Vantul pustiului m?turase ?ntreaga arie timp de multe ore pan? cand Jrijuru ?i ai lui se deciser? s? ias? din ale lor ascunzi?uri improvizate ?i s?-?i continue drumul. Un drum lung r?mas ?nc? pan? pe Campia ātmā, acolo unde aveau de gand s? se ?ntalneasc? ?nc? odat? cu Soarta - nimeni al?ii decat C?rbunarii. Pan? s? se ?ntalneasc? cu ei ?ns? avur? de ?nfruntat mai ?ntai furia Ginilor De?ertului, aruncat? nu asupra lor, ci asupra Marelui Tarther, cel ce pl?ti focul aruncat asupra lumii prin a fi ?nghi?it de nisipuri mi?c?toare, din cele controlate de ?ase suflete ce p?reau a sluji r?ului, dar care se ?nchinau de fapt doar ?n fa?a iubirii lui Atlas ?i-a Celiei, cea ucis? de ur? ?i dorin?? de r?zbunare.

  ??i totu?i, pentru o poveste frumoas?, te face s? te cutremuri ?n adancuri ascultand-o,” ?opti Morena dup? ce Jrijuru ?i povesti istoria celor ?ase Gini pe care ea nu-i v?zuse, dar tot le sim?i puterea datorit? acelei imense furtuni de nisip. Dup? care, oftand, Morena privi ?n urm?, la calmitatea ?i frumuse?ea de?ertului, ce p?reau rupte din basme, de?i cu doar cateva ore ?n urm? acel de?ert ar?tase ca iadul.

  ?O poveste care merit? pan? la urm? ap?rat? de for?ele naturii,” spuse Jrijiru calm, privind la fa?a Morenei, luminat? de soarele cald al amurgului. ?C?ci de nu sunt ?n stare cei ce ?i-au juruit inima unul altuia s?-?i apere iubirea, atunci o face natura. Doar dac? acea inim? e pur?.”

  Auzind cuvintele spuse de Jrijuru cu atata senin?tate, Morena privi uimit? la rege. ?Vorbi?i parc? din proprie experien??,” spuse ea ?ntr-un tarziu.

  Jrijuru zambi. ??i ai dreptate de data asta s? ?tii, c?ci ?ntr-adev?r de?ertul ?sta mi-a ar?tat ?i mie ce-i iubirea, atunci cand mi-a trimis ?n cale un ?nger cu numele Ameia.” Morena ?l privi confuz?. Nu ?inea minte s? fi auzit numele ?sta cat fusese la palat. Dar nici s?-l ?ntrebe ?n acele clipe pe Jrijuru nu ?ndr?znea, c?ci i se p?rea c-ar fi fost o nes?buin?? din partea ei s?-l ?ntrebe astfel de lucruri pe un str?in, c?ci pan? la urm? regele Alshamalilor era un str?in pentru ea, chiar dac? ?n urm? cu cateva ore o protejase practic cu propriul corp. Gandindu-se prea mult la asta ?ns? nu-?i d?du seama Morena de lini?tea stranie care se puse dintr-o dat? ?ntre ei. O lini?te pe care Jrijuru o ?ntrerupse cat de curand cand spuse, ?Dau un b?nu? pentru gandurile tale, femeie.”

  Morena surase. ?Doar unul?”

  ?A?a se spune printre oamenii vestului, nu?”

  ?Da, ai dreptate, c?ci ?ntr-adev?r oamenii ??i pun astfel de ?ntreb?ri. Dar… totu?i, gandurile pe care le am eu nu pot fi cump?rat.”

  ?De ce anume?” O ?ntreb? Jrijuru ?ncurcat. ?S? fie pentru c? te gande?ti iar la Magul Pietrelor Negre?” Morena scutur? din cap c? nu. ?Atunci?”

  ?M? gandeam la cele spuse de tine ?i la a ta iubire pe nume Ameia. Un nume pe care nu l-am mai auzit nicicand dac? sincer.”

  Cuvintele Morenei aduser? cat de curand triste?ea ?n inima b?rbatului ce mergea pe cal al?turi de ea. O triste?e pe care Morena o v?zu curand lic?rindu-i lui Jrijuru ?n priviri sub form? de lacrimi pe care regele se ?nc?p??ana s? nu le lase s? curg? pe obraji. Din aceast? cauz? ?i-i sticleau ciudat ochii ?n lumina amurgului, intensificand parc? mirajul De?ertului Nisyan, cel atat de calm ?i splendid ?n acele clipe cand dou? suflete, cel al unui b?rbat ?i cel al femeii de al?turi, care de?i nu erau iubi?i ?tiuser? candva ce e iubirea, tanjeau dup? trecutul ?n care fuseser? se pare ferici?i ?n ciuda a tot ce se spunea despre ei. Astfel, tanjind fiecare ?n felul lui dup? fericire, ajunser? s? se comp?timeasc? ?i s? nu-?i doreasc? s? vad? triste?ea falfaind iar din aripi deasupra lor. De aceea ?i se gr?bi Morena s? spun? ?ntr-un tarziu, ?Eu doar… am spus ce gandesc. Nu-i nevoie s? r?spunde?i, rege. La fel… cer iertare de am zgand?rit vechi r?ni ?n inim?.”

  Jrijuru o privi. Cu bun?tate ?i recuno?tin?? de data asta, c?ci pu?ine femei ?n?elepte ?ntalnise la via?a lui ?i mult mai pu?ine din cele care nu-?i doreau s?-i stea al?turi a?a cum ?i st?tea Morena ?n acele clipe. De aceea ?i spuse el ?ntr-un final, ?R?nile acestea, pe care le purt?m noi ?n inim?, sunt din cele pl?cute pan? la urm?, c?ci de?i ne-au f?cut r?u ?n trecut, nu ne-am putut descotorosi de ele pan? la urm?.”

  ?Cum a? fi putut?” ?ntreb? Morena, plecandu-?i capul ?i zambind, timid?. ?E pan? la urm? un trecut care m-a ?mplinit, d?ruindu-mi o fiic?.”

  ?Iar mie doi feciori ?i amintiri frumoase. Chiar dac?, pan? la urm?, mi-a r?mas doar un b?iat ?i amintirile,” spuse regele, privind iar ?n fa??. Dup? care t?cu. Mult? vreme t?cu Jrijuru de altfel, privind mirajul De?ertului Nisyan, cel care-i ar?ta o singur? imagine ?n acele clipe - cea a Ameiei, purtand o cofi?? plin? ochi cu ap? pur? pe umeri ?n timp ce se ?ndrepta zambind spre el. Ba chiar acea Ameia din miraj ?i f?cu cu mana ?i-i strig? fericit? la un moment dat, ?Iubite, m? vezi? Sunt eu!” Dup? care, ?inand strans cofa ca s? nu-i cad? de pe umeri, fugi cat putu de repede spre Jrijuru, cel tan?r, de acum dou?zeci de ani, care-o a?tepta cu bra?ele deschise.

  ?n loc de iubire, Jrijuru prinse ?ntr-un final ?n bra?e aerul, cel care se risipi la picioarele lui sub form? de nisip pur, ce-i sc?ld? bra?ele ?i picioarele goale ?n galben. Nisip ce-l ?nconjura de pretutindeni ?i ?n miraj, dar ?i ?n acele clipe cand nu era singur, ci cu ?ntreaga armat? al?turi. ?i, chiar ?n stanga lui, privindu-l cu comp?timire ?i ?n?elegere, st?tea o alt? femeie. Una frumoas?, ?n ai c?rei ochi s-ar fi putut pierde, dar care nu era totu?i a lui.

  Din aceast? cauz? ?i oft? Jrijuru ?ntr-un final, murmurand mai apoi, ?Pan? la urm? asta e soarta pribeagului ?i drumul lui: s? n-aib? odihn? ?i s? tanjeasc? mereu dup? lini?te ?i fericire.”

  ?Fericirea unuia e ?n inim? de multe ori,” spuse Morena, privind ?i ea de?ertul. ?Doar noi suntem orbi adesea ?i nu vedem c? avem nevoie de atat de pu?in pentru fericire.”

  ?O fericire pe care eu cred c? unul o ?ntalne?te doar o singur? dat? ?n via??: atunci cand are inima pur? ?i sufletul liber pentru iubire.”

  ?Nu v?d ce ne-ar ?ine departe de ea ?i ?n aceste clipe.”

  ?Regretele, Morena! Anume regretele ?i trecutul care falfaie mereu din aripi pe lang? noi, chiar deasupra acestui de?ert al iubirii cum se mai crede a fi De?ertul Nisyan, c?ci o inim? ce tanje?te dup? trecut nu poate primi iar fericirea ?n ea.”

  ?Atunci, poate ar fi timpul s? ne deschidem larg por?ile inimii, s? alung?m triste?ea din ea ?i s? primim fericirea iar??i, nu crede?i?”

  ?Ar ?nsemna s? cedeze Alshamal-ul din mine, unul care nicicand n-o s? deschid? por?ile palatului din el chiar dac? acolo sunt doar ruine ?i cenu??.”

  Spunand aceste cuvinte, Jrijuru d?du pinteni calului, care porni cat de curand la galop spre orizontul vestic, cel luminat de foc ?i umbre. Un orizont spre care privea ?i Morena ?n acele clipe, v?zand o singur? imagine ea ?ns?: cea a regelui Alshamalilor gonind pe al s?u cal negru spre biruin?? sau poate, ?Spre alte ruine,” murmur? ea ?ntr-un tarziu. Dup? care, sim?ind c? era timpul, Morena d?du pinteni ?i ea calului ei, ?ncercand astfel s?-l ajung? pe Jrijuru din urm? ?i s?-i arate c? fericirea poate fi g?sit? ?i ?n lucruri mici, dar ?i printre prieteni, unii pe care-i g?se?ti ?ntampl?tor la o r?scruce de drumuri.

  ?n urma ei, armata Alshamalilor ??i gr?bi ?i ea pasul. Cei pe cai doar d?dur? pinteni arm?sarilor de sub ei, f?candu-i s? porneasc? la trap cand pan? atunci merseser? la pas lent. Nu gonir? dup? punctul cel negru v?zut la orizont care le era rege ?i nici dup? calul cel alb c-o superb? regin? a mirajelor pe el, una ?mbr?cat? ?n catifeaua nisipului, c?ci Alshamalii erau pricepu?i nu doar ?n r?zboaie, ci ?i ?n a ?n?elege inima, cea care le spunea c? Jrijuru ?i Morena aveau nevoie de clipe de singur?tate ?n acele clipe. Da, s? fie doar ei ?n dulcea ?mbr??i?are a De?ertului Nisyan.

  ***

  Cu ochii ?nchi?i, pe Campia Vestic? a Pa?i Makkal-ului, cea numit? E?iya Viti sau Campia Sor?ii, pantera Accam Ku??u asculta zarea. O zare extrem de calm? ?n acele clipe. El ?ns? ?tia c? nu-i chiar a?a. ?tia pantera c? zarea poate fi ?n?el?toare, c?ci nu doar odat? ?n lunga lui via?? acea zare a lumii ?l ?n?elase ?i-i conduse ?ntr-un final pa?ii spre pierzanie. A?a cum p?rea s? ?n?ele zarea aceea ?ntreaga lume, sub puterea St?panului Lumii de Dincolo, sub puterea lui Maranam.

  ?i, stand cu ochii ?nchi?i, ascultand astfel lini?tea de dinaintea furtunii ?i t?cerea nop?ii, Accam Ku??u putu auzi dintr-o dat? tropotul intens al copitelor lui Vakkurti, cel ce gonea spre izband?, cea visat? de Maranam. O victorie care lui i se p?rea u?oar? ?n ciuda faptului c? lupta ?mpotriva ?ntregii lumi practic. Totu?i, de Maranam se ?ndrepta ?n galopul calului anume spre acel loc, Accam Ku??u era sigur c? acela avea un plan. Care anume? Nu era sigur pan? la urm?, c?ci destule teorii auzise la Consiliul B?tranilor organizat de Inlan Diar ?i la fel auzise destule pove?ti ?optite cu groaz? de Oamenii Pa?i Makkal-ului ?i chiar de Siari, care sus?ineau c? de Maranam se ?ndreapt? anume spre acel regat e pentru c? acea Poart? secret? spre Putere se afl? anume pe teritoriul lor, iar ei, stand ?nc? acolo, erau pentru Maranam o amenin?are iminent?.

  De?i p?reau a fi reale acele teorii, Accam Ku??u nu le d?du crezare, c?ci sim?ea el c? Maranam avea alte planuri ?ndreptandu-se spre Regatul Ghe?ii. Un plan bine pus la punct, dar pe care el avea de gand s?-l z?d?rniceasc?, c?ci ceea ce credea el c? urm?re?te Maranam, s? pun? mana pe Izvorul Puterii ascuns adanc ?n inima Muntelui Fricii, era un vis imposibil pentru al?ii, dar posibil pentru ai lui. De ce pentru ai lui doar? Pentru c? Accam Ku??u fusese str?jerul Izvorului Caktiyi? ātāram timp de multe milenii, ?l ap?rase cu propriul trup uman cand Tikil vruse acea putere ?i de aceea n-avea de gand s?-l cedeze nici ?n acele clipe, chiar dac? du?man de ast? dat? era cineva mult mai puternic decat Tikil.

  ?i, realizand ?n sfar?it care putea fi planul lui Maranam ?ndreptandu-se spre Regatul lui Inlan Diar, pantera ?i spuse lui Zeal, care st?tea nu departe de Barier?, ?Acoper?-?i capul ?i nu privi nici m?car pentru o clip? ?n ochii fiarei celeia. M-ai ?n?eles?”

  ?Dar, str?bunicule, eu consider…” ?ncerc? Zeal s? se opun? ideii.

  ??i ?ntrerupse ?ns? fata gandul la jum?tate cand v?zu privirea plin? de repro? a panterei a?intit? asupra ei. Astfel, dandu-?i seama c? Accam Ku??u ?i ordonase asta dintr-un motiv anume, chiar dac? nu era prea dornic? s?-l asculte, tot o f?cu Zeal. ?i, de cum ??i puse gluga pe cap, se ?ntoarse pe jum?tate doar spre Barier?, ca astfel, chiar ?i de-o privi spre cel ce se apropia ?n galopul calului, s? nu-i dea nicicand ?ansa s-o priveasc? ?n ochi.

  Dintr-o dat? Zeal se ?ncrunt? cand ?l v?zu pe Accam Ku??u folosindu-?i puterea ca s? transforme partea de Barier? din jurul ei ?ntr-un zid de nep?truns, unul de culoare neagr? pe partea ei, dar ?nc? transparent? de cealalt? parte. Un miraj perfect pentru a-l ?n?ela pe Maranam, dar totu?i nu o mi?care destul de ?ireat? ca s-o ?n?ele pe āram, c?ci Fecioara Uyarvu ?i spuse cand v?zu pentru ce-?i folosise pantera puterea, ?Pentru lucruri inutile pan? la urm?, c?ci acea Barier? nu-l poate ?n?ela defel pe Maranam.”

  ?Pentru asta crezi c-am folosit-o?” ?ntreb? Accam Ku??u, ?ntorcand capul spre dreapta ?i privind spre locul ?n care st?tea āram.

  Aceasta ?ns?, f?r? a se uita la cel ce-i devenise du?man cand mai ?nainte ?i fusese ocrotitor, spuse, ?Desigur, c?ci doar un condamnat la moarte poate recurge la gesturi exagerate.”

  Accam Ku??u zambi. ?Atunci… n-ai ?nv??at nimic cat timp mi-ai stat al?turi, āram. Tocmai de-asta ?i-ai ales un drum gre?it pentru toate Fecioarele Uyarvu, c?ci poate c? am ales un truc gre?it vrand s?-mi ?n?el rivalul, tu ?ns?, din prostie, le conduci pe cele care au crezut ?n tine direct spre moarte.”

  Aceste cuvinte o f?cur? pe āram s? se ?ncrunte. Apoi, privind la Accam Ku??u, care privea de data asta ?n fa??, spuse, ?Nicicand n-am ales nimic din prostie, Accam Ku??u! Mereu am f?cut-o pentru dreptate!”

  ?Ba pentru egoism, visand la un tron ?i-un titlu care nu v? apar?in. Dar… o s? ?n?elegi asta ?i singur?, cand poate va fi prea tarziu.”

  Accam Ku??u t?cu ?n clipa ?n care tropotul copitelor lui Vakkurti se auzi tot mai puternic ?i mai puternic ?n zare. Apoi, dup? secunde doar, trei puncte negre se z?rir? la orizont: una mai mare ?n mijloc, umbra lui Vakkurti ?i-a lui Maranam care-i st?tea pe spate, iar pe de-o parte ?i de alta a calului fugeau ?n goan? nebun? cele dou? pantere: Kurūcim ?i Ko?umai. V?zandu-le, Accam Ku??u se ?ncrunt?, murmurand dup? asta, ?Cel de care m-am temut mereu s? dau ochii, dar pe care am c?utat s?-l ?nfrunt singur pan? la urm?.”

  ??nc? nu-i tarziu s? ?tii,” spuse āram cu viclenie ?n glas, schi?and un zambet. ?S? te ascunzi, m? refer: ?n adancurile umede ?i reci ale acestui munte. Acolo unde ?i-i de fapt locul, Accam Ku??u!”

  Pantera zambi, cand mai ?nainte se ?ncruntase, preocupat?. Apoi, ?nchizand ochii, dar f?r? a-?i ?terge zambetul de pe fa??, Accam Ku??u spuse, ?Fiecare ?n lumea asta ??i are locul s?u, Fecioar? Uyarvu. Eu de exemplu: mi l-am avut ?n inima acestui munte. Tu… pl?tind cu sange a ta tr?dare, c?ci Oamenii Pa?i Makkal-ului v-au cinstit mereu ?i v-au ocrotit ?n vremuri de furtun?. Pentru al lor respect au pl?tit ?i ei cu tr?darea ?ns?, c?ci le-a?i ?ntors spatele cand aveau nevoie de sprijinul vostru cel mai mult. Dar… nu-i nimic: pentru toate exist? un deznod?mant ?i-o pedeaps?! Ei ?nc? mai au o ?ans? de ca?tig pe cand voi un singur drum de mers dup? asta: direct spre moarte!”

  Cuvintele panterei o f?cur? pe āram s? se cutremure, apoi s? ?nghit? ?n sec. Avea multe ganduri ?n cap ?n acele clipe āram ?i multe ?ndoieli ?n suflet, dar doar de un singur lucru era sigur? ?n acel moment: c? poate alese un drum gre?it pan? la urm? tr?dandu-i pe cei care avuser? ?ncredere ?n ea de-a lungul anilor. Doar c?… nu mai era cale de ?ntoarcere pan? la urm?.

  ?n cele din urm?, cand Vakkurti fu la doar ca?iva zeci de metri de ei, āram ??i plec? capul ?i ?nchise ochii. Se temea s?-l priveasc? ?n ochi pe St?panul Lumii de Dincolo, de?i se jurase s?-i fie fidel? ?i s?-l slujeasc? pan? la urm?. Da, āram ?i juruise asta lui Helyos, cel c?ruia ?i d?ruise pan? la urm? inima ?i trupul, de?i se jurase s? fie ve?nic credincioas? doar ei. Se ?n?elase pe sine ?ntr-un final ?ns?, c?ci iubirea o duse ?ntr-adev?r spre pierzanie a?a cum prezise ?i Accam Ku??u. Doar c?, mandr? din fire, āram n-ar fi acceptat nicicand asta, precum n-ar fi spus nicicand adev?rul, cel din spatele deciziei ei de-a se al?tura Armatei R?ului, cand mai ?nainte se ?nchinase mereu Binelui.

  St?tu astfel, cu capul plecat ?i cu ochii ?nchi?i pan? ce nu-l auzi pe Maranam strigandu-i calului s?u Vakkurti s? se opreasc?. Apoi ?l auzi coborand de pe cal ?i la fel auzi r?suflarea accelerat? a calului, care puf?ia adesea pe n?ri, ar?tandu-?i nervozitatea pentru acel galop intens. ?i nu doar calul respira greu dup? acea goan? nebun?, ci ?i cele dou? pantere, al c?ror suspin āram ?l auzi ?ntr-un final.

  Anume din cauza acelui suspin āram deschise ochii ?i privi spre ele, pe furi? doar. ?l v?zu astfel pe Maranam oprit la ca?iva pa?i de calul s?u ?i privind intens spre stanga ei, acolo unde se afla Accam Ku??u. Niciunul nu spuse ?ns? nimic: doar se privir? intens ?n ochi, ?ncercand s?-l dezarmeze pe cel?lalt doar din priviri, folosind o putere egal? totu?i, c?ci ceea ce nu ?tia du?manul, ?tia prea bine Accam Ku??u: c? pe Campia E?iya Viti to?i aveau puteri egale. ?i, de unul folosea ?iretlicuri ?n lupt? ?i nu lupta cinstit atunci Soarta, Viti, cea c?reia ?i fusese ?nchinat? acea campie, ?l li?a de puteri, f?candu-l ?int? u?oar? pentru du?man. De asta ?i nu se temea de Maranam m?ritul protector al Muntelui Fricii: pentru c? acolo era sursa lui de putere, nu a celui din fa?a lui, c?ruia ?i spuse ?ntr-un final, ??i totu?i ai venit, alegand un drum al pierzaniei ?i-al pribeagului, cand ar fi trebuit s? te mul?ume?ti cu ceea ce ?i-a fost juruit de Soart?!”

  Maranam ranji. ?De ce s? m? mul?umesc cu pu?in cand pot avea totul?” ?i spuse el panterei pe-un ton sfid?tor.

  ?Pentru c? cei ce-?i doresc mai mult decat pot avea ajung f?r? doar ?i poate jerfe ?n numele drept??ii.”

  Maranam izbucni ?n hohote de ras, ceva ce f?cu s? r?sune zarea, ?nsp?imant?tor. Pan? ?i Zeal se cutremur? din spatele Barierei, astupandu-?i ?ntr-un final gura cu ambele palme, de team? s? nu-i fie auzite suspinele. ?i, pentru prima dat? de cand se sim?ise atat de iminent pericolul r?zboiului, ?n?elese Zeal de ce Inlan Diar ?i Accam Ku??u fuseser? atat de ?ngrijora?i din cauza venirii lui Maranam acolo: pentru c? se d?dea peste cap Echilibrul Puterilor ?i ?ntreaga lume p?rea ?n pericol de moarte.

  Al ei suspin ?ns?, chiar dac? ei i se p?ruse c? nu-i ie?ise din gatlej, tot fu auzit de Maranam. Acesta, ?ntrerupandu-?i brusc hohotele de ras, privi ?int? ?nspre locul ?n care st?tea ascuns? Zeal. Sim?ea el o putere destul de mare ?n spatele Barierei, chiar dac? nu vedea nimic. De asta ?i se ?ncrunta adesea, dezvelindu-?i col?ii ?i ar?tandu-?i nemul?umirea astfel, la fel cum ?i-o ar?t? cand spuse mai apoi, ?Ai ?ndr?znit s?-mi joci o fest?, b?trane senil! Ascunzand acea putere de ochii mei, n-o po?i ?ine la ad?post s? ?tii!”

  ?Pe moment e protejat? ?ns?!” ?i spuse Accam Ku??u calm. ?La fel cum Echilibrul acestui munte nu-i dat peste cap ?nc?. Ceva ce am de gand s? ?mpiedic de fapt.”

  ?Cum? Aruncand acest munte ?n aer?” ?l ?ntreb? Maranam ?n batjocur?. Apoi privi el la pantere, surazand, cand le auzi chicotind. ?Sau poate visezi ca noi s? ne evapor?m ?ntr-un final, ?nvin?i de Mana Sor?ii?”

  Help support creative writers by finding and reading their stories on the original site.

  ?De ce s? visez la imposibil cand Timpul e singurul lui St?pan? La fel, de ce s? cer ajutor Sor?ii cand deja ?i-a decis Destinul cu ajutorul celor trei croitorese, Moirae?”

  Maranam se ?ncrunt?. ?Nu vorbi ?n dodii!” Strig? el. ?Moirae n-au putere asupra mea, c?ci… Moirae au putere doar asupra acestei lumi nu ?i asupra celor ce nu s-au n?scut aici!”

  ?Acum te ?n?eli ?ns?, Maranam, c?ci cand Haos ?i Soarta au decis crearea acestui P?mant ?i mai apoi le-au dat drept de-a decide Soarta celor de pe P?mant, Moirae au c?p?tat dreptul s? decid? destinul tuturor celor afla?i aici, fie c? s-au n?scut ei aici sau au venit aici de undeva din Cosmos.”

  ?Min?i!”

  ?Ce ca?tig f?cand asta? Nimic. Ba din contr?: pierd, c?ci n-a? face decat s? m? mint pe mine.

  ??i totu?i spui astfel de cuvinte mari f?r? a fi complet sigur de adev?r. De ce?”

  ?Ca s? te fac s? renun?i la a ta nes?buit? idee ?i de-a salva lumea, inclusiv pe tine, care-?i ai rolul ?n lumea asta. La fel ?ncerc s? salvez de la prigonire un suflet n?scut din sufletul meu.”

  Maranam se ?ncrunt? iar, privind ?n ochii panterei ?i v?zand chipul lui Mayar reflectat ?n ei. ?Nu poate fi,” spuse el ?ntr-un final. ?Una din gemenele-form? ??i poart? puterea ?n sange.”

  ??i la fel ?i Blestemul. Unul care va duce ?n adancurile p?mantului, lipsind-o de libertate ?i asta de nu-mi va reu?i s? te fac s? renun?i la nebunie. Ceva ce totu?i n-o s? faci nicicand, nu-i a?a?”

  ?De ce-a? face-o cand mi-i sortit? izbanda, b?trane?” ?i spuse Maranam panterei, trufa?. ?Pentru dreptul ?sta am a?teptat milenii de-a randul, plecand capul ?n fa?a aceleia?i Sor?i ?n fa?a c?reia tu-?i pleci capul, ?tiind prea bine c? ?nchinandu-te ei po?i muri. Ceva ce po?i evita ?ns?, precum ?i c?derea ?ntregului regat al Pa?i Makkal-ului de m? accep?i st?pan.”

  Accam Ku??u zambi cu am?r?ciune cand ?i spuse du?manului din fa?a lui, ??nchinand lumea ?ntunericului ?i refuzand dreptul Luminii la via?? m? condamn pe mine la moarte, Maranam! M? condamn la o eternitate de prigonire ?i suferin??, ceva ce nicicand n-o s-o fac!”

  ?Atunci, e?ti gata s? porne?ti ?i tu pe acel vestit Drum al Pribeagului? Cel ce duce spre Imperiul Samargilor, de unde nu te vei ?ntoarce ?n veci?”

  ?Da,” ?i r?spunse pantera seme?. ?C?ci acela?i drum ?l vei parcurge ?i tu ?n cele din urm?, c?ci nicicand n-o s? ai ce-?i dore?ti. Sunt sigur de asta, Maranam, c?ci chiar de-o fi s? mor, urmand mai apoi acest vestit Drum al Pribeagului, eu o s-o fac cu inim? u?oar?, ?tiind c? mai am o ?ans? s? rev?d lumea de voi rena?te. Tu ?ns?, odat? pornit pe acel drum, n-o s? mai ai cale de ?ntoarcere s? ?tii, c?ci cel ce distruge lumea se distruge pe sine ?i orice ?ans? de-a fi st?pan, pe veci!!”

  Spunand asta, Accam Ku??u ?i ?ntoarse spatele lui Maranam ?i porni spre Barier?, spre locul ?n care st?tea ascuns? Zeal. Nu privi ?n urm? nici cand Maranam ?i spuse, ?Atunci, supravie?uie?te, b?trane: s?-mi vezi c?derea, a?a cum zici! N-o s? vezi decat ruina ?ns? ?i pe mine stand pe tronul lumii, acel tron pe care ai vrut s? stai tu, dar te-au ?ngenuncheat ai t?i ?ntr-un final!”

  ?Un tron ce-?i va fi mormantul!” ?opti pantera, trecand ?n cele din urm? prin Barier?. Apoi, privind spre stanga, unde st?tea Zeal, privindu-l crucit?, c?ci auzise prea bine cuvintele lui, Accam Ku??u for?? un zambet cand ?i spuse, ?S? mergem acum, Zeal! S? mergem spre biruin??!”

  ?Dar, nu ?n?eleg la ce anume te referi, str?bunicule Accam Ku??u!”

  ?O s? vezi cu ochii t?i cand va fi momentul! La fel cum to?i restul vor da ochii cu Soarta ?ntr-un final!”

  Dup? ce spuse astfel de cuvinte, Accam Ku??u oft?. Apoi porni primul spre Nord, acolo unde ?tia el intrarea secret? ?n loca?ul sfant ?n care se afla Izvorul Puterii, un izvor despre care ?tiau to?i, dar pe care doar cateva sufletele ?l v?zuser? pan? atunci. Un izvor pe care Accam Ku??u voia s?-l mai vad? m?car odat? ?n via?a aceea, c?ci din el se n?scuse ?i-?i luase puterea ?i, de-i era sortit s? piar? a?a cum ?i prezise Maranam, atunci avea de gand s? moar? anume acolo, lang? izvorul lui drag, cel ce-i fusese p?rinte ?i sfetnic atata amar de ani.

  ***

  Varful Mēl sau Coroana Muntelui Fricii era considerat de ?ntreaga lume cel mai ?nalt varf de munte din acea parte vestic? a lumii, cea a magilor. Pe acel varf, pe care mai tot timpul anului era ?nz?pezit, curen?ii puternici de aer se vedeau rotindu-se ?n cercuri perfecte, continuu, f?r? a fi cumva influen?a?i din exterior sau de-a influen?a ei ?ntr-un fel puterea extern?. Un varf de munte de unde atat Inlan Diar cat ?i Accam Ku??u ??i ?ntregiser? adesea puterile, mai ales ?n vremuri de restri?te cand n-aveau alt? surs? de energie decat cea de pe varful cel mai ?nalt al muntelui. Loc spre care mul?i visaser? adesea s? ajung?, dar pe care doar 2 persoane ajunser? pan? ?n acele clipe: regina ghe?ii ?i pantera Accam Ku??u.

  Anume spre acel varf de munte se ?ndreptau ?n acele clipe Accam Ku??u ?i Zeal, dup? ce l?sar? ?n urma lor Campia Sor?ii ?i luar? ?Drumul Pribeagului,” a?a cum prezise Maranam. Ce nu ?tia ?ns? St?panul Lumii de Dincolo era c? drept Drumul Pribeagului mai era cunoscut? ?i acea potec? ?ngust? ce ducea spre Varful Mēl, o potec? abrupt? ?i periculoas? la prima vedere, dar care era totu?i u?or de parcurs de urcau pe ea cei c?rora Muntele Fricii le permise asta.

  ?Chiar dac? d?dea impresia c? ne vrea moartea,” ?opti Zeal ?ntr-un tarziu, cand ajunser? deja la jum?tatea potecii ?i aerul rece al acelor locuri o ?nv?lui de pretutindeni. Din aceast? cauz? ?i se v?zu s?rmana nevoit? s? strang? mai aproape de corp pelerina Veppam pe care o purta pe umeri, c?ci chiar dac? iubea Zeal locurile umede ?i reci, le prefera pe cele de lang? ape ?i nu de pe munte.

  ?Doar o aparen??,” ?i r?spunse Accam Ku??u ?ntr-un final, oprindu-se ?i el ?i privind ?n aceea?i direc?ie ca ?i Zeal: ?n jos de munte. Acolo v?zu, precum pietre sure mult ?n dep?rtare, casele Pa?i Makkal-ului. ?Pietre” a?ezate ?n randuri perfecte, printre care nu se z?rea niciun suflet pribeag. Din aceast? cauz? ?i oft? pantera, murmurand apoi, ??i totu?i are dreptate Inlan Diar cand spune c? sufletul muntelui a disp?rut odat? cu ?nceputul r?zboiului.”

  ?La ce te referi anume, str?bunicule?” ?ntreb? Zeal extrem de mirat?, f?cand ca?iva pa?i ?n sus, pe potec?, s? ajung? lang? el.

  ?La frumuse?ea locului, Zeal, c?ci acest munte a fost mereu vesel ?i frumos, chiar dac? de multe ori p?rea el pustiit ?i ple?uv.”

  ?Chiar ?i a?a frumuse?ea locului n-a disp?rut ea nic?ieri. S? spunem doar c? s-a ascuns ?n vremuri de furtun?.”

  ?Ar ?nsemna s? ne min?im pe noi de-o s? credem astfel, nu ?i se pare?” Zeal scutur? din cap c? nu. ?De ce crezi asta?”

  ?Pentru c?… doar gande?te-te la asta: lumea ?n care tr?im mereu ?i-a avut secretele ei, nu-i a?a?”

  ?A?a e. Totu?i nu ?n?eleg unde ba?i dac? sincer.”

  ?C? la fel cum lumea ??i are secretele ei, la fel ??i are ?i trucurile ei ?n vreme de furtun?. Astfel, ?ascunzand” ?ntr-un fel frumuse?ea lumii, pare ?s?rman?” ?i ?oropsit?,” dand de ?n?eles du?manului c?-i ?prad? u?oar?.” O aparen?? doar, c?ci astfel ??i poate preg?ti contraatacul ?i distruge mai apoi nemilos du?manul. Dup? care, dup? biruin??, s? se ridice iar falnic?, privind la lume de sus.”

  Accam Ku??u zambi. ?Idei m?re?e, Zeal, dar foarte greu de crezut ?i de demonstrat de altfel.”

  ?Dar totu?i ceva ce-?i umple sufletul de speran??, nu crezi?” Accam Ku??u o privi ?ncurcat de data asta. ?M? refer la faptul c? Speran?a moare mereu ultima ?i c? sufletele vii, for?ate s?-?i apere atat via?a cat ?i avutul, vor purta mereu speran?a ?n inim? chiar dac? circumstan?ele par cu totul dezolante. La fel… se spune c? undeva ?n lumea asta se ascund Balan?ele, nu?”

  ?A?a, ?i?”

  ?De s-au ascuns aici, anume pe P?mant, ?nseamn? c? aici e o putere impresionant? care le protejeaz?. La fel, de s-au ascuns Balan?ele desprinse din Themis, e pentru c? se tem ca nu cumva R?ul s? le controleze. Astfel e cum lumea se ap?r? pe sine.”

  ?La fel se spune c? Themis are atat partea sa ?ntunecat? cat ?i luminoas?.”

  ?Logic, c?ci doar e Balan??, nu?” Spuse Zeal, oarecum nep?s?toare. Dup? care, ?ntorcand spatele c?su?elor din vale, continu? s? urce pe munte, urmat? ?ndeaproape de panter?. Nu t?cu ?ns? Zeal, ci continu? s?-?i turue teoria, ?De altfel, consider eu, c? dac? Themis s-a desprins atunci ?i mai apoi a ap?rut Legenda cum c? un Erou se va na?te ca s-o st?paneasc?, atunci era ?i logic ca un r?zboi s? se ?nceap?.”

  ?Nu v?d eu logica dac? sincer, dar dac? insi?ti,” bomb?ni Accam Ku??u pentru sine.

  Zeal nu-i atrase aten?ie, ci-?i continu? gandul, ?Logica const? ?n detalii mici, precum to?i cei ce-?i vor uni for?ele ca s? ca?tige acest r?zboi, c?ci poate c? ne e puternic du?manul, dar nici noi nu suntem de lep?dat.”

  Accam Ku??u zambi. ?Auzidu-te vorbind astfel am impresia c? ai deja pl?nuit ?ntregul r?zboi, victoria ?i chiar banchetul de dup? asta.”

  ?De ce ?i nu? Ce-i r?u ?n a pl?nui lucrurile dinainte?”

  ?Nimic r?u, sunt de acord. Doar c?, ?n anumite circumstan?e, e mai bine s? nu te gr?be?ti s?-?i faci planuri. Cel pu?in nu pentru mult timp ?nainte. Astfel, de nu-?i va reu?i, po?i s? te dezam?ge?ti.”

  ?Ba-s eu de alt? p?rere,” i-o t?ie Zeal brusc. ?Avand planuri ?i vise ne face mai puternici.”

  ?Planuri precum? Dac? nu-i secret, ?ntreb eu.”

  Fu Zeal cea care zambi de data asta. Apoi, oarecum ru?inat?, spuse, ?S? v?d o copie a mea zburdand pe frumoasele campii ale Pa?i Makkal-ului.” Dup? care fata oft?. ?Ceva la care am visat de cand a plecat mama, c?ci mereu am vrut ca dac? eu am tr?it f?r? ea m?car un prunc al meu s? nu-mi duc? dorul. Doar c?… poate c? ai ?i tu dreptate ?i visez eu la prea mult.”

  Cuvintele lui Zeal ?l puser? pe Accam Ku??u pe ganduri. Avea fata dreptate ?i la asta el nicicand nu se gandise: la planurile ?i la visele ei. La ce se gandise el mereu fu la victorie ?i la cum s? protejeze Muntele Fricii de influen?e externe ?i ?n special de for?ele r?ului. Asta o ?nv??ase mereu pe Inlan Diar ?i mereu ?i spuse ei s?-i ?nve?e ?i pe urma?ii ei asta. Dar… se ?n?elase atat de mult, c?ci ai s?i urma?i visau la lucruri simple, precum crearea familiei ?i s? tr?iasc? ferici?i pan? la adanci b?trane?i ?i nu la putere. Vise pe care se v?zur? s?rmanii for?a?i s? le lase pentru mai tarziu, odat? ce r?zboiul le b?tu la u??. Un gand care-l f?cu pe Accam Ku??u s? ofteze iar ?ntr-un final.

  ?La ce te gande?ti?” ?l ?ntreb? Zeal, privind spre el cand ?l auzi oftand.

  ?La ce-ai spus numai ce,” r?spunse Accam Ku??u sigur pe el, de?i triste?ea ?l zvarcolea pe din?untru. ?Ceva ce m? face s? m? rog For?elor Divine s? ?i le ?mplineasc?.”

  ??i-o s? se ?mplineasc? la sigur, c?ci… nu degeaba P?rintele Haos m-a adus pe lumea asta. De m-am n?scut trebuia s? fie pentru ceva. La fel ca visele pe care le am, c?ci nu cred c? le am eu degeaba.”

  ?n timp ce fata ??i continu? turuitul vesel urcand pe munte, Accam Ku??u zambi trist. ?tia ?i el despre viziunea avut? de Inlan Diar, cea ar?tat? ei de Anaya, despre moartea lui Zeal pe campul de lupt?. Un gand despre care decise s? nu-i vorbeasc? totu?i fetei, c?ci era mai bine s-o lase s? viseze cat mai avea vreme, c?ci dup? asta urma acel vestit Drum al Pribeagului, cel de pe care nu se ?ntorcea nimeni nicicand.

  ***

  O ?epu?? de ghea?? pe dinafar?, dar cu lichid negru, otr?vitor, ?n?untrul ei, trecu dintr-o dat? prin um?rul drept al Issa?drei, f?cand-o pe aceasta s? icneasc? de durere. Apoi, ?n c?dere, din cauza c? d?du drumul lianei de care st?tea ag??at? cand fusese r?nit?, se rostogoli ca?iva metri, lovind ?ntr-un final, dureros, trunchiul gros al unui copac secular. O lovitur? pe care o sim?i adanc ?n oase ?i care o f?cu s? scra?neasc? din din?i. Dar, fiind ?nc? vanate de Tikil, ai c?rui pa?i ?i auzea atat de bine c?lcand pe crengu?ele uscate ?i frunzele ?ntinse pe p?mant, Issa?drā ??i d?du prea bine seama c? n-avea timp de pierdut sau s?-?i plang? de mil?, ci s?-?i continue drumul ?i s?-?i salveze via?a.

  ?ncercand s? se ridice ?ns? ??i d?du seama c? nu-i capabil? de asta, c?ci mana dreapt? n-o mai asculta deloc. Atingandu-?i-o cu palma stang?, sim?i sangele cald ce-i manji pielea ?i care continua s? curg? prin rana deschis?. O ran? care se ?nnegri curand, iar otrava din ?epu?a ce-i trecuse prin um?r circula rapid, c?ci v?zu cat de curand vini?oare negre pe ?ntreaga man?. ?Nu poate fi,” ?opti Issa?drā, v?zandu-?i mana br?zdat? de acele negre vini?oare. ?Blestemul lui Tikil pare chiar mai crancen decat m-am a?teptat.”

  ?Chiar ?i a?a trebuie s? fugim,” auzi ea glasul Meliei de undeva din stanga. Privind ?ntr-acolo, le v?zu pe Melia ?i pe celelalte nimfe apropiindu-se de ea, ?nc? ag??ate de liane. Dar, cand ajunser? lang? ea, doar Melia cobor? pe p?mant ?i-o ajut? s? se ridice.

  Sim?ind ?ns? c? nu-i ?n stare s? se ?in? singur? pe picioare ?i c? va fi probabil mai r?u odat? ce otrava lui Tikil ac?iona atat de rapid, Issa?drā privi ?n ochii Meliei, c?reia ?i spuse, ?N-o s? fac decat s? v? ?ncetinesc! De aceea cred c?-i mai bine ca eu s? stau aici ?i, pe cat pot, s?-l ?ncetinesc ?i pe Tikil! Astfel m?car voi pute?i sc?pa!”

  ?Asta nici nu se discut?!” ?uier? Melia printre din?i. ?O nimf?, mai ales una r?nit?, nicicand nu-i l?sat? de noi ?n urm? ?i tu ?tii prea bine asta.”

  ?Da, ?tiu, dar chiar ?i a?a va trebui s-o faci, Melia, c?ci mai bine moare doar una decat toate!”

  Cuvintele Issa?drei le f?cur? pe celelalte nimfe s? se cutremure. Apoi, schimbar? priviri ?ntre ele, ?ngrozite, la fel cum privir? ?i ?n spate cand auzir? gemetele lui Tikil, care resim?ea deja efortul depus timp de dou? zile cat le urm?rise pe nimfe. Sunete ciudate scoase din gatlejul Titanului Groazei, care le p?trundea adanc ?n oase pe nimfe, f?candu-le s? tremure u?or.

  Dintr-o dat? ?ns? tres?rir? toate ?i mai nu scoaser? un ?ip?t de groaz? cand Nikkari ap?ru brusc ?ntre ele. Ba chiar se traser? s?rmanele ca?iva pa?i ?n spate, dup? ce se l?sar? s? cad? pe p?mant, apucand strans pumnalele ?n maini ?i luar? ?i o pozi?ie de atac. V?zand ?ns? c?-i doar Nikkari, r?suflar? cat de cat u?urate ?i, la semnalul Meliei, se ag??ar? iar de liane, gata preg?tite s?-?i continue fuga.

  St?tur? ?ns? toate locului ?i privir? ?int? la Nikkari, care ?ngenunche ?ntr-un final lang? Issa?drā, pe care o l?sar? puterile ?i se a?ezase deja lang? trunchiul copacului de care se lovise mai ?nainte, ajutat? de Melia. ?i, privind ?int? la rana f?cut? de Tikil, Nikkari spuse cu voce grav?, ?Ceva la care nu m-am a?teptat nicicand: c? acel demon va folosi otrava asupra unei nimfe. Dar… totu?i a f?cut-o!”

  ?Ai mai v?zut aceast? otrav? mai ?nainte?” ?ntreb? Melia speriat?.

  ?Da. O singur? dat?. Foarte demult. Chiar ?i a?a mi-i cunoscut faptul c? e veninul lui Tetapas.”

  Issa?drā se cutremur?. ?Veninul lui Tetapas ?n trupul meu? Asta ?nseamn? c?-s sortit? mor?ii?” Dup? ce spuse aceste cuvinte, ochii Issa?drei se umplur? de lacrimi.

  ?Nu dac? ajungem la timp pe Varful Mēl.”

  ?Pe varful ?nz?pezit?” ?ntreb? Melia, confuz?. ?Nu ?n?eleg cum ne poate ajuta asta. Mai ales… nu cred c? Issa?drā va rezista pan? acolo.”

  ?De rezistat o s? reziste, c?ci veninul lui Tetapas, chiar dac? pare c? ac?ioneaz? rapid, o face de fapt extrem de lent. Astfel, avand nevoie de mai mult de o zi ca s? ucid? victima, ne d? timp destul s? ajungem pe varful ?nz?pezit, acolo unde voi avea puterea necesar? s? scot veninul din trupul Issa?drei.”

  ?Sunt sigur? c? ai o astfel de putere, Nikkari. Totu?i, e imposibil practic de ajuns pe acel varf, c?ci… doar Inlan Diar ?i Accam Ku??u au dreptul s? ajung? pe acel varf ?nz?pezit.”

  ??n vremuri de r?zboi toat? lumea are acces pe Varful Mēl,” spuse Nikkari sigur? pe sine, privind ?int? ?n ochii Meliei, care era ?nc? confuz?, neputand ?n?elege ce era adev?rat ?i ce minciun? pan? la urm?. ?Iar cel care ne-a dat accesul pe acel varf ?nz?pezit ca s? ne ?ntrem?m ?i s? ne umplem rezervele cu energie e ?ns??i Maranam.”

  Issa?drā ?nghi?i ?n sec. ?Maranam e pe Muntele Fricii?”

  ?Da, a?a e. ?i… s-a v?zut deja cu Accam Ku??u, care se ?ndreapt? spre acela?i varf ?nz?pezit ?n aceste clipe. Nu singur, ci cu Zeal. Ei ?ns? au ca destina?ie final? Izvorul Puterii. Noi - Varful Mēl, unde trebuie s?-l atragem ?i pe Tikil, ?n timp ce Inlan Diar va pune pecetea din centrul puterii Pa?i Makkal-ului.” Dup? care, ajutat? de Melia, Nikkari o ajut? pe Issa?drā s? se ridice ?n picioare, c?reia ?i spuse, ??ine-te cum po?i de mine, c?ci de asta depinde soarta tuturor, m-ai ?n?eles?”

  Scra?nind din din?i, din cauza durerii ascu?ite din bra?, Issa?drā d?du din cap c? da. Apoi, abia ?optit spuse, ?A?a o s? fac. Pentru mai mult? siguran?? ?ns? s? ne folosim de liane.”

  ?Ceva ce eu nu-s ?n stare s? controlez,” se opuse Nikkari.

  ?Eu ?ns? da,” se ?nc?p??an? Issa?drā, ridicand mana stang? ?n sus ?i chemand o lian? la ea, care se ?nf??ur? brusc ?n jurul mijlocului lor, legandu-le astfel una de alta. ?Chiar ?i cu rana f?cut? de acel demon, ?nc? simt puterea naturii. Ceva ce sper s? simt pan? la final. Iar acum s? mergem, c?ci Tikil e deja foarte aproape. ?i simt deja pa?ii.”

  ??i eu,” spuse Melia ?ngrijorat?, privind ?n spate. Apoi, dup? ce Issa?drā ?i Nikkari p?r?sir? deja acel loc, Melia privi la una dintre nimfele din dreapta ei, care atarna pe o lian?, ?i-i spuse, ?S? l?s?m piste ca s? ne g?seasc? mai u?or!”

  ?N-o s? fie mai periculos astfel?”

  ?Poate ?i c? da. Dar, altfel nu-l putem atrage spre varful ?nz?pezit. Sunt sigur? de asta. De aceea ?i trebuie s? risc?m.” Dup? care, sco?andu-?i pumnalul de la brau, Melia ??i crest? mana, l?sand sangele s?-i picure pe deasupra ierburilor ?i-a bu?tenilor peste care treceau ?n rapida mi?care a lianelor. ?i nu doar ea f?cu astfel, ci ?i celelalte nimfe, c?ci ??i d?dur? prea bine seama c? era unica ?ans? s? ajung? pe acel varf ?nz?pezit ?i s?-?i salveze surata.

  ***

  ?n pirostrii, ?n fa?a locului ?n care c?zuse Issa?drā dup? ce el o r?nise, Tikil ranji, dup? ce atinse cu dou? degete o frunz? ?nsangerat?. ?Au trecut pe aici, sunt sigur de asta. La fel cum sunt sigur c?-s pe drumul cel bun. ?i… nu-s singure nimfele Meliei, ci cu cea pe care mi-am dorit demult s-o pun cu boti?orul pe labe… nimeni alta decat Nikkari!”

  Ranjind mai apoi, c?ci acel gand, de-a pune mana pe puterea lui Nikkari ?i mai apoi de-a deveni invincibil, era ceva cu adev?rat ?ncurajator pentru Tikil. Ce nu ?tia el ?ns? sau ce el prefer? s? ignore deliberat fu faptul c? totul putea fi doar o capcan?. Una spre care se ?ndrepta cu pa?i rapizi, c?ci, dup? ce inspir? adanc parfumul sangelui din jur, ??i m?ri viteza, gonind pe cat putu de repede dup? nimfe.

  ?n urma lui, ie?ind din al lui ascunzi?, ap?ru cat de curand Po?i Ivar. Acesta, cu ochii sc?p?rand de fl?c?rile furiei, controlat astfel de puterea maniei din suflet ?i de cea a sangelui din jur, scormoni cu copita din fa?? ?n solul ranced al p?durii, aruncand cu pietre, ??rn? ?i frunze moarte ?n jur, chemandu-?i astfel la lupt? confra?ii: pe ceilal?i mistre?i Pa??i. Ace?tia, la pas lent, ie?ir? ?i ei din ascunz?tori, din tufi?uri, de pe dup? trunchiuri de copaci sau din scorburi, de unde-l pandir? pe Tikil, c?ci primir? un singur ordin de la Nikkari cand aceasta trecu pe acolo: s?-l urmeze ?ndeaproape pe Tikil ?i s? nu-i dea nicicand ?ansa s? se ?ntoarc? din drum. ?i, cum acela era un ordin pe care nu-l puteau ?nc?lca, mistre?ii Pa??i o rupser? dintr-o dat? la fug? prin p?dure, urm?rind o singur? prad?, pe Tikil, cel ce se crezuse h?ita? f?r? a ?ti c? era de fapt prad?.