Doi ochi negri sclipir? dintr-o dat? ?n ?ntunericul Grotei Ka?ka? Pēy-ului. Se auzi apoi un sasait prelung ?i o limb? lung? ?i bifurcat? la varf fu aruncat? ?n fa??, mu?cand ?ntr-un final doar aerul. Chiar ?i a?a, cel cu limba, nimeni altul decat Tetapas, nu se l?s? am?git c? nu era nimeni prin preajm?, c?ci ?tia prea bine cat de ?n?el?toare putea fi magia locurilor, ?i mai arunc? o alt? limb? ?n fa??, atingand de data asta ceva tare.

  Duru ca naiba acea lovitur? a acelui invizibil dur din fa??. ?l trecu cu fier ro?u de la varful limbii ?i pan? la cel al cozii. De urlat Tetapas nu url? ?ns?, ci doar ?uier? puternic printre din?i, l?sand un sasait furios s?-i ias? din gatlej, c?ci ?Ur?sc enorm aceast? ?n?el?ciune a Grotei Ka?ka? Pēy-ului, una care mereu mi-a dat de furc? ?i dureri de cap ?i asta doar pentru c? nu-s ?n stare s?-mi tarai b?tranele oase ?n afara acestui loc tic?los, ?erpuind ?n jos pe pietre spre poalele muntelui ?i apoi dincolo de-ale sale grani?e ?i orizonturi.”

  ?uierand aceste cuvinte printre din?i, Tetapas era cu adev?rat c?tr?nit. Se ura pe sine ?i ura ?i locurile ?n care fusese ?nchis de Uranus de atata amar de vreme. La fel ura ?i pragul cela invizibil, care-i ap?rea din cand ?n cand ?n cale, ?mpiedicandu-l s? se taraie m?car ?n afara grotei ?i luandu-i ?i ultima pl?cere care-i mai r?mase: s? se plimbe ?n sus ?i-n jos pe malul stancos al Ka?ka? Pēy-ului.

  De altfel ce lovise limba lui Tetapas cand o arunc? pentru a doua oar? ?n fa?? fu anume acel prag invizibil, care ap?rea odat? la o anumit? vreme. Nu fix? era vremea ceea, ci cand se ?ntampla ceva important. De exemplu, prima dat? cand ap?ru, dup? ce fusese eliberat de puterea lui Maranam ?i pusese laba pe puterea Zayleei, a fost atunci cand s-au n?scut gemenele-form?. Aflase ?ns? motivul mult mai tarziu, ?ntr-o zi cand Argol venise ?n zona Ka?ka? Pēy-ului, ca s?-l scoat? pe ?arpe din min?i cum ?i era felul. ?i, ?ntampl?tor sau nu, Argol ?i spuse c? sfar?itul ?arpelui Tetapas era aproape ?i c? era absolut necesar s? uite de-a sa r?zbunare ?i c? va mai vedea vreodat? soarele dincolo de grani?ele Muntelui Fricii.

  ?n acea zi Tetapas nu atrase prea mult? aten?ie cuvintelor vulturului. Doar ?i d?du aceluia de ?tire s? nu-?i bat? capul pentru problemele altora ?i s?-?i vad? de drum, c? de nu la sigur r?mane f?r? pene, dup? care ?i ?ntoarse spatele ?i se tar? spre ?ntunericul grotei. Odat? ?n ascunz?toarea lui, umed? ?i r?coroas?, dup? ce se ?ncol?ci pe multe nivele dup? cum ?i era felul s? doarm?, Tetapas ??i aminti de cuvintele lui Argol spuse lui, ?S-au n?scut azi dou? suflete, Tetapas. Dou? inimi ce bat la orizont, chiar dac? par opuse. Cele care-?i vor t?ia capul atunci cand va veni momentul.”

  Tetapas ??i ridic? brusc capul dup? asta, deschizand ?i ochii, ce-i sclipir? ciudat ?n ?ntunericul grotei. ?Cand va veni momentul?” Se ?ntreb? el ?n gand. ?Care moment anume? Cel al sfar?itului sau cel al ?nceputului?”

  Aceste cuvinte ?i d?dur? de furc? lui Tetapas mult? vreme dup? acea ?ntamplare. ?ncercase s? afle mai multe detalii de la Argol cand acela se mai ab?tu pe acolo, dar f?r? rezultat. De asta ?i se zbuciumase adesea, ?ntrebandu-se cand oare va veni momentul cela. Nu c? s-ar fi temut de moarte, ci pentru c? el spera c? nu moartea ?i fusese prevestit? de Argol, ci libertatea, c?ci ?arpele Tetapas, ?nc? de cand pierduse acel pariu cu Uranus ?i fusese ?nchis ?n grota Ka?ka? Pēy-ului, sim?ea c? va fi eliberat odat? ?i-odat? ?i atunci lumea va tremura sub vraja urii ?i-a veninului lui. Doar c? orele treceau, apoi trecur? zile ?i ani, dar a?a ?i nu se ?ntampl? nimic.

  Pan? ?n ziua sosirii lui Maranam pe p?mant. Fu atunci cand ap?ru pragul cela invizibil pentru a doua oar? ?i calea lui Tetapas spre lumea exterioar? fu iar ?ngr?dit?. Chiar ?i a?a, stand nu departe de intrarea ?n grot? ?i privind la cerul furios, Tetapas zambi, ?C?ci n-am sim?it nicicand c? libertatea mea poate avea o atat de frumoas? priveli?te.”

  Se referise Tetapas spunand asta la furia cerului care-l ?ncanta. ?l ?nt?rata chiar nebunia norilor negri ce se alergau unii pe al?ii pe vasta bolt? cereasc?, c?ci ?i amintea de acele timpuri cand putuse colinda liber lumea, pe propriile picioare, ?i-?i face de cap. ?i era chiar dor de a sa anterioar? form?, cea uman?, care-i permitea s? se piard? ?n mul?imea oamenilor, printre care b?ga adesea zazanie, savurand pur ?i simplu nebunia lor. Mai ales adora Tetapas cand se arunca cu lucruri ?n jur, cand picurau stropi ro?ii din tampla ?nvinsului sau lucea lama pumnalului ?n razele de soare.

  Mai iubea ceva Tetapas ?n acel trecut ?ndep?rtat cand fusese printre oameni: femeia. Adorase pielea ei ?i parfumul pl?cut ce-i adia din plete. ?i-o dorise al?turi pe femeie, dar a?a ?i n-o putuse nicicand avea, c?ci avea se pare interzis Tetapas la fericire. Cum nu de altfel cand se sim?ea o aur? neagr? plutind ?n jurul lui, o aur? pe care al ?aselea sim? al femeii o sim?ea ?ntotdeauna ?i-o ?inea pe aceasta cat mai departe de el.

  Din aceast? cauz? ?i admirase Tetapas femeile de departe doar. Le privea cu drag, lingandu-se pe buze cand una cu forme mai voluptoase ?i trecea prin fa??, visand s? le ademeneasc? ?n mrejele vrajei lui. Dar, cand ??i ?ncepea bolboroaseala vr?jilor ?i ochii ?ncepeau a i se roti u?or ?n cap, se termina totul, c?ci privirea ceea piezi??, a femeii c?lcate pe coad?, e chiar mai t?ioas? decat lama pumnalului: de asta ?i vraja lui Tetapas se termina ?nainte s? ?nceap?.

  Una chiar, furioas? c? un astfel de ??arpe,” cum ?i strig? ea, ?ndr?znise s-o priveasc?, aruncase ?n el cu un co? din vi??-de-vie, co? care ateriz? ?n capul lui Tetapas, adumbrindu-i privirea. Anume asta ?i-l trezise din ame?eala vr?jii: faptul c? nu mai vedea nimic. Apoi, cand scoase co?ul cela de pe cap s? vad? ce anume i se ?ntamplase, v?zu cu stupoare cum doi pumni mici, dolofani ?i albi, ap?rur? chiar sub nasul lui, iar vocea ceea pi?ig?iat?, de femeie, ?i spuse, ?De mai prind picior de-al t?u prin preajma mea jur c?-?i rup picioarele ?i chiar o s? te tarai pe veci asemeni ?arpelui.”

  E?ecul din acea zi ?l derut? la ?nceput. Apoi ?l c?tr?ni, c?ci vezi tu: era el ditamai Titanul, dar ?ndr?znise o femeie s?-l amenin?e cu pumnul. O femeie c?reia nu ?ndr?znise ai spune un cuvant de r?u ?napoi. Doar d?duse ma?inal din cap c? da, c? ?n?elesese, dup? care, cand ea ?i ?ntoarse spatele ?i se ?ndep?rt? de el ?n grab?, privi ?int? la spatele ei pan? ce aceasta se pierdu ?n mul?ime, crezand c? nicicand dup? asta n-o s? mai aib? de-a face cu ea.

  Se ?n?elase ?ns?, c?ci afl? mult mai tarziu c? acea femeie avea ?i ea taina vr?jitului ?n sange. Mai bine zis, de era furioas?, cuvintele spuse de ea deveneau blestem. Un blestem care-l atinse ?i pe Tetapas ?ntr-un final, c?ci anume dup? acea ?ntamplare cu ea, vrand s? arate ?ntregii lumi c? nu-i un nimeni cum se credea, ?i ceru lui Uranus s? se ?ntreac? ?n ale ghicitului, spunandu-?i c? doar astfel va pune mana pe tron. Pe tronul lumii, cel la care ravneau mul?i, dar atat de pu?ini puteau ajunge. Un tron la care Tetapas ?nc? visa, de?i era deja ?nchis ?n a sa cu?c? din inima Ka?ka? Pēy-ului, o cu?c? blestemat? pe care o sim?ea strangandu-se tot mai mult ?i mai mult ?n jurul lui, mai ales ?n ultima vreme.

  ?O cu?c? care te va face s?-?i blestemi zilele ?ntr-un final, Tetapas, c?ci pentru asta ai ajuns aici: s?-?i mu?ti mainile pentru a ta ?ndr?zneal?.”

  Glasul cela de femeie, care rostise sasaind printre din?i cuvintele, ?i p?ru cunoscut. De asta tres?ri Tetapas ?i, ridicandu-?i pu?in capul, privi mirat ?n fa??. Nu v?zu pe nimeni acolo ?ns?, iar asta ?l f?cu s? se ?ntrebe de avea cumva vedenii sau chiar auzise glasul cela.

  ?L-ai auzit pe bune,” i se spuse exact dup? asta. ?Stai ?ns? ascuns: ca un la? ce fuge de dreptate, Tetapas.”

  ?Zici tu?!” Marai ?arpele, ?nfuriat. ??i sim?ea orgoliul lezat ?i se sim?ea ?i cumva c?lcat pe coad?. De asta ?i ?ncepu a-?i desf??ura trupul de pe groasele inele pe care se ?nf??urase gandind c?-i va fi calea ?ngr?dit? pentru mult? vreme ?i se decise s? doarm? pu?in astfel. Apoi, tarandu-?i ?ncet ?i greoi trupul, se apropie tot mai mult ?i mai mult de ie?irea din grot?.

  Spre marea lui surprindere nu lovi nimic cand se apropie de prag. Asta ?l f?cu atent ?i s? se ?ntrebe de era miraj ceea ce vedea ?n acele clipe sau avuse vedenii mai ?nainte. Nu se gandi mult la asta ?ns?, de team? s? nu se dea de gol ?n fa?a musafirului nepoftit, din care voia s? guste cat de curand de ar fi avut ocazia, ca mai apoi s? se ling? pe buze de dulcea?a c?rnii ei, c?ci era sigur c? carnea de femeie era cea mai gustoas?.

  ?n fa?a grotei ?ns? se opri brusc, privind cu ochi speria?i ?n fa??: la Zeal. Nu se a?teptase nicicand s-o vad? ?n carne ?i oase ?i mai ales acolo, ?n fa?a Grotei Ka?ka? Pēy-ului, care-i era lui cas?, dar nicicand ei. Mai ales: nu se a?teptase c? Zeal ?i va crede cuvintele. Nu dup? ce-i ap?ruse ?n vis ?i-i spuse destule baliverne, sperand ca astfel s? se r?zbune pe Yātrīkare pentru a lor tr?dare. ?n special visa s? se r?zbune astfel pe Tikil, pentru c? aceluia ?i reu?ise s? scape din a sa captivitate ?ntr-un final, ne?tiind c? de fapt ale lui cuvinte ?i va aduce atat de aproape ceea ce c?uta: femeia ?i frumuse?ea ei. O femeie pe gustul lui Tetapas, c?ci formele delicate ale lui Zeal, cand aceasta era ?n trupul de femeie, erau exact pe gustul ?arpelui cavarnic.

  Mirarea citit? ?n ochii lui Tetapas ?ns? nu dur? mult? vreme. Aceasta se transform? cat de curand ?n curiozitate ?i, cuminte, stand ?nc? locului, continu? s? priveasc? la marea cobr? maro ce se plimba alene ?n sus ?i-n jos pe zidul exterior al Ka?ka? Pēy-ului, prin acelea?i canale ale labirintului s?pat ?n zid de ?ns??i Tetapas. Astfel, uitandu-se cu mare aten?ie la delicatele mi?c?ri ale ?erpoaicei Zeal, Tetapas ?n?elese c? era cu adev?rat fermecat. De asta ?i ?nchise ochii pentru cateva clipe ?n cele din urm?, ridicandu-?i ni?el capul, dup? care ?ncepu a-?i leg?na trupul ?n melodia clopo?eilor dragostei auzi?i de el vibrand ?mpreun? cu aerul zonei stancoase a Ka?ka? Pēy-ului.

  Nu dur? mult aceast? dulce agonie a sufletului lui Tetapas, c?ci auzi cat de curand ?uierandu-i-se chiar ?n fa??, ?E p?cat s? visezi la interzis, Tetapas. Sau ce, chiar nu ?i-a spus nimeni nicicand asta?”

  Deschizand brusc ochii, Tetapas fu for?at s? priveasc? ?n cei ai ?erpoaicei maro ce st?tea ?n aceea?i pozi?ie ca ?i el. Spre deosebire de el ?ns? ochii ?erpoaicei din fa?a lui se roteau ?n mici cercuri, de parc? ar fi ?ncercat s?-l vr?jeasc?. O vraj? pe care ar fi permis-o cu mare pl?cere de-ar fi fost sigur c? era pentru a-l cuceri pe el.

  Nu era ?ns?: acea vraj? nu era pentru a-i cuceri inima, ci pentru a-l subjuga. ?n?elese Tetapas asta ?n clipa ?n care sim?i o stranie atingere pe solzii pielii lui, ceva ce-l f?cu s? se chirceasc? ?n?untru, sim?ind teama strecurandu-i-se ?n vene, c?ci ?E?ti aici c?utand s? ob?ii un suflet ce nu-?i apar?ine, nu?”

  ?erpoaica p?ru a schi?a un zambet. ?A?a s? fie oare?” ?l ?ntreb? ea cu viclenie ?ntr-un final.

  ?Nu-s sigur, dar a?a pare a fi. Ce nu ?n?eleg ?ns? e care suflet ?l vrei, Zeal.”

  Musafira nepoftit? p?ru mirat? c? Tetapas ?tia cine era ea. P?ru mirat? ?ns? nu pentru mult? vreme, doar pentru secunde. Apoi, tr?gandu-se u?or ?n spate, ??i continu? jocul ?seduc?iei,” a?a cum i se p?rea lui Tetapas, c?ruia ?i spuse, ?Zeal? S? fie oare asta al meu nume? Ori e poate numele cela care ?i-a c?zut cu tronc la inim? ?ntr-un final?”

  Tetapas o privi confuz. Se ?ndoi pentru cateva clipe de avuse dreptate rostind acele cuvinte sau se l?sase ?n?elat. Nu, era sigur c? acea ?erpoaic? maro era anume Zeal, c?ci o v?zuse adesea ?n vise, mai ales dup? ce sufletele lor se conectaser? ?ntr-un final ?n acea noapte cand Zeal ?l acceptase ?n ale ei vise. Ori… poate c? se ?n?ela totu?i?!

  ?Ba nu,” scutur? brusc Tetapas din cap. ?E?ti anume tu, sunt sigur de asta. Tu e?ti nepoata mijlocie a reginei ghe?ii ?i ?tiu asta tocmai pentru c? e?ti atat de asem?n?toare mie, Zeal: ambii ne dorim sufletele altora doar ca s? avem putere ?ntr-un final.”

  ?erpoaica t?cu o vreme. Apoi, brusc, lu? forma lui Zeal, de parc? ar fi vrut ca Tetapas ?s? se conving?” c? era anume ea. Dup? care, f?cand ca?iva pa?i ?n sus ?i-n jos prin fa?a ?arpelui, ?i spuse, ?Nu, poate c? ?i ai dreptate ?i asta ne dorim. Totu?i… nu-s pentru asta aici.”

  ?Aaa, nu? Atunci, pentru ce e?ti aici? Dac? nu-i secret, zic.”

  ?Nu, nu e,” spuse fata, pandind pentru o clip? doar mi?carea din spatele ?arpelui, unde v?zu dou? umbre strecurandu-se ?n grot?. O mi?care a ochilor surprins? ?i de Tetapas, care ?ntoarse ?i el brusc capul ?i privi ?ntr-acolo. Nev?zand ?ns? pe nimeni ?i mai ales cand Zeal spuse, ?Un pact,” privi iar la ea. Mirat de data asta, c?ci chiar nu ?n?elegea la ce se referise ea. ?Un pact pentru libertatea sufletului t?u, Tetapas. O libertate ?ns? care nu va fi gratis, s? ?tii.”

  ?O libertate pentru care vrei ceva la schimb, nu?” ?ntreb? ?arpele, tarandu-?i grosul trup pe lang? picioarele fetei, gandind s? se ?ncol?ceasc? mai apoi ?n jurul ei ?i s-o fac? captiva sa pe veci.

  De?i-l v?zuse venind, Zeal nu spuse nimic. Nici m?car nu se mi?c? din loc. Doar privi cu mare aten?ie la ?arpe, c?ruia ?i spuse ?ntr-un final, ?Orice libertate se pl?te?te cu sange ?i tu ?tii la fel de bine ca mine asta. Sau… dand ceva la schimb.”

  ?Dand la schimb ce?” ?ntreb? el, oprindu-se brusc locului. ?Sufletul meu?” Puse pu?in? viclenie ?n voce Tetapas cand ?ntreb?.

  ?De ce ?i nu?!” ?i r?spunse fata cu aceea?i viclenie. ?Dar totu?i zic nu. Ce cer la schimb sunt dou? suflete ?i nu doar unul: sufletele celor ce s-au furi?at azi ?n grota lui Tikil, din nordul Ka?ka? Pēy-ului, visand s? pun? mana pe nemurire, ajungand acolo.”

  Tetapas tres?ri brusc. ?Pe nemurire? Grota lui Tikil? Despre ce vorbe?ti acum? Din cate ?tiu, odat? mort Tikil, a lui putere nu mai exist?.”

  ?Asta e ceea ce crezi tu. Al?ii sunt ?ns? de alt? p?rere.”

  ?Al?ii? Cine al?ii?”

  ?Uyarvu! ??i spune ceva acest nume?” Tetapas tres?ri iar. ??i nu o Uyarvu oarecare, ci ?ns??i sufletul ?i puterea Fecioarelor Titanului Soare.”

  ?āram,” ?opti ?arpele. ?Cea care ?i-a d?ruit trupul ?i sufletul lui Helyos, visand s? fie ?i ea st?pan? peste cer.”

  Zeal ?l privi ?ncurcat?. ?āram e so?ia lui Helyos mai nou?”

  ?arpele pufni ?n ras. ?Nu orice suflet de femeie ce simte c?ldura pielii unui Titan poate deveni a sa so?ie. Nu āram, c?ci de ea are Helyos cea mai mare nevoie acum. Un ajutor pe care nu l-ar fi putut ob?ine dac? nu prin ?n?el?ciune.”

  ?A promis s-o ia de so?ie ?n schimbul ajutorului ei dat lui Maranam.”

  ?Cam a?a ceva,” spuse Tetapas cu ?ncredere, ?ncepand iar a se tar? ?n jurul lui Zeal, pentru a doua oar? deja. ?Dup? cum am spus ?ns?… va fi un ajutor pentru el, dar nu-s atat de sigur c? va fi de ajutor pentru ea.”

  ?Crezi c? āram nu b?nuie?te defel c-a fost ?n?elat??” ?ntreb? fata, p?rand a nu fi con?tient? deloc c? era ?nconjurat? de Tetapas.

  ?Asta deja n-o mai ?tiu. De vrei s? afli, va trebui s? vorbe?ti cu ea.”

  ?Ceva imposibil totu?i, odat? ce nu-i singur?, ci ?mpreun? cu una dintre ajutoarele de n?dejde ale lui Maranam.”

  Tetapas ??i opri iar brusc mi?carea. ?Una dintre pantere e aici?” Zeal d?du din cap c? da. ?Care anume?”

  ?Nu-s sigur?, c?ci am v?zut-o doar de la spate. Po?i afla ?ns? de mergi ?n barlogul lui Tikil.”

  ??i? Ce ca?tig eu mergand acolo?” ?ntreb? Titanul, mai ?nf??urandu-se un nivel ?n jurul fetei.

  ?Dreptul la cuvant ?n acest r?zboi, ?arpe! Dreptul de ai cere lui Maranam tot ce vrei, c?ci, avand una dintre pantere ?n mreje, ?l vei sl?bi, iar cel slab mereu accept? condi?ii s? ?tii.”

  Atat de brusc c? Tetapas nu se a?teptase la asta v?zu c? era ?ncol?cit nu ?n jurul trupul uman al lui Zeal, ci ?n jurul marei cobre maro. Una care disp?ru cat de curand sub forma adierii vantului, c?ci vraja disp?ruse, la fel se terminase ?i misiunea. Doar Tetapas p?ru a nu-?i fi dat seama de ?n?el?ciune, c?ci se mai leg?na ?nc? pe a sa coad? groas?, auzind clinchetul melodios al clopo?eilor dragostei ?n jur.

  ***

  F?cand un pas ?n spate, ochii lui āram sclipir? ciudat ?n timp ce un sentiment rece ca ghea?a i se strecur? dintr-o dat? ?n stomac. Apoi, privind ?n dreapta, unde se afla Ko?umai ?n acele clipe, ?ntreb? cu glas tremurat, ?De unde s-au adunat atatea? Erau doar dou? la ?nceput.”

  Ko?umai stramb? din nas, privind ?n jur la zecile de cobre care-?i sasaiau limbile bifurcate ?n fa?a lor. ?Ai zis bine: erau doar dou?. La ?nceput. Acum ?i-au mai chemat parte din surate se pare.”

  ?Parte? Vrei s? spui c? pot veni mai multe de atat?”

  De data asta pantera ranji. ?Nici nu m? ?ndoiesc, c?ci am impresia c? le-a trimis cineva anume s? ne spun? ?bun-venit” ?n zona Ka?ka? Pēy-ului. Un ?bun-venit” c?ruia am de gand s?-i r?spund cu un ?salut” la fel de c?lduros.” Apoi, atingand brusc br??ara aquamarin pe care o purta pe bra?ul stang, aproape de um?r, o trase cu putere, transformand-o ?ntr-un bici ?mpletit ?n ?ase, de r?ul cui r?sun? zarea.

  V?zand acel instrument al mor?ii ?uierandu-?i limba direct prin fa?a lor, cobrele se traser? brusc ?n spate. Doar ca?iva pa?i, formand un cerc ?n jurul celor dou?. Dup? care a?teptar? cumin?i urm?torul pas.

  ?Un ordin,” gandi āram cu voce tare. ?A cui ?ns??”

  ?A unei alte cobre desigur: cea de pe stanca de colo.” Spunand asta, Ko?umai privi spre roca cea mai de sus, de pe peretele stancos din stanga ei, acolo unde z?ri, atat de aproape de marginea ascu?it? a stancii, o siluet?. ?Nimeni alta decat Zeal, fiica Regatului Ghe?ii.”

  Fruntea lui āram se ?ncre?i ni?el auzind astfel de cuvinte. Apoi, privind ?n aceea?i direc?ie ca ?i pantera, v?zu ?i ea clar silueta lui Zeal pe acea muchie de zid. O v?zu privindu-le ?int? ?n timp ce ?inea strans ?n man? un arc ?i-o s?geat? cu varful ?n jos.

  ?Avertisment doar! S?geata ?inte?te p?mantul ?i nu spre noi.”

  ?Mai degrab? decat avertisment vrea s? ne transmit? un mesaj,” o l?muri Ko?umai pe ?nso?itoarea ei. ?S? nu ne aventur?m ?n inima Ka?ka? Pēy-ului de vrem s? supravie?uim.”

  This tale has been unlawfully lifted without the author's consent. Report any appearances on Amazon.

  ?ngustandu-?i ochii, āram ?ncerc? s? vad? mai bine ochii lui Zeal. Ochi ce str?luceau ciudat ?n acele clipe, a?a cum i se p?ru ei. Nu v?zu ?n schimb decat ?ndarjirea din privirea tinerei ?i asta ?n secunda ?n care trupul de lemn al arcului zvacni ?n mana ei, iar s?geata ??i ?ndrept? varful spre mijlocul cercului format din cobre. O s?geat? care spintec? curand aerul, ?nfigandu-se la picioarele lui Ko?umai, chiar ?n golul format de varful ?nc?l??rilor ei.

  Ko?umai nici nu se mi?c? din loc, de?i v?zuse clar s?geata venind spre ele. La fel n-o privi ?n clipa ?n care-i sim?i zvacnirea ?n t?lpi dup? ce varful ascu?it, de metal, al s?ge?ii, mu?c? p?mantul. Doar cand ?i z?ri pe E?ōl ?i pe Kirivas ap?rand ?n stanga ?i-n dreapta lui Zeal ?n?elese ea c? de erau ei acolo era ca s? le sufle ?n ceaf? ?i s? le urm?reasc? fiecare pas. O mi?care riscant? cum i se p?rea panterei, dar totu?i una inteligent?, trebuia s? recunoasc? asta, c?ci, de ajunser? pe acea roc? f?r? a fi sim?i?i de Fecioarele Uyarvu sau de Maranam ?nsemna doar un lucru: puterea du?manului crescuse enorm ?i erau capabili s?-i ?n?ele umbland chiar prin fa?a lor f?r? a fi v?zu?i.

  De asta ?i-o ?ntreb? ea pe āram f?r? s-o priveasc?, ?Crezi c? po?i transmite cuiva un gand?”

  ?Un gand? Cui anume?”

  ?Uneia dintre suratele tale. Spune-le c? avem nevoie de cateva pisici s? alung?m ?oarecii ce s-au aciuat ?n zon?, dansand pe masa noastr?.”

  āram o privi ?ncurcat?. ??oareci?” O ?ntrebare care o f?cu pe Ko?umai s? scra?neasc? din din?i.

  ?Cei de colo m? refer. Cei pe care trebuie s?-i alung?m ?i cat mai curand de nu vrem s? ne afle planul.”

  ?Cred c? l-au aflat deja de-s aici.”

  ?Poate c? ?i nu. Poate doar ne-au z?rit strecurandu-ne spre aceste locuri ?i de asta au riscant ap?rand pe acea muchie de p?mant, sperand s? ne ?nfrico?eze ?i s? ne fac? s? ne ?ntoarcem din drum. Ceva ce n-o s? se ?ntample totu?i. A?a c?, zi: po?i sau nu po?i transmite un gand?”

  ?Nu,” scutur? āram dup? o ?ncercare e?uat? de a-?i conecta mintea cu cea a Fecioarelor Uyarvu. ?Locul ?sta e o Barier? perfect?. Nimic nu trece de aceste ziduri.”

  Ko?umai se ?ncrunt?. Apoi, privind ?int? spre Grota pe care o ?tia a lui Tetapas, dar nev?zand pe nimeni acolo, murmur?, ?Ulciorul de foc al Sor?ii. Cel ?n care Tetapas adun? suflete. Acum ?n?eleg de ce acest loc nu permite nim?nui s? transmit? altora din afar? un gand: capcana perfect? ca s? atrag? victime ?n interiorul lui.”

  Fecioara Soarelui se cutremur?. ?Vrei s? spui c? suntem sortite s? fim victime lui Tetapas?”

  ?Doar de-o s? permitem asta. Ceva ce n-am de gand s? permit nicicand.”

  Furia lui Ko?umai n-avea margini ?n acele clipe. Nu cand v?zu cobrele lui Zeal strangand iar randurile ?i aruncandu-?i limbile bifurcate ?nspre ele. Se sim?ea cu adev?rat c?tr?nit? c? nici m?car biciul ei gros ?i t?ios pan? la sange n-o ajuta s? se debaraseze de du?mani. De asta ?i d?du un pas ?n spate, gandind s? se fereasc? din calea mu?c?turilor veninoase. Atingand ?ns? marginea de sus a s?ge?ii trase de Zeal ??i aminti de ea ?i privi curand ?n jos, v?zand prins? de varful s?ge?ii o bucat? de material.

  ?Se pare c? ai avut dreptate cu mesajul cela,” ?i spuse ea ?nso?itoarei sale, f?cand-o pe āram s-o priveasc? ?i mai uimit? decat pan? atunci. Apoi, aplecandu-se, Ko?umai desprinse bucata ceea de material de pe s?geat? ?i, desf?cand-o, citi, ?Ai face bine s? te ?ntorci din drum, umbr? a lui Maranam. De nu, de te ?nc?p??anezi s? tentezi soarta ascuns? ?n inima Ka?ka? Pēy-ului, doar aduci moartea mai aproape de tine ?ntr-un final. O moarte care te pande?te de pretutindeni deja.”

  ?n clipa ?n care citi ultimul cuvant, bucata de material lu? foc de la sine, f?cand-o pe Ko?umai s? se cutremure. Nu se a?teptase la magia acelei buc??i de material de culoarea nisipului de?ertului ?i nici ca literele ro?ii ?n?irate pe el, de-un ro?u al sangelui, s? fie magice ?i nu scrise cu peni?a a?a cum se a?teptase. Mai ales nu se a?teptase ca Zeal s? de?in? o astfel de magie, cea a focului, ?n Regatul Ghe?ii. Ceva ce-o f?cu s? simt? furnic?turi pe piele ?i s?ge?i reci ca ghea?a ?n oase. ?Exact ca moartea care pare s? ne calce pe urme.”

  ?Moartea? Despre care moarte vorbe?ti acum, Ko?umai? Moartea ascuns? ?n inima Ka?ka? Pēy-ului?”

  Privind la ochii ?ngrozi?i ai lui āram, Ko?umai d?du din cap c? da. O moarte care sperase c? era doar o amenin?are ?n van din partea du?manului, dar care p?rea atat de real? ?n acele clipe. Mai ales cand v?zu alte cobre coborand pere?ii stanco?i ai Ka?ka? Pēy-ului sau ie?ind din g?uri ?i de sub pietrele din jur, ?ndreptandu-se direct spre ele.

  Ce-o mir? ?ns? enorm fu s? vad? c? cobrele se d?dur? dintr-o dat? din calea lor. Nu l?sandu-le s? se ?ntoarc? din drum, ci anume spre panta ce ducea spre fosta grot? a C?rbunarilor. Un drum ce-i ap?ru pres?rat cu ciulini ?i udat cu sange, c?ci mul?i C?rbunari pieriser? dup? moartea lui Rueb. Suflete care ?nc? mai erau ?n acele locuri, c?ci nu c?p?taser? ?nc? dreptul s? se ?ndrepte spre Purgatoriu ?i apoi spre mantuire. Umbre care priveau ?int? la Ko?umai ?i āram, a?teptandu-le cumin?i la Poarta Sor?ii, cea ascuns? ?n adancurile Muntelui Fricii, acolo unde se ?ndreptar? cele dou? ?ntr-un final, ?nso?ite de aproape de slujitorii du?manului - cobrele.

  La intrarea ?n grot? ?ns?, Ko?umai se opri ?i privi ?n urm?. Zeal ?i ?nso?itorii ei nu mai erau pe acea muchie stancoas?. Doar un flag se v?zu acolo: ro?u ca focul, cu simbolul mor?ii desenat pe el. Un flag ce-?i ?ntinse dintr-o dat? trupul, l?sand clar vederii acel simbol, suflat u?or de-un vant ce b?tu dintr-o dat? al?turi, nimeni altul decat Karayel. Material menit s?-i bage spaima ?n oase lui Ko?umai. Ea ?ns? doar zambi, iar ?n clipa ?n care ?ntoarse spatele acelei stanci, materialul ro?u lu? foc, controlat de puterea panterei de aceast? dat?.

  ***

  ?Crezi c-a mu?cat momeala?” O ?ntreb? Ke??al pe Alena, ?n timp ce cele dou? se furi?au tot mai adanc ?i mai adanc ?n grota ?arpelui Tetapas.

  Se porniser? ?n trei s-o ?nso?easc? pe falsa Zeal spre Grota Ka?ka? Pēy-ului. Pe drum ?ns? Karayel ?i spuse lui Inmar, ?Stai de straj? mai bine, c?ci nu ?tim de-om putea s?-l ?n?el?m pe Tetapas. Pan? la urm? e un antic Titan care ne poate dejuca planul ?n clipe doar de-?i pune asta ?n minte.”

  ?Nu v?d ?ns? cum a? putea s? v? fiu de folos stand de-o parte,” ?l ?ntrebase Inmar, confuz?.

  ?Simplu: de vezi c? ?ncearc? s? m? bage ?n grot? sau s? m? r?pun?, folose?te-?i magia ?i rupe vraja lui Zeal. Doar tu ai puterea s? faci asta, c?ci ai ?n sange magia lui Ahi.”

  ?Cum r?mane cu noi ?ns??” ?l ?ntreb? Alena pe Karayel. ?Ar trebui ?i noi s? st?m deoparte?”

  Karayel scutur? din cap c? nu. ?Voi trebuie s? fi?i acolo. Nu al?turi de mine, ci ?n grot?.”

  Ke??al se cutremur?. ??n grota ?arpelui? Ai c?piat sau vrei cu adev?rat s? ne dai pierzaniei? ?tii prea bine c? cine intr? ?n grota ceea nu iese viu de acolo nicicand, iar al lui suflet piere pe veci ?n Ulciorul Sor?ii, Ko?i.”

  ?Nu ?i dac? o s? fi?i cu mare b?gare de seam? s? nu v? vad? ?arpele intrand ?n regatul lui.”

  ?Ceva greu de ?nf?ptuit totu?i, ?inand cont c? Tetapas e un Titan antic dup? cum singur ai spus.”

  Privind la Alena, Karayel zambi. ??i ai dreptate, am spus asta. Ce-am uitat se pare s? men?ionez e c? atunci cand a fost ?nchis ?n grota ceea de Uranus, lui Tetapas i-a fost luat un mare dar.”

  ?Cel de-a vedea umbrele intrate pe furi? ?n grota lui,” ?opti Inmar, ganditoare.

  ??i ai dreptate s? ?tii, c?ci ceea ce ochii lui Tetapas nu v?d intrand ?n grot?, ale lui sim?uri nu pot g?si dup?, chiar ?i de-i ve?i sta al?turi.”

  ?Cum r?mane cu Yātrīkarele ?ns?? Din cate am aflat Tetapas le-a sim?it atunci cand au mers s?-l caute pe Tikil ?i au intrat din gre?eal? ?n grota lui ?i nu ?n cea a Titanului Groazei,” se interes? Ke??al.

  ?Asta a fost, din cate mi s-a spus de c?tre alte vanturi ce-au colindat aceast? zon? stancoas? ?n acele zile, pentru c? conduc?toarea Yātrīkarelor a dat un pas gre?it atunci: i-a permis celei ce-a c?zut ?n apele Raului Maranam s? intre cu ea ?n grot?.”

  ?Raul din care Tetapas ?i-a luat candva puterea.”

  ?A?a e, Inmar. Ai iar dreptate, c?ci primul care a st?panit puterea raului cu ape negre a fost anume Tetapas ?i nu Maranam. Un drept care la fel i-a fost luat de Uranus dup? ce l-a ?nchis ?n grot?.”

  ??i i l-a dat dup? asta lui Maranam? Mi se pare absurd,” spuse Alena, ?ncruntandu-se.

  ?Asta eu n-am spus-o,” se ap?r? Karayel, privind-o pe vulpe. ?Dreptul asupra Raului, Maranam l-a c?p?tat dup? ce l-a ?nchis pe Tartos ?n a lui cu?c? de pietre.”

  ?Tartos? Cel despre care se spune c-a st?panit candva Lumea de Dincolo?” Se interes? Inmar. Karayel d?du din cap c? da. ?E doar o legend?. Ahi mereu mi-a vorbit despre asta.”

  ?E doar ceea ce se spune. Singur nu ?tiu cat adev?r e ?n aceste cuvinte. Ce ?tiu cert ?i asta pentru c? o ?tiu doar vanturile e c? Raul cu Ape Negre a fost mai ?ntai sursa de putere a lui Tetapas ?i doar dup? asta a lui Maranam. Deja, de-i adev?r sau minciun?, nu pot afirma sigur pe sine.”

  ?Atunci suntem de unde am pornit,” interveni Ke??al. ?Nu ?tim nimic sigur, dar ne aventur?m cu capul ?nainte ?i f?r? s? fim siguri c? ne ?ntoarcem dup? din cu?ca lui Tetapas.”

  ?Un risc pe care trebuie s? ni-l asum?m totu?i, Ke??al.”

  ?Nu v?d de ce, Alena, c?ci e pan? la urm? via?a noastr? ?n joc.”

  ?Nu doar via?a noastr?, ci ?i Soarta ?i viitorul lumii. Dar… ne vom ocupa de asta la momentul potrivit. Acum important e s? ?tim ce anume speri s? ob?ii de intr?m noi ?n grot?.”

  Chipul lui Karayel se ?mpietri pentru cateva clipe. Apoi, cand ochii ?i sc?p?rar? straniu, privind ?n sus de data asta, Karayel ?opti, ?O datorie mai veche pe care o am ?i pe care trebuie s-o pl?tesc ?nainte s? fie sfar?itul.”

  ?O datorie? Fa?? de cine?” Se interes? Alena, confuz?.

  ?Fa?? de cea care a st?panit candva cerul: nimeni alta decat Zayleea, nu-i a?a?” Karayel tres?ri, privind speriat la Inmar. Vulpea ?ns? surase. ?Stai f?r? grij?,” ?i spuse ea, a?ezandu-se pe-o piatr?. ?Al t?u secret e pe maini bune, s? ?tii.”

  ?Secret? Care secret anume?” ?ntreb? Ke??al, sim?ind viermele curiozit??ii zvarcolindu-i-se ?n piept.

  ?Cel al dragostei interzise pe care-am avut-o candva ?n inim?,” gandi Karayel. ?O dragoste pe care doar eu am sim?it-o, din clipa ?n care i-am v?zut ochii alba?tri ?i p?rul superb, mirosind a flori de camp ?i adiind a ploaie, m-a fermecat pe veci atunci.”

  ?Chiar ?i a?a ai ignorat ajutorul pe care ea ?i l-a cerut ?n acea zi,” auzi vantul glasul lui Inmar, ?n minte. ?Erai sup?rat pe cea care ?i-a furat inima pentru c? l-a preferat pe un altul, un rival c?ruia nu te-ai putut ?mpotrivi, c?ci ??i era st?pan.”

  ?Un drept pe care el ?l ca?tigase cu mult ?naintea mea, de-ai sta Zayleei al?turi. Eu ?ns? am aflat mult prea tarziu despre asta.”

  ?Iar vina te-a m?cinat ?n suflet ?n to?i ace?ti ani, nu?”

  ?Zi de zi. De altfel n-a fost o clip? de lini?te ?n a mea inim? dup? ce ea a disp?rut. Mi-am jurat atunci s? fac tot posibilul s-o g?sesc. Doar c? orice n-am f?cut s?-i dau de urm? a fost ?n van.”

  ?Pan? ?n clipa ?n care Alena i-a spus lui Zeal despre a ei mam?, iar tu ai putut citi gandurile Alenei ?i-ai aflat adev?rul despre dispari?ia Zayleei.” Karayel d?du din cap c? da, o mi?care care le f?cu pe Ke??al ?i Alena s? schimbe priviri, uimite, c?ci, de?i ??i d?dur? prea bine seama c? Karayel ?i Inmar schimbau ganduri, nu puteau auzi nimic din ceea ce-?i spuneau ei, de parc? Inmar le blocase accesul la a lor minte, vrand s? p?streze marele secret al lui Karayel. ??i, ce-ai de gand acum? Sincer, la fel ca ?i Ke??al ?i Alena ?i eu nu pot ?n?elege ce-ai ?n minte.”

  ?S? ?nving Soarta cu propriile arme.”

  ?Distrugand Ulciorul cela de foc? Cel care ?nghite suflete?” Karayel ??i mu?c? u?or buza de jos, privind ?n alt? parte. ?Iar de nu m? prive?ti ?n ochi, ?nseamn? c? am dreptate. Totu?i ar trebui s? te avertizez de-un lucru, Karayel: nimeni nicicand n-a fost ?n stare s? se apropie m?car de acel ulcior. Tu ?ns? ?l vrei distrus. Asta poate juca ?n defavoarea noastr?, c?ci Parca a f?cut ulciorul cela cu un scop anume.”

  ?Unul pe care-l putem afla de ne apropiem de Ulcior, nu crezi? Astfel avem un avantaj ?i ?mpotriva ei.”

  ?Sun? tentant. Dar totu?i nu cred c? va func?iona.”

  ?Nu dac? facem totul pripit. De ne folosim bine ?iretlicul inimii, s-ar putea s? avem totu?i succes, c?ci… n-am nevoie ca Ke??al ?i Alena s? se apropie prea mult de Ulcior. Doar cat s? le permit? a lor putere s? ac?ioneze asupra lui. ?i, de le reu?e?te s? fac? m?car o dar?, una cat de mic?, ?n carcasa lui de lut, restul muncii va fi f?cut de ?ns??i Soarta, care va elibera acele suflete din captivitate.”

  ?Ce dac? nu va fi astfel ?ns?? Ce dac? vulpile mele dau totu?i gre??”

  ?Atunci suntem pierdu?i. ?i noi ?i lumea, la fel cum nu va mai fi cale de ?ntoarcere dup? asta, fiind sorti?i mor?ii a?a cum am vrut ?i-am pl?nuit noi pentru Tetapas.” Apoi, ?ncle?tand cu putere pumnii, Karayel f?cu ca?iva pa?i ?n fa??, ?ndreptandu-se spre Grota lui Tetapas. Dup? ca?iva pa?i, cand poteca deveni abrupt? ?i acoperit? de pietroaie ascu?ite, se transform? ?n ?arpe s? fie sigur c? un alt ?arpe nu-l va mirosi venind spre el.

  ***

  ?Tetapas a mu?cat momeala,” ?opti Alena, r?spunzand astfel la ?ntrebarea lui Ke??al. ?La fel cum Karayel nu mai e la intrarea ?n grot?.”

  ?A ?ers putina cumva, l?sandu-ne prad? acestor locuri?”

  Alena d?du din cap c? nu, f?r? a deschide ochii. Apoi, cand sim?i mana lui Ke??al atingandu-i bra?ul, ??i privi surata ?n ochi, spunandu-i, ?Karayel n-a plecat din zona Ka?ka? Pēy-ului. St? undeva pe aproape, a?teptand s? ie?im de aici. Astfel, el ?i-a ?ndeplinit partea de promisiune, acum e timpul s-o ?ndeplinim ?i noi pe a noastr?.”

  ?Da, e de la sine ?n?eles odat? ce-am intrat aici. Doar c?… habar n-am unde anume putem g?si ulciorul cela. Locul ?sta e un labirint al naibii de periculos. Iar pere?ii ??tia sticlo?i, ?mi dau fiori, z?u. ?l v?d pe Tetapas peste tot, oriunde nu privesc.”

  ?Asta e pentru c? e aici deja,” r?spunse Alena cu vocea min?ii, privind ?i ea ?int? la imaginea lui Tetapas de pe peretele din fa?a lor, imaginea unui mare ?arpe tarandu-?i trupul prin apa acelor tunele sinuase. ?Nu ne-a sim?it ?ns? pe noi. Doar… ??i caut? nelini?tea!”

  ?Nelini?tea?” ?ntreb? Ke??al din priviri. ?La ce anume te referi?”

  ?O s? vezi. Iar acum urmeaz?-m?, c? n-avem timp de pierdut.”

  Dup? astfel de cuvinte ?i privind cu mare aten?ie ?n jur, Alena porni ?nainte, acolo unde v?zu ea c? se ?ndrepta un mic licurici format de puterea lui Ke??al, c?ci gandiser? c? astfel vor g?si mai u?or calea. Licuriciul se mi?c? ?n cercuri ?ns?, mult? vreme de altfel, influien?at se pare de puterea acelor locuri. O putere care-?i g?si ?n cele din urm? ritmul ?i le ?ndrepta pa?ii spre gura iadului, a?a cum numise Ke??al acel ulcior de cum se furi?ar? ?n grot?.

  Nu se ?n?elar? de altfel ?ncrezandu-se ?n ghidul lor fosforescent, c?ci ?ntr-adev?r le aduse ?ntr-un final ?n camera stancoas? a grotei lui Tetapas, acolo unde el ?i Parca ascunser? Ulciorul Ko?i. O camer? cat toate zilele la prima vedere, cu lilieci atarnand cu capul ?n jos ?n toate ungherele, cu pic?turi lipicioase desprinzandu-se de pe pere?i ?i ?nmul?ind alte pic?turi c?zute deja la picioarele celor dou? vulpi, precum ?i c-o mul?ime de pietroaie cu col?uri t?ioase puse ici ?i colo de Soart? ?i de natur? ?n acela?i timp.

  Privind cu mare aten?ie acea camer?, cele dou? vulpi se sim?ir? agitate. Sim?ir? viermele groazei strecurandu-se ?n ale lor oase, c?ci acel loc p?rea plin de capcane ascunse. ?De asta ?i nu vom face niciun pas de aici,” spuse Ke??al dintr-o dat?, v?zand o stranie mi?care de aer lang? una dintre pietrele de lang? ulcior. ?Aceast? podea, aparent sigur?, are destule goluri.”

  ?Pare tare, din cate v?d. Acoperit? de pietre.”

  ?O iluzie perfect?. Sau ce: crezi c? Parca nu s-a asigurat c? nimeni nu se va apropia de acest ulcior?”

  ?Cel mai probabil c? da. Nu cred ?ns? c? ar fi creat astfel de goluri-capcane ?n jur, c?ci ar fi putut uita de ele ?ntr-un final ?i c?dea ?i ea ?n gol.”

  ?Ceva de care m? ?ndoiesc, c? Parca ?i-a mai ?ndreptat pa?ii spre acest loc dup? asta.”

  ?Ce te face s? spui aceste cuvinte?”

  ?Energia locului ?i aura lui. Una neagr?, vibrant? pe piele totu?i, una ?nc?rcat? cu groaz?, ?n care simt de altfel ?i puterea lui Tikil.”

  ?Puterea Titanului Groazei aici? Mi se pare absurd. El ?i Tetapas se urau de moarte din cate ?tiu.”

  ?Asta n-o s-o neg, la fel cum nu po?i nega tu c?, ?n caz de nevoie, doi du?mani aprigi se pot alia. Cred c? asta a fost ?i cazul lui Tikil, care a ajutat-o pe Parca s? creeze acest loc ?n schimbul a ceva. Ce anume, vom afla pe urm?, de ie?im de aici. Acum… s? distrugem burduhanul cela de colo, unul f?r? fund pentru suflete.”

  ?Pentru asta ?ns? va trebui s? ne apropiem, Ke??al. Trebuie de aflat mai ?ntai care zon? e slab? energetic ?i s? atac?m anume acolo.”

  ?Ceva ce vom face. De departe ?ns?.” Dup? care, punandu-se ?n pirostrii, Ke??al sufl? aer ro?u deasupra palmei stangi, formand al?i licurici fosforescen?i, de data asta ?n jurul Ulciorului. Apoi, ?nchizand ochii, ??i permise min?ii s? colinde liber prin acele locuri, privind la marele ulcior de lut prin ochii licuricilor. V?zu astfel perfec?iunea Ulciorului Ko?i, a c?rui suprafa?? lucioas? era perfect mangaiat? de mana olarului Sor?ii, conturand cat se poate de exact manerul ?i marginea de sus, deasupra c?ruia se z?rea un capac transparent. ?i, prin acel capac, chiar ?n mijlocul lui, acolo unde ar fi trebuit s? fie un mic maner rotund, Ke??al v?zu ?n sfar?it bre?a.

  Se ?ntoarse ?n acele clipe ?n lumea real?, privind brusc la Alena, c?reia ?i spuse, ?Capacul e golul. Acolo ?i trebuie s? ne trimitem energia. Dar, dup? ce sim?im c-a fost de ajuns, trebuie s-o ?tergem de aici. De nu, de puterea ?i duhul ulciorului ne simte prin preajm?, ajungem captive ?n interiorul lui, c?ci acest ulcior are capacitatea s?-?i t?m?duiasc? ?r?nile” de unul singur de un alt suflet intr? ?n el.”

  ?Atunci, crezi c? e inutil s? ?ncerc?m a-l sparge?”

  ?Ba nu. Nu de facem totul ca la carte. A?a c?, f? exact ce fac eu, nimic mai mult, ?i la sigur vom avea sor?i de izband?.”

  Dand din cap c? ?n?elese, Alena form? deasupra palmei vestita bil? de foc a?a cum forma ?i Ke??al ?n acel moment. Apoi, dup? ce bila avu m?rimea unei mingi de golf, o trimiser? cu suflarea spre capacul ulciorului, formand o alt? bil?. Folosindu-?i puterea, cele dou? vulpi crear? fiecare cate ?ase bile de foc ?i una mare, neagr?, la care lucrar? ?mpreun?. Dup? care, cand cele 12 bile de foc ?nconjurar? ulciorul, iar cea neagr? st?tea chiar deasupra capacului, Ke??al ?i f?cu cu capul suratei ?i, furi?andu-se, cele dou? se ?ndep?rtar? cat de repede putur? de acel loc.

  Exact la timp, c?ci dup? secunde doar dup? ce cele dou? vulpi plecar? cele 12 bile se unir? cu trupul de lut al ulciorului, iar bila cea neagr? intr? prin gaura ceea v?zut? de Ke??al, fiind scuipat? ?n afar? cat de curand. O gre?eal? a duhului ce tr?ia ?n?untru se pare, c?ci, aruncand magia neagr? ?n afar?, trupul perfect al ulciorului cr?p?, capacul se f?cu ??nd?ri, c?zand al?turi de ulcior, iar zeci de suflete se v?zur? la libertate, alergand de colo-colo ?n acea ?nc?pere, c?utandu-?i salvarea.

  Doar un suflet din cele sc?pate din ulcior st?tu ?ns? locului. Era negru ca c?trana ?i f?r? chip. Avea unghii lungi ?i ascu?ite, la fel de negre ca restul trupului, la fel de negru precum ?i era ?i ve?mantul. La fel avea ochii ?nchi?i ?n acele clipe, cel pu?in d?dea senza?ia asta de l-ai fi privit mult? vreme. Ochi ce sc?p?rar? s?lbatic ?n clipa ?n care duhul Ko?i ?i deschise, privind ?int? spre un singur loc: acolo unde dou? suflete ce lucrar? ?mpotriva lui se ?ndreptau ?n acele clipe, un loc spre care se ?ndrept? ?i el ?ntr-un final, cu puterea gandului.

  ***

  O basma neagr? fu luat? de vant de pe capul Parc?i la secunde doar dup? ce ulciorul ei drag, Ulciorul de Foc Ko?i, ??i g?si sfar?itul, punandu-l ?n libertate ?i pe duhul cel r?u, cel pe care ea-l ?nchisese ?n acel ulcior cu ajutorul lui Tikil, c?ci anume Ko?i fusese primul st?pan al Ve??amilor, fiare ?nsetate nu de sange, ci de alte suflete. O fiar? pe care o domoli Parca, promi?andu-i acela?i lucru ca ?i lui Tetapas ?n schimbul supunerii: libertatea. Una sigur?, c?ci ?tia prea bine cum se va sfar?i totul ?ntr-un final, c? anume vulpile lui Inmar vor distruge ambalajul de lut ce-l ?inea captiv pe Ko?i ?i pe celelalte suflete, redandu-i astfel ?i Parc?i libertatea.

  De altfel Parca a?teptase cu ner?bdare acel moment. ?nc? din clipa ?n care ?nchise sufletul Zayleei ?n acel ulcior, iar ea ?i prezise moartea. Ce nu ?tia Zayleea era ?ns? c? Parca f?cuse tot ce f?cuse cu un scop anume: s? aib? puterea de-a ?ntoarce timpul ?i de-a schimba lucrurile dup? bunul plac. Plan care era pus ?n aplicare chiar ?n acel moment cand broboada cea neagr? ?i c?zu iar pe umeri, iar Irkā ?i Patavi se desprinser? odat? ?i pentru totdeauna. Nu fur? con?tiente la ?nceput de acest lucru ?ns?. Doar ?ntoarser? spatele acelui loc, ?ndreptandu-se fiecare ?n drumul ei. Un drum necunoscut lumii, dar atat de drag inimii lor, un drum secret… spre victorie sau poate chiar spre nic?ieri.