anume aici e Poiana Minikinului de fapt. Doar c? acum arat? diferit. La fel se simte o aur? ciudat? ?n jur. Ce anume ?ns? e diferit n-a? putea explica. Doar c? e ceva care nu-mi place aici.”

  ?Ce anume?” ?ntreb? Bestla mirat?, privind la chipul ?ngrijorat al prietenei.

  Iar Samaya, extrem de preocupat? de altfel, murmur? abia auzit, ?E tremurul ierbii. De parc? un vanticel le-ar leg?na. Doar c? aici nu se simte deloc vantul. Nici m?car o boare. ?i la fel se ?ntampl? cu florile: ele tot sunt ciudate, c?ci ??i au c?p?oarele plecate ?i petalele stranse ca pentru somn.”

  ?E noapte totu?i!” O tranti Bestla. ?Normal c? la ora asta florile dorm.”

  ?Chiar ?i Lumini?ile Nop?ii?” Auzi ea glasul lui Boor ?n spatele ei, ceva ce-o f?cu pe Bestla s? tresar? ?i s? priveasc? ?n urm?. Astfel ?l v?zu pe Boor lovindu-?i u?urel coapsele cu palmele, dup? care se ridic? ?n sus, pe acela?i copac de care st?tea sprijinit? Samaya. Dup? care se c???r? cateva crengi mai sus, privind cu aten?ie ?n jur.

  ?De ce ?i nu?!” Bomb?ni Bestla ?ncurcat?. ?Dac? li-i somn iaca ?i ?i-au strans petalele ?i dorm ?i ele. Ca to?i oamenii normali. Numai pe noi ne poart? naiba pe drumuri la ora asta.”

  Auzind-o bodog?nind atata, Samaya scutur? din cap. N-o cert? ?ns? pe a ei prieten?, ci privi florile. Cele galbene de Lumini?? a Nop?ii. Astfel v?zu c? toate ??i aveau petalele stranse, dar parc? for?ate de ceva s? stea astfel sau de parc? ar fi avut o band? elastic? ?n jurul lor. Dar nu doar Lumini?ele Nop?ii ar?tau ciudat, de parc? dormeau, ci ?i florile albe de Regina Nop?ii ce se aflau ?n alt? poian?. Anume Boor le z?ri stand parc? garbovite. ?i, lovind-o pe Samaya u?urel pe um?r, ?i f?cu semn s? se uite ?n dreapta.

  Privind ?int? la florile albe ale Reginei Nop?ii care st?teau ?nchise, de?i trebuiau s? fie deschise ?n toat? splendoarea, Samaya murmur?, ?Chiar c?-i ciudat, nu crede?i la fel, Zeu Boor?”

  ?A?a e,” spuse Boor dup? ce oft? ni?el. ?Toate florile nop?ii dorm, de?i n-ar fi trebuit: Lumini?ile, Regina Nop?ii, Cereus-ul, Pitaya, pan? ?i Floarea Lunii. Dar, de?i e straniu, nu simt magia nim?nui ?n jur. A cuiva care s? le fi ?nchis cu for?a.”

  ?Atunci? Crezi c-au ?ncurcat cumva ziua cu noaptea?” ?l ?ntreb? Bestla, oarecum cu ne?ncredere.

  A case of content theft: this narrative is not rightfully on Amazon; if you spot it, report the violation.

  Zeul o privi pe sub sprancene, ??tii, Bestla, chiar dac? ai vrut tu s? m? z?d?ri cu astfel de cuvinte, n-ai reu?it decat s? spui adev?rul,” o dojeni Boor astfel. ??i nu glumesc deloc spunand asta, c?ci simt cumva c? aceast? p?dure e confuz?. De parc? n-ar mai ?ti de partea cui s? fie.”

  Samaya tres?ri, ?Norii lui Maranam?”

  ?Ba nu. Ordinul cuiva! Al cui ?ns?… iaca nu ?tiu s?-?i spun.” Apoi, fiind ?i el confuz ?i sim?indu-se straniu, scutur? din cap s?-?i alunge gandurile negre ?i s?-?i pun? ordine ?n idei.

  Dar, privind dintr-o dat? ?n jos, deveni atent. Era din cauza unei veveri?e ro?cate, aflate pe-o crac? mai jos de ei, care s?rise pe alta ?i p?rea c? se ?ndep?rteaz? dup? ce st?tuse cu ochii pe ei. Asta ?ns? nu fu tot ce-i p?ru straniu zeului. ?i asta din cauza c?, privind ?n stanga, z?ri ?n cele din urm? o cucuvea Athene Noctua, care b?tu brusc din aripi, chipurile ca s?-?i alunge somnul. Doar c? st?tea tot cu ochii pe ei. La fel ca fluturii ?i diverse gang?nii z?rite ici ?i colo zburand prin aer sau prin?i de crengile sau trunchiurile copacilor. Pan? ?i iepurii ??i scoaser? c?p?oarele din vizuine ?i privir? ?n jur de?i ar fi trebuit s? doarm?.

  ?i, s?ltand pe-o creang? mai jos, Boor se uit? mai cu aten?ie la acei bursuci, ce-?i aveau vizuin? vecin? cu iepurii, ?i c?rora li se z?rea doar nasul. De aceea ?i surase Zeul dintr-o dat?. ?Spioni. Sunt cu ochii pe noi.” Apoi, f?r? s? pre?ntampine pe nimeni, scoase un pumnal din tureatca cizmei stangi, pe care-l arunc? ?ntr-un copac din dreapta. ?i, cand pumnalul se ?nfipse ?n cr?p?tura din trunchiul acelui copac, o mare cucuvea neagr?, pe care el n-o v?zuse spionandu-i, se ridic? ?n aer, b?tand vertiginos din aripi.

  Doar c? ac?iunea lui fu una nes?buit?, c?ci aruncand pumnalul ?nspre acel copac le d?du de ?n?eles celorlal?i c?-i ataca. De asta copacul pe care st?teau el ?i Samaya ?ncepu dintr-o dat? s? se cutremure. ?i, cum nu se ?inea Boor de nimic ?n acele clipe, fu aruncat din carca copacului cat ai clipi. Nici nu reu?i s?rmanul s? se apuce de ceva. Asta ?ns? ?i fu Samayei ?nv???tur? de minte ?i ca s? nu fie ?i ea aruncat? de pe copac, se trase brusc, atarnand doar de lian?.

  Boor ?ns? nu pup? ?n cele din urm? p?mantul tare. Asta se ?ntampl? doar datorit? unei liane care se ?nf??ur? brusc ?n jurul lui ?i apoi ?l l?s? s? spanzure cu capul ?n jos. Dar, de?i se v?zu captiv ?i incapabil s?-?i mi?te mainile ca s? se elibereze, ridic? pu?in doar capul ?i le strig? fetelor, ?Face?i ceva!”

  Fetele ?ns?, de?i voiau s?-l ajute, st?tur? totu?i locului v?zand c? liana pe care st?tea Bestla coco?at? se ?nf??ur? brusc ?n jurul ei. O ciud??enie care o f?cu pe Bestla s? strambe din nas ?i s? ?ntrebe, ?Asta ce dr?covenie mai e?” ?i chiar era confuz?, c?ci pe cand ea ?i Boor fur? stran?i ca ?ntr-un burduf, Samaya r?mase liber?.

  ?Asta deja n-o mai ?tiu!” Murmur? Samaya ?ncurcat?. V?zand ?ns? c? manerul pumnalului Lifid Ibloma lumin? dintr-o dat? albastru, oarecum mig?ind, ??i d?du seama c? era un semnal. De aceea privi ?n jur ?i v?zu cum lianele din jurul lor se unduiau ?n aer, de parc? le-ar fi ?ndemnat s? le urmeze. De aceea ?i ?i spuse tan?ra lupoaic?, ?S? le urm?m totu?i!”

  ?Doar dac?-mi d? drumul!” ?uier? Bestla printre din?i, ?ncercand s? scape din captivitatea lianei. Dar, v?zand c? liana se strangea mai tare ?n jurul ei, fetei nu-i r?mase decat s? accepte acea captivitate. Mai ales c? se v?zu ?transmis? din man? ?n man?,” c?ci imediat ce liana, care o ?inea captiv?, ajungea ?n dreptul urm?torului copac, o alta se ?nf??ura rapid ?n jurul ei. Asta era ceva nu pe placul Bestlei, care continua s? bomb?ne sub nas, ?Ar fi putut cere totu?i cu bini?orul s? le urmez. Pentru ce atata ?amabilitate?”

  ?Doar… nu te cunosc,” ?i r?spunse Samaya la ?ntrebare ?n locul p?durii. Dar ?n?elese poate c? totu?i gre?ise gandind astfel cand ?l v?zu pe Boor zburand la propriu pe lang? ea de-o f?cu s? salte pu?in ?n l?turi s? nu fie lovit? ?n plin. Doar c? ?zborul” Zeului nu fu unul voluntar, ci de nevoie, c?ci era astfel ?transmis” de la o lian? la alta. ?i atat de rapid de altfel c? Boor se sim?i ame?it, c?ci lianele se ?nf??urau ?i se desf??urau de pe trupul lui, f?candu-l ?i pe el s? se ?nvart? ca titirezul ?n direc?ii diferite.

  Asta chiar fu teoria conspira?iei pentru Samaya, c?ci nu putea ea ?n?elege de ce natura se comporta astfel. Mai ales de ce era atat de rea cu zeul, care nu f?cuse decat s? se apere. Dar, de team? s? nu ?nr?ut??easc? lucrurile, Samaya decise s?-?i ?in? limba dup? din?i. M?car pan? ajung la destina?ia final? ?i d? ochii cu cel care ?trimisese vorb?” prin liane s? mearg? ?ntr-acolo. ?i Samaya da avea s?-i cear? explica?ii aceluia pentru ce li se ?ntampla.

  Numai c?, ?n timp ce plutea lin prin p?dure, putu s? admire lini?tea naturii. ?n special s? vad? cu cat? mandrie florile, care pan? atunci ??i ?inuser? petalele ?nchise ?i c?p?oarele plecate, le ridicau brusc ?i ?nfloreau chiar sub ochii ei. La fel umpleau aerul c-o pl?cut? arom?. Dar ce-o impresion? pe fat? cel mai mult fu s? vad? Florile Lunii sau Ipomoea-ele ?luminand” din interior de parc? ar fi fost o lamp? electric? acoperit? de petale albe. ?i, pe acele petale, se vedeau mari p?ianjeni, care sem?nau mai mult cu un ?capac” pus la oal? decat cu insecte s?lbatice.

  De aceea ?i murmur? Samaya ca fermecat?, ?Strajnicii Nop?ii!” Al ei murmur ?ns? se datora unui mare fluture alb ce se ridic? dintr-o dat? de pe o floare de Ipomoea. ?i chiar era ciudat, c?ci tan?ra nu-l v?zuse din cauza c? st?tuse ascuns. Dar, cand se ridic? ?n aer, fluturele deschise larg ale sale aripi, iar tan?ra lupoaic? v?zu atat de clar patru puncte negre: dou? mai mari pe aripioarele de sus ?i dou? mai mici pe cele de jos.

  ?Stranjnici? Ce fel de strajnici?” Se balbai Bestla, venindu-?i un pic ?n fire dup? ce fusese aruncat? de pe o lian? spre alta care se aflau la o distan?? mai mare.

  Samaya ?ns? surase, ?O s? vezi! ?i cat de curand de altfel: o alt? Minune a Lumii.”

  ***

  Poiana lui Baradar era cu adev?rat una splendid?. Era ?nconjurat? de copaci seculari, tufi?uri dese ?i diverse plante ag???toare, ce f?ceau acea poian? o adev?rat? ?fort?rea?? verde.” Dar nu natura ?n sine ?i erau str?jerii, ci copacii, cei condu?i de Barb? Albastr? ?i Scoar?? Cenu?ie, care st?teau la hotarul acelei poiene ?n form? de stea.

  Acea stranie form? a poienei ?ns? era la sigur nu rezultatul naturii, ci a unei for?e magice, mult superioare celei naturale, c?ci de obicei poienele sunt fie dreptunghiulare, fie rotunde. Aceasta ?ns? avea form? de stea ?i era acoperit? de un covor de iarb? deas? ?i m?t?soas?, de flori albe de Cereus ?i de Regina nop?ii ?n diverse culori: galben, ro?u, roz, mov ?i alb.

  Dar, a?a cum spusese ?i Samaya, minunea acelei poiene erau fluturii sau Strajnicii Nop?ii: o mul?ime de fluturi albi, cu patru cercuri negre pe spate, cate unul pe fiecare arip?. ?i, ?n timp ce priveau ?n jur, copacii ?i v?zur? pe fluturi ?n aer, pe flori, pe iarb?, pe trunchiurile copacilor sau printre crengi. Asemeni fulgilor de z?pad? picta?i cu cerneal? pentru a le contura perfec?iunea.

  Astfel, complet fermecat de a lor frumuse?e, Barb? Albastr? murmur? dintr-o dat?, ?Ah, e atat de pl?cut s?-i prive?ti!” Apoi, ?nchizand ochii, ?ncepu s? se legene u?or dintr-o parte ?ntr-alta cuprins de melancolie. ?i, de parc? ar fi transmis acele sentimente ?i fluturilor, ei ?l ?nconjurar? de pretutindeni, transformandu-l ?ntr-un mo?negel alb cu pete negre.

  Dintr-o dat? ?ns? stramb? din nas cand un strig?t ?i deranj? lini?tea. De aceea ?i deschise brusc ochii, ?ncruntandu-se. Numai c?, privind cu aten?ie ?n jur, nu v?zu pe nimeni. La ?nceput doar, c?ci, cat de curand dup? aceea, un ?sac” se rostogoli pan? lang? el. Ba chiar lovi ?n plin trunchiul copacului, c?ci azvartlitura ceea fu una puternic?. De aceea ?i se aplec? Barb? Albastr? pu?in de ?ale ?i se uit? chiora? la acea mare ?omid?” aruncat? de liane spre el.

  D?du astfel cu nasul de Boor, cel ?nv?luit ?n liane ?i aruncat de la mare distan?? spre Barb? Albastr? drept pedeaps? pentru a sa ?ndr?zneal?. Motivul? Nimic complicat: doar c? ?i venise geniala idee s? foloseasc? un cu?ita? pe care ?l avea ?n cealalt? tureatc? a cizmei ca s? se elibereze. Liana ?ns? tot nu era proast?. A?a c?, cand sim?i mu?c?tura lamei ascu?ite pe al ei corp verde, se ?nfurie ?i-l arunc? pe Boor cu a?a putere c? acela v?zu stele verzi dup? ce lovi trunchiul copacului. Dar… pedeapsa fu pe meritate, c?ci singur o c?utase.

  Mult locului ?ns? Boor nu st?tu. ?i, chiar de-?i auzea toate oscioarele trosnind, tot se ridic? el ?n capul oaselor. Doar c? ?n picioare nu se ?ncumet? s? se ridice din cauza multiplelor p?s?rele pe care le vedea zburand prin fa?a ochilor. Ba chiar, ca s? le alunge, scutur? din cap de cateva ori.

  Numai c?, cand i se limpezi privirea ?i vru s? se ridice, sim?i cum cineva ?l apuc? de hain?, de la spate, ?i apoi ?l ridic? ?n sus. De asta ?i ?ntoarse Zeul capul spre stanga, privind furios la cel ce ?ndr?znise s?-l ?n?face. D?du ?ns? ochii de un alt nas mare, cel al lui Barb? Albastr?, ?i de doi ochi mari ?i verzi a?inti?i asupra lui. Dar, de?i era mirat s?-l vad? pe Barb? Albastr?, Boor decise s? nu-i arate asta. De asta ?i se ?ncrunt?. La fel f?cu ?i Barb? Albastr?, care ?i ?uier? brusc printre din?i:

  ?Cine e?ti ?i ce faci aici tulburandu-mi lini?tea?”

  Boor ?i r?spunse ?ns? pe un ton ar??gos, ?Nu am venit singur dac? ceva. Am fost ?adus” aici.” Dup? care ??i ?ncruci?? bra?ele pe piept ?i privi chiora? la copac. ??i, dac? ai ?ntreb?ri adi?ionale, ?ntreab? lianele, c?ci anume ele m-au ?invitat amabil" ?n acest loc.”

  ?De parc? lianele vorbesc!” Bomb?ni Barb? Albastr? moroc?nos. Apoi, privind un pic spre stanga sa, unde se afla Scoar?? Cenu?ie, spuse, ?Tu ?tii ceva despre asta?”

  Scoar?? Cenu?ie doar ridic? din umeri, semn c? habar n-avea. Totu?i, privi ?i el ?n jur, cerand r?spuns de la al?i copaci. Numai c? ?i aceia ridicar? din umeri, semn c? nu ?tiau.

  ?Ciudat! A naibii de ciudat!” Murmur? Kherā. ?i, dup? ce-l arunc? pe Boor ?n sus pentru cateva secunde, ?l prinse apoi ?n palm?. Apoi ??i apropie palma de ochi, analizandu-l pe Boor cu aten?ie.

  Boor, de?i tare nu iubea s? fie obiect de cercetare, st?tu totu?i locului. ?i decise el asta pentru c? ??i d?dea prea bine seama c? nu era momentul s? se pun? r?u cu p?durea. Mai ales cu copacii b?trani precum Barb? Albastr? sau Scoar?? Cenu?ie. Dar decise Zeul asta doar dup? ce-?i aduse aminte cuvintele lui Dike care ?i spuse odat?, ?De te pui vreodat? ?n poar? cu copacii seculari ai P?durii Rophion, atunci la sigur n-o duci bine dup? asta. ?i nu c? ar fi ei r?ut?cio?i, ci pentru c?-s ?nc?p??ana?i. Asta din cauza c?-s b?trani de cand lumea. De aceea, de vrei s? te pui bine cu ei, doar a?teapt? pan? cand ei singuri se ?mbuneaz?.”

  Minutele trecur? ?ns?, dar nimic nu se schimb?. Doar era ?ntors s?rmanul Boor de pe o parte pe alta, analizat din toate p?r?ile. De aceea ?i se ?nfurie el ?ntr-un final. ?i, ?ncruntandu-se, cand d?du iar cu ochii de Kherā, ?i ?uier? acestuia printre din?i, ?Mult vom mai sta noi astfel? Adulmecandu-ne unul pe altul ca s? ne cunoa?tem?”

  ?Nu, poate ?i ai dreptate,” murmur? Kherā moroc?nos. ?Dar totu?i nu po?i nega c? e ciudat. Tu ?n special, c?ci dr?covenie de fiin?? de teapa ta n-am mai v?zut pan? acum.”

  ?Nici c? a? fi ceva ie?it din comun,” bodog?ni Boor. ?Doar… o fiin?? ?n carne ?i oase.”

  ??i totu?i… e?ti!” ?i spuse Kherā ar??gos. Tonul lui d?du astfel de ?n?eles c? era gata s? se ia la har?? cu Boor. De asta ?i scutur? Zeul din cap cu repro?, ?n?elegand c? la nimic bun n-o s? duc? a lor ceart?. Totu?i p?rea ceva ce nu putea evita.

  Kherā ?ns? ?l l?s? pe Boor ?n pace cand Samaya ?i Bestla se v?zur? ap?rand nu departe de el. Ba chiar Bestla ?i spuse ar??goas?, ?Dac? ?i ai chef s? te cer?i, mo?nege, atunci f?-o cu mine. Pe tata… las?-l ?n pace!”

  ?Ce?” Murmur? Kherā uimit, c?ci nu se a?teptase ca o feti?can? s?-i stea ?mpotriv?. ?i, fiind concentrat asupra fetei, ?l ?sc?p?” pe Boor din palm?, iar acela se duse de-a berbeleacul. ?Ups! Cer scuze! F?r? inten?ie de altfel!” Murmur? copacul brusc, cand v?zu c? a sa ?juc?rie” v?zuse iar stele verzi. ?Doar… m-am emo?ionat prea tare.”

  Cuvintele b?tranului Kherā o f?cur? pe Samaya s? rad? zglobiu. Boor ?ns? nu gust? gluma. De aceea, cand ??i alung? iar ame?eala scuturand din cap, privi la Samaya pe sub sprancene, chipurile ?Tu cu cine ?ii acuma?” Dar, de?i ?l v?zu pe Boor ?nfuriat, Samaya tot nu-?i putu st?pani rasul, de-o molipsi pan? ?i pe Bestla.

  Copacii ?ns?, ne?n?elegand ce le f?cuse pe ele s? rad? cu atata poft?, le privir? mira?i. Kherā chiar ?ntreb? ?ncurcat, ?n timp ce se sc?rpina dup? ceaf?, ?Am zis cumva ceva comic?”

  ?Absolut!” ?i r?spunse Samaya pe un ton vesel. Apoi, cu ajutorul lianei, ajunse de se urc? pe um?rul lui. ?i, f?candu-se comod?, privi ?nspre Boor ?i Bestla, care st?teau deja unul lang? altul, extrem de serio?i, holbandu-se la copacul c?ruia ?i era se pare a glum?. Bestla ?ns? doar ??inea cu taic?-su,” c? de nu se punea ea r?u cu el.

  V?zandu-i atat de ar??go?i, Kherā ?ntoarse pu?in capul spre Samaya ?i-i spuse ?n ?oapt?, ?Se pare c? m-am ?ntrecut azi cu gluma!” Numai c? cele spuse de el nu fur? un secret, ci ceva auzit de to?i ?i asta din cauza glasului lui gros. De aceea ?i privi el ?ncruntandu-se spre ceilal?i copaci, auzindu-i chicotind.

  Samaya ?ns?, ?n?elegand ?ncurcarea copacului, ?i ?opti la ureche, ?La fel cred ?i eu. ?i zic s-o eliberezi pe cea de colo de liane, c? de se ?nfurie r?u ne transform? pe to?i ?n ?ur?uri.”

  ?S? ?tii c? aud!” ?uier? Bestla printre din?i. Samaya ?ns? ridic? comic din umeri.

  Doar Kherā privi ciudat la Bestla. Apoi, ganditor, de parc? ?ncerca s?-?i aduc? aminte de-o cuno?tea de undeva, murmur?, ?Prin?esa Ghe?ilor cumva?”

  ?Aga. Iar cel de colo, care a v?zut stele verzi de dou? ori din cauza ta, nu-i nimeni altul decat Zeul Vanturilor. Boor.” ?i spuse Samaya cu glas juc?u?.

  Acum Kherā chiar f?cu ochi mari de uimire. ?Cred c? am sfeclit-o de data asta!” Spuse el dintr-o dat?. Apoi, privind la Boor, schi?? un zambet, chipurile ?F?r? sup?rare. Doar ne jucam ?i noi.”

  ?De parc? cu a?a ceva se joac?,” bomb?ni Boor, c?ci chiar nu-i pl?cuse gluma copacului. Apoi o ajut? pe Bestla s? se descotoroseasc? de lian? cand aceea ?ncepu s? se desf??oare de pe trupul fetei. Dar f?cu el asta doar ca s? nu-i permit? lianei s-o arunce ?i pe Bestla a?a cum f?cuse ?i cu el.

  Kherā ?ns? nu se intimid? auzind r?spunsul lui Boor. A?a c?, ?ncruci?and ?i el bra?ele pe al s?u piept de lemn, ?i spuse sigur pe sine, ?De-ai fi spus cine e?ti n-a? fi fost a?a de prost crescut. ?i am fi jucat ?i dup? regulile tale. Dar a?a… am ?ntampinat eu oaspe?ii dup? cum am crezut de cuviin??.”

  Boor scutur? din cap cu repro?, ?Cu tine chiar c? e inutil s? te spore?ti. E?ti mai ?nc?p??anat decat un catar.”

  ?Catar? Ce-i asta?” O ?ntreb? Kherā mirat pe Samaya.

  Fata ?ns? surase. Apoi, ca s? nu-l supere pe Kherā, ?i spuse ?ntr-o doar?, ?Un… animal magic. Dr?gu? de altfel.” Apoi, privind la Boor ?i Bestla, care se ?ntoarser? cu spatele la ei ?i priveau fluturii ?i florile din acea poian?, le spuse, ?Superb nu-i a?a?”

  ??i n-ai dat gre? deloc. Chiar c?-i o Nou? Minune a Lumii,” murmur? Boor.

  Scoar?? Cenu?ie ?ns? se sim?i pu?in ofensat s? nu simt? mai mult entuziasm ?n glasul Zeului. De aceea ?i ?i spuse el mandru nevoie mare, ?Minune e pu?in spus. E binecuvantare cereasc? locul ?sta, c?ci nic?ieri ?n P?durea Rophion n-o s? g?se?ti astfel de locuri.” Boor ?ns? ?l privi oarecum cruci?, chipurile ?Nu crezi c? exagerezi acuma?”

  Scoar?? Cenu?ie nu exagera ?ns?. Pentru el nu putea exista o poian? mai frumoas? decat aceea din simplul motiv c? el nu v?zuse altele, c?ci spre deosebire de Kherā, care se putea deplasa prin p?dure la nevoie, lui nu-i reu?ise nicicand. De aceea ?i considera acea poian? raiul pe p?mant.

  Astfel, auzind-o pe Bestla murmurand, ?Am v?zut eu locuri ?i mai ?i,” se ?ncrunt?. T?cu ?ns? cand ?l v?zu pe Kherā f?candu-i semn s?-?i ?in? gura. Pan? la urm? aveau de-a face c-o prin?es? a Ghe?ii. ?i… cine ?tie ce le poate mintea prin?eselor Ghe?ii? De s-o sup?ra chiar ?i transform? ?n ?ur?uri! Atunci… cine o s? aib? grij? de p?dure de ei n-or mai fi?

  F?cu ?ns? bine Scoar?? Cenu?ie t?cand, c?ci ?i d?du astfel ?ansa Bestlei s? ?nconjoare locul cu oglinzi. Astfel, cand imaginea acelor locuri se reflect? ?n toat? splendoarea pe fiecare oglind?, Kherā murmur? ca fermecat, ?O adev?rat? splendoare. Chiar n-am ?tiut c? un loc poate s? arate astfel v?zut prin ochii altora.”

  ?E doar magie, Kherā. Nimic mai mult,” ?opti Samaya. Pentru ea ?ns?, care era obi?nuit? cu trucurile Bestlei, s? vad? imaginea din oglinzi era ceva nu ie?it din comun. Pentru copaci ?ns? era ceva nou, nemai?ntalnit pan? atunci. De asta ?i erau fermeca?i de ele.

  De aceea ?i ?i spuse Kherā fericit, ??i totu?i pentru noi, cei ce st?m aici de milenii, ceva nou e ?i ceva magic.”

  ?Poate ?i ai dreptate, Kherā. Totu?i, s? revenim la ale noastre. De ce ne-ai chemat aici?”

  ?V-am chemat? Eu?” ?ntreb? Kherā uimit. ?Nu. Eu n-am chemat pe nimeni.”

  ?Eu ?ns? sunt sigur? c? da. ?i ?tii de ce? Pentru c?, venind ?ncoace, am v?zut Strajnicii Nop?ii. Exact a?a cum ne chemai pe mine, pe tata sau pe Fenrir cand voiai s? ne vorbe?ti. Cand eram mic? ?nc?.”

  ?Dar, prin?es? Samaya, eu chiar n-am chemat pe nimeni,” murmur? Kherā ?i mai ?ncurcat ca ?nainte. ?Poate au fost ceilal?i copaci?” Samaya ridic? din umeri ?ns?. De asta ?i le strig? Kherā celorlal?i, ?Hei, i-a chemat cineva din voi pe ace?ti trei prieteni ai no?tri aici?” Copacii ?ns? d?dur? din cap c? nu. De asta ?i-?i atinse Barb? Albastr? b?rbia de lemn cu palma ?i se puse ganditor, ??i totu?i e ciudat. Chiar c? e ciudat.”

  ?Ce dac? e un mesaj trimis de altcineva?” Spuse Scoar?? Cenu?ie dintr-o dat?. De asta ?l privir? to?i uimi?i. ?S? nu uit?m totu?i c? Strajnicii Nop?ii nu-s controla?i doar de Copacii Poienei lui Baradar, dar ?i de Baradar ?nsu?i.”

  ?Ah, da!” Spuse Samaya, de parc? ar fi avut o revela?ie. ?Uitasem de minikin. De fapt… noi am pornit ?ncoace ca s? ne ?ntalnim cu el. Cineva din voi ?tie unde e?”

  ?Hm, dac? nu m? ?n?eal? memoria, ultima dat? cand am vorbit cu el, plecase cu Shiver Sun spre Poiana Umbrelor. Ziceau ceva de o pas?re rea care e pe cale s? se trezeasc?,” spuse Kherā.

  ?Atunci la sigur vorbeau de Tarther. ?i, da, Tarther ?sta chiar e pe cale s? se trezeasc?,” murmur? Samaya ganditoare.

  ??i? Dac? nu-i secret: cum putem ajunge noi ?n Poiana Umbrelor?” ?ntreb? Bestla.

  ?Nu putem. De fapt nici noi nu ?tim cum s? ajungem acolo,” ?i r?spunse Scoar?? Cenu?ie.

  Boor doar puf?i zgomotos pe n?ri, ??i v? mai numi?i str?jerii P?durii Rophion. Cum e posibil ca nici voi s? nu ?ti?i asta?”

  ?Pentru c? noi suntem doar str?jerii acestei poiene, nu a ?ntregii p?duri,” murmur? Scoar?? Cenu?ie oarecum trist, c?ci cuvintele Zeului ?i aduser? aminte c? aveau puteri limitate. ?De altfel… mul?i dintre noi nici n-au p?r?sit vreodat? acest loc.”

  ?Chiar ?i a?a, cred c? tot pute?i voi comunica cu ceilal?i copaci, nu?” Insist? Bestla.

  ?De comunicat comunic?m noi,” spuse Kherā t?r?g?nat. ?Numai c?… copacii din zona de dincolo nu ne r?spund la ?ntreb?ri. De fapt chiar ne ignor?. Dar… c?rui fapt le dator?m acea ur?, noi nu ?tim.”

  ?Poiana!” Spuse Samaya, ridicandu-se brusc ?n picioarea. ?E din cauza c? Poiana Umbrelor se afl? anume ?n acea parte a p?durii.”

  ?Poate fi totu?i o iluzie, Samaya. S? nu uit?m c? ?i P?durea Rophion, ca ?i restul p?durilor de altfel, poate fi ?n?el?toare.”

  ?Zeu Boor are dreptate, prin?es?. Noi nu ?tim ce se ascunde acolo,” insist? Scoar?? Cenu?ie. ??i… s? mergi ?ntr-un loc necunoscut f?r? s? fii sigur m?car de ce cau?i poate fi periculos. Mai bine zic s? a?tept?m, c?ci… de a?tept?m sunt sigur c-o s? afl?m un r?spuns.”

  ?Sau poate fi doar prea tarziu, Scoar?? Cenu?ie. ?i, cum nu-mi place s? las lucrurile pe jum?tate f?cute doar, zic s? ne ?ndrept?m totu?i ?ntr-acolo ?i s? afl?m ce se ascunde de fapt ?n acea parte a p?durii. A?a c?, Kherā las?-m? pe p?mant, c?ci nu-i timp de pierdut.”

  ?Oh, poate c? ai dreptate!” Murmur? Kherā t?r?g?nat, dup? cum ?i era felul. Dup? care se aplec? de ?ale ?i-o l?s? pe Samaya s? coboare pe p?mant. ?Dar totu?i, ce speri s? g?se?ti acolo, prin?es?? Acea pas?re Tarther?”

  ?Ba nu, Kherā!” Spuse Samaya sigur? pe sine. ?Am nevoie s? dau de minikin.”

  ?De Baradar? Dar pentru ce?”

  ?E… doar necesar. O lung? istorie de altfel. ?i-o spun la sigur cand vor veni vremuri mai lini?tite. Acum… r?mai cu bine, Kherā!” ?i spuse Samaya brusc. Dup? care se ?nchin? ?n fa?a copacilor, iar cand le ?ntoarse lor spatele le spuse lui Boor ?i Bestlei, ?S? mergem totu?i ?ntr-acolo! La sigur o s? fie vesel!”

  ?Dac? zici?!” Murmur? Bestla ?ntr-o doar?. Apoi, sprijinindu-se cu palma de p?mant, vru s? se ridice ?n picioare, c?ci formase oglinzile celea stand pe p?mant. Dar, cand s? fac? ?i oglinzile s? dispar?, Samaya o prinse brusc de man?.

  ?Ce se ?ntampl??” ?ntreb? Bestla mirat?. ?i chiar i se p?rea ciudat, c?ci o v?zu pe Samaya privind ?int? la una dintre oglinzi.

  Neprimind un r?spuns de la tan?ra lupoaic?, Bestla ??i privi tat?l. Boor ?ns?, care ?n?elese totu?i ce i se ?ntampla Samayei, ?i spuse telepatic Bestlei, ?Se pare c? Samaya are o viziune. A?a c? s?-i d?m cateva clipe s? vad? ce are s?-i transmit? Soarta.”

  Bestla, de?i mare lucru nu ?n?elese despre ce ar fi putut vedea Samaya ?ntr-o oglind? care doar reflecta realitatea, t?cu totu?i. Oricum… altceva n-avea ce face. Dar f?cu ea bine t?cand, c?ci nu-i ?ncurc? Samayei s? aib? acea viziune.

  De fapt, ?n acea oglind?, Samaya ?l vedea pe Baradar trecand prin acea poian? ?n fa?a c?reia st?teau ?i ei ?n acele clipe. Dar nu era el cu Shiver Sun, ci ?nconjurat de acei fluturi albi cu pete negre. ?i, anume pe aripa dreapt? a unui fluture mare ?i alb, ce st?tea pe o floare ro?ie ?n stanga minikinului ?i p?rea c? vorbe?te cu el, Samaya v?zu reflectat? o chei?? de aur. De aceea ?i murmur? ?ncurcat?, ?S? fie totu?i Baradar lac?tul destinelor?” Apoi, exact dup? ce spuse acele cuvinte, v?zu chei?a prins? de un mic l?n?ug de mana stang? a mininikinului. ??i totu?i se pare c? e.” De aceea, ?n?elegand c? nu gre?ise, ?nchise ochii ?i oft? adanc. Apoi, clipe doar dup? aceea, Samaya, ?n forma ei de lup, urmat? de Boor ?i Bestla, traversar? ?n fug? acea Poian? a Minikinului, ?ndreptandu-se ?n grab? spre Poiana Umbrelor.