?Un r?zboi sfar?it ... aduce un alt r?zboi.

  Cu fl?c?ri care urc? pan?-n cer ?i mai departe,

  Prezicand Moarte, Prezicand nevoi,

  C?ci un r?zboi sfar?it aduce iar??i moarte!”

  Dup? ?ntoarcerea lui din Paradis ?i dup? discu?ia lui cu Yggdrasil ?i cu vocea Vie?ii, Haosul a decis c? e timpul s?-?i dea un r?gaz sie ?i lumii ?i de aceea se a?ez? pe tronul s?u de piatr?, din mijlocul Universului, ?i, privind mi?carea lent? a stelei Aeon, se cufund? ?n ganduri.

  ?n jur, stelele ??i continuar? a lor rutin? zilnic?, la fel ?i zilele ?i nop?ile Cosmosului, care de?i erau majoritatea timpului cufundate ?n ?ntuneric, ele totu?i pulsau din cand ?n cand cu via??.

  Apoi, ?ntr-o zi, cand Aeon-ul ?ncepu s? str?luceasc? mai tare ca de obicei, f?cand ?i inima Haosului s? str?luceasc?, acesta ?ntinse mana ?n fa?? ?i, de parc? ar fi scris ceva, schi?? cateva simboluri ?n aer.

  Acele simboluri erau strans legate de simbolurile Yin ?i Yang ale zilelor noastre: un cerc perfect conturat de la primul punct, care ?ntr-un final deveni ?i ultimul, la fel precum era ?i culoarea lui, care-i ha?ura suprafa?a - de un negru abisal. ?ns?, chiar dac? acest cerc luminat de lumina Aeon-ului era extrem de pl?cut inimii Haosului, el decise c? mai lipse?te ceva acolo, dar nu ?tia ce.

  ?ns? Cosmosul era de partea Haosului ?i, de parc? ar fi citit gandurile uria?ului de piatr? care c?uta o idee, departe-departe la orizont un fulger imens str?b?tu trupul albastru negriu al cerului, iar asta ?l f?cu pe Haos s? surad?: g?sise ceea ce c?uta. A?a c? despic? suprafa?a cercului ha?urat ?n negru ?n dou?. Dar linia care desp?r?ea cercul nu era perfect?, dreapt? - aceasta era ca un zig-zag mic, cu dou? adancituri - una ?n partea stang?-sus ?i alta ?n partea dreapt? jos.

  Dar chiar ?i a?a Haosului i se p?ru c? mai trebuie ceva la acel obiect ?i chem? la Sfat Via?a.

  ?M-ai chemat, Haos?” Spuse vocea femeii, dup? ce Haosul se gandise cateva clipe la ea, c?ci nu ?tia ce s? fac? ca s-o cheme acolo.

  ?Da. Am nevoie de-al t?u sfat ?n?elept pentru a sfar?i aceast? mic? sfer? a Cosmosului ?i, de?i m-am gandit ?ndelung ce ar mai lipsi la ea, nu pot s?-mi dau seama ce anume lipse?te.”

  Via?a t?cu, c?ci ?i ea era ?n ?ncurc?tur?. ?ns? se sim?ir? brusc pulsa?ii vioaie ?n aer ?i Haosul ?n?elese c? Via?a ?i va da curand o idee. ?i a?a ?i a fost:

  ??i-i minte ce ?i-a spus Yggdrasil, atunci cand ai fost ?n Paradis?”

  ?Despre cel?lalt copac, asem?n?tor lui, numit Copacul Vie?ii?”

  ?Exact. Dac? au existat candva un Copac al Vie?ii ?i altul al Mor?ii, de ce atunci sfera ta s? nu le con?in? pe ambele, m? refer aici la ?ntuneric ?i Lumin??”

  Haosul surase, c?ci ?nc? odat? Via?a avea dreptate. A?a c? ?ntinse mana spre cer ?i, atingand linia din mijloc, f?cu ca partea sa stang? s? fie complet neagr?, ?n timp ce partea sa dreapt? fu sc?ldat? ?n lumin? d?t?toare de via??, iar fiecare parte avea pe ea o alt? sfer? mai mic?, de parc? ar fi fost un punct pe ea, ?ns? de culoare opus? lor.

  ?Acum e perfect?,” spuse Haosul ?i se ridic? ?n picioare, admirand aceast? crea?ie a sa ?i minunandu-se c? fusese ?n stare s? o creeze. ?Voi numi aceast? crea?ie a mea Sfera Lumii. Linia din mijloc va fi Poarta ce le desparte ?i se va numi Alabar sau Poarta Galaxiilor ?n timp ce cele dou? sfere mai mici de pe ele vor fi stelele Vie?ii ?i Mor?ii, dar care vor avea un singur nume - Bayer.”

  ?n lumina puternic? a Aeon-ului, Sfera Lumii ?ncepu s? se mi?te ?ncet, de parc? s-ar fi mi?cat ?n jurul axei sale, iar asta ?l f?cu pe Haos s? zambeasc?.

  ?ns?, fiecare mi?care a sa era urm?rit? din ?ntunericul ?ndep?rtat al Cosmosului, din Paradis, ?i, temandu-se ca Haosul s? nu readuc? totul la via??, dup? ce ea muncise atat de mult ca s?-l cufunde ?n ?ntuneric, Genea sufl? peste el un suflu magic ?i inima Haosului se desprinse ?n dou?.

  Cea de-a doua inim? ?ns? era complet neagr?, de parc? ar fi fost un diamant sc?ldat ?n smoal?.

  Anume din acea inim? neagr? se n?scu Eris - cea pe care Haosul la ?nceput o consider? sor?. ?ns?, cat de curand, o f?cu a sa so?ie, f?r? s? b?nuiasc? m?car c? de?i se n?scuse din a sa inim?, Eris era total diferit? lui.

  Timpul trecea, la fel cum se schimbau stelele ?n jur, ?i Haosul sim?i c? Eris pentru el devine din ce ?n ce mai important?, chiar mai important? decat el ?nsu?i. ?ns? Eris nu sim?ea la fel, c?ci ea fusese creat? din partea ?ntunecat? a lui ?i ceea ce-?i dorea ea era s? ias? din a lui Umbr? ?i s? domneasc? ?n locul Haosului.

  Dar Eris ?n?elegea c? singur? nu are nicio ?ans?, chiar dac? sim?ea puterea Geneei curgand prin ale ei vene ?i dandu-i impuls s? lupte, chiar dac? auzea a ei voce ?ndemnand-o la r?zvr?tire. ?ns? Eris decise s? a?tepte ?i, ?n t?cere, puse la cale al s?u plan diabolic.

  La ?nceput ea se al?tur? Haosului ?n dansul crea?iei ?i, cand Haosul fu complet orbit de a ei prezen??, Eris arunc? Semin?ele R?ului ?ntre ei ?i, din al lor schimb de energie, se n?scur? ai lor copii - Nyx ?i Striff.

  ?ns?, din prima zi a apari?iei lor pe lume, cei doi sim?ir? o imens? conexiune cu a lor mam?, dar niciuna cu al lor tat?, iar asta era de fapt puterea ?ntunericului.

  Dar, cu venirea copiilor ei pe lume, Eris se decise s? ri?te ?i, ?ntr-o zi, cand Haosul ?nchise ochii cu gand s?-?i umple inima cu parte din energia Aeon-ului, Eris ?l atac?, cu un val de energie neagr?, du?m?noas?, aruncat asupra lui.

  Haosul nu sim?i la ?nceput acea lav? ?ntunecat? venind ?nspre el, ?ns? Via?a ?i strig? din neanturi: ?Aten?ie, Haos, ?ntunericul atac?!” ?i, deschizand ai s?i imen?i ochi de piatr?, Haosul arunc? o energie de lumin?, iar cand lumina ?i ?ntunericul se ?ntalnir?, totul ?n jur ?ncepu s? vibreze de parc? s-ar fi cutremurat Universul ?i astfel Primul R?zboi care a avut vreodat? loc ?ncepu, iar asta a ?nsemnat tr?dare pentru Haos.

  Anume acel gust amar al tr?d?rii f?cu inima Haosului s? ?mpietreasc? de tot ?i lumina ei s? se estompeze. De aceea Haosul a decis c? e timpul s? lupte ?mpotriva celei pe care o iubea nespus, dar care alese s?-l tr?deze ?i, chiar de ar fi trebuit s? distrug? propria sa oper? de art?, Haosul era convins s? o ?nving? pe Eris, s-o ?ngenuncheze, s-o fac? s? se c?iasc?.

  ?Dac? a?a a decis soarta ?i a mea consoart?, atunci voi porni la lupt?,” ?i spuse Haosul Vie?ii ?i, aruncandu-se asupra lui Eris, care ranjea plin? de satisfac?ie ?n fa?a lui, cei doi se prinser? parc? ?n bra?e, ca dou? amalgamuri de stele de piatr? ?i a lor putere ?i f?cu s? dispar? ?i s? apar? ici ?i colo prin Univers, de parc? s-ar fi teleportat prin Lumi necunoscute ?nc?.

  Se auzi apoi un strig?t al celor doi, ?mpletit ?ntr-un vuiet, dar curand neantul se cufund? din nou ?n lini?te. Apoi, cei doi reap?rur? din nou ?n fa?a Sferei Lumii ?i, ?mpingandu-se cu putere, reu?ir? s?-?i despart? ale lor trupuri.

  Eris recurse la al ei vicle?ug tocmai pentru c? sim?i nevoia s? respire. ?ns?, cand se tara ?napoi, c?utand un loc de ascunzi?, Haosul o prinse de gat, cu imensele sale degete de piatr?, ?i, privind-o cu ai s?i ochi de foc, ?uier? printre din?i: ?ai f?cut cea mai mare gre?eal? pe care o puteai face vreodat?, Eris. Aceast? lume este a mea ?i nu mi-o vei lua niciodat?.”

  If you come across this story on Amazon, it's taken without permission from the author. Report it.

  Dar Eris doar ranji cu satisfac?ie, c?ci ea era sigur? de succesul ei. Ea ?tia ceva ce Haosul habar nu avea ?i acel lucru se ?ntampl? curand, apropiindu-se de ei cu o vitez? uluitoare.

  Nu departe de ei, ?ntr-o tr?sur? tras? de 6 cai negri, ?n care se afla axa Cosmosului, veneau s?-?i ajute mama, Striff ?i Nyx.

  ?Pro?tilor!” Strig? Haosul la ei. ??ncerca?i acum s? distruge?i aceast? lume?”

  ?Nu,” ranji Eris la el. ??ncerc doar s? te distrug pe tine.”

  ?Atunci, Eris, continu? s? visezi la imposibil,” spuse Haosul cu voce de tunet ?i anume sunetul vocii sale fu cel care-l chem? pe Elyzar, calul de foc al Timpurilor, care ap?ru de nic?ieri lang? Haos. Al calului nechezat ?l f?cu pe Haos s? tresar? ?i, ?ntinzandu-?i mana, el prinse h??urile ?i, dintr-o s?ritur?, se urc? pe spatele lui Elyzar.

  ?Joci murdar, Haos,” rosti Eris, nepl?cut surprins? de ceea ce vedea. ?Folosind timpul ?mpotriva mea crezi c? vei ?nvinge, ?ns? e inutil, c?ci eu sunt mai presus de timp,” strig? Eris ?i al ei r?cnet se auzi peste tot ?n Univers.

  ?R?zboiul ?l ?nva?? pe unul ce-i curajul ?i tot r?zboiul ?i d? dreptul s? aleag? ce cale s? urmeze: cea a min?ii sau cea a inimii. Chiar dac? mi-ai fost al?turi atat de mult timp, n-ai ajuns niciodat? s? m? cuno?ti cu adev?rat, c?ci avand Timpul de partea mea pot controla totul ?n jur, chiar ?i pe tine.”

  Dar Haosul gre?ea, c?ci Timpul nu a fost creat s? fie subjugat. Timpul a fost creat s? se controleze pe el ?i ?n acela?i timp s? controleze pe al?ii. De aceea, cand cuvintele Haosului se rostogolir? prin Univers, undeva ?n spatele Aeon-ului se ar?t? ?n toat? splendoarea Balan?a Cosmosului.

  A ei splendoare ?i forma perfect echilibrat? amplific? lumina Aeon-ului ?i acea lumin? fu transmis? pretutindeni, de parc? ar fi dat un semnal.

  Astfel, ?n momentul ?n care lumina atinse pielea neagr? a lui Elyzar, calul scoase un nechezat infernal ?i, ridicandu-se pe picioarele din spate, ?l for?? pe Haos s? dea drumul h??urilor.

  ?n acel moment Nyx prinse axa Cosmosului cu ambele maini, ?n timp ce magia propriei fiin?e o ajuta s? fac? asta, acoperind axa cu o hain? neagr?, ?i aruncand-o spre Haos, axa se prinse de a lui cing?toare asemeni unui carlig. ?Acum, Striff! Trage de h??uri!” ?i strig? Nyx fratelui ?i acesta for?? cei ?ase cai negri s? porneasc? ?n galop pe suprafa?a cerului.

  Cu cat se ?ndep?rtau mai mult de Haos ?i de Elyzar, axa Cosmosului se ?ntindea tot mai tare ?i mai tare, de parc? ar fi fost un lan? gros, iar presiunea cu care axa tr?gea de corpul Haosului era atat de mare c?-l amenin?a cu distrugerea.

  ?n timp ce se mi?ca disperat s? se elibereze, Haosul ?ncepu s? se clatine pe spatele calului... Dar Elyzar, sim?ind ?nc? povara pe spatele s?u, a puf?it puternic din n?ri ?i, scuturandu-?i cu putere coama, l-a aruncat pe Haos de pe spate.

  Eris a crezut atunci c? e ?ansa ei s? se urce pe spatele lui Elyzar ?i s? conduc? lumea.

  Calul ?ns? ??i cuno?tea st?panul, ?tia cine e n?scut s? conduc? ?i cine nu. A?a c?, ?n momentul ?n care Eris se apropie de el cu gand s?-l ?ncalece, Elyzar mu?c? adanc din a ei carne amar?, ca ?n cele din urm? Eris s? fie nevoit? s? renun?e la al ei plan.

  ?Nu ?tii ?mpotriva cui lup?i, Elyzar. ?mi negi dreptul de St?pan al acestei lumi. Nu m? po?i ?nvinge, precum nu m? po?i ?nfrunta, c?ci nu ai acest drept sau putere,” dar Eris de asemenea gre?ea, c?ci cel care nu are scris ?n a sa soart? s? conduc? lumea, n-o va face nicicand, indiferent de cat? trud? n-ar depune.

  Furioas? ?i nebun?, Eris ?ncepu s? ard?. Imagina?i-v? cum o p?dure ?ntreag? e ?n fl?c?ri. Imagina?i-v? lumina ?i c?ldura produs? de acest incendiu ?i acum multiplica?i de o mie de ori. Astfel v? pute?i da seama cum ar?ta Eris ?n apogeul nebuniei ei, ?n timp ce toat? ura ei era ?ndreptat? spre Elyzar, c?ci ??i dorea enorm s?-l distrug?, s?-l transforme ?n praf ?i pulbere sau cel pu?in s?-l ?ngenuncheze. De aceea, ea ?i-a ?ntins mana enorm? ?n fa??, inten?ionand s?-l loveasc? ?n plin, dar calul disp?ru ?ntr-o clip? sim?ind pericolul pandindu-l ?i, ?n locul calului, fu lovit Haosul, care imediat fu transformat ?n mii ?i mii de stele ?mpr??tiate peste tot ?n Univers.

  ?n momentul ?n care corpul Haosului fu dispersat ?n mii ?i mii de lumini str?lucitoare, Balan?a Cosmosului, aflat? ?n spatele Aeon-ului, se desprinse ?i ea - ?n multe altele mai mici ?i, dup? cateva pulsa?ii de lumin?, nenum?ratele Balan?e disp?rur? undeva, de parc? s-ar fi ascuns ?n Univers.

  V?zand asta, Eris se bucur? nespus, iar rasul ei triumf?tor se auzi pretutindeni. Ea nu vedea ?i nu auzea nimic ?n timp ce era cuprins? de valul imens de fericire care-i inunda sufletul, c?ci sim?ea cu toat? fiin?a ei puterea propriei conduceri. Dar totu?i gre?ea, pentru c? cel care crease lumea, dup? ce el ?nsu?i fusese creat din vid, nu putea fi ?ngenuncheat atat de u?or.

  ?Te blestem s? fii ?ntruchiparea r?ului pe vecie, Eris,” vocea Haosului se auzi pretutindeni. ?Curand vei sim?i pe propria piele ce ?nseamn? s? fii ?ngenuncheat, ruinat ?i ?nvins,” ?i, odat? cu cuvintele rostite de Haos, la ?ncheieturile mainilor ?i la gleznele picioarelor lui Eris, ap?rur? c?tu?e, iar de acele c?tu?e erau legate lan?uri groase, imobilizand-o... ?n timp ce lan?urile erau strans prinse de h??urile lui Elyzar.

  Puf?ind furios din n?ri ?i sim?ind povara care-i fusese pus? pe spate, Elyzar ?ncepu s? scoat? o c?ldur? imens? prin coam?, asemeni unui uragan rotindu-se deasupra sa, ?i, ?n interiorul acelui uragan, se v?zur? doi ochi imen?i de foc, care formau din adancimea privirii lor o Gaur? Neagr?.

  Ochii aceia erau atat de ?nsp?imant?tori... lumina lor puternic? ardea stelele din jur, hr?nindu-se cu energia lor, adunand putere, ?i, curand, ?ncepur? s? atrag? corpul lui Eris spre ei, precum un magnet.

  Ea se lupt? s? scape, ceru ajutorul copiilor ei, dar ei nu erau ?n stare s-o ajute, c?ci ??i sim?eau trupul ?mpietrit, de fric?, din cauza acelor doi ochi care-i priveau ?ncontinuu.

  ?i, curand, Eris a fost complet ?nghi?it? de Gaura Neagr?... Apoi doar numele ei se mai rotea ?n jur ca un ecou prin Univers, amintind altora c? un suflet de piatr?, cu numele Eris, existase vreodat?.

  ?Fiica mea hapsan? ?i fiul meu nerecunosc?tor,” le spuse Haosul copiilor lui apoi. ?Pentru tr?darea voastr? v? condamn la desp?r?ire ?i asta v? va fi pedeapsa. Nyx va conduce doar nop?ile ?ntunecate, unde frica ?i disperarea plutesc ?n jur, ?n timp ce tu Striff, pentru c? ai acceptat s? participi la acest plan ru?inos, te blestem s? nu ai niciodat? odihn? ?i mereu s? tr?ie?ti ?n umbra cuiva, ?n timp ce vei fi c?ru?a?ul etern al tr?surii Cosmosului, care se va deplasa neogoit pe ?ntinsul cerului.”

  Lumina ochilor lui Haos a apus apoi, ?n momentul ?n care Gaura Neagr? s-a ?nghi?it pe sine prin proprie putere... atunci, al?turi de tr?sura lui Striff, a ap?rut una mai mic?, tras? de doi scorpioni negri, ?i o putere mistic? a tras-o pe Nyx ?n ea.

  Nyx nu se ?mpotrivi, c?ci era complet paralizat? de team?. Pentru prima dat?, ?n scurta ei existen??, se temea de ceva ?i, uitandu-se ?n spate, ea v?zu o caret? de aur, tras? de doi cai albi, gonind spre micu?a ei tr?sur?, ?n timp ce silueta cuiva impozant se contura ?n acea tr?sur? de aur: corpul Titanului Helyos, primul n?scut din corpul Haosului ?i a c?rui menire era s? urm?reasc? pe vecie tr?sura lui Nyx, alungand astfel nop?ile reci ?i readucand splendoarea dimine?ilor pe cer, c?ci el prinse via?? din suflarea Cosmosului ?i din acel moment ?ncepu o nou? er?.

  Cei doi scorpioni, sim?ind ar?i?a soarelui arzandu-le pliurile cle?telor, au tras cu putere careta ?i au fugit ?n zare urm?ri?i ?ndeaproape de ura Titanului Soarelui, care avea scris ?n al s?u destin ve?nica urm?rire a fiicei lui Eris, c?utand ?i dorindu-?i a ei distrugere ?i astfel s? ?nf?ptuiasc? pedeapsa c?reia ?i fusese h?r?zit? lui Nyx pentru a ei tr?dare ?i pentru nerecuno?tin?a ei ar?tat? ?n fa?a p?rintelui ei.

  Iar ?n timp ce Nyx era alungat? din urm? de Helyos ?i acesta trecu pe lang? Striff, fiul Haosului ?ncepu s? tremure, c?ci ceva ciudat se ?ntampla ?n spatele lui, ?n tr?sur?, dar el nu era capabil s? priveasc? ?napoi, c?ci ??i sim?ea gatul ?n?epenit, corpul prins ?ntr-un singur loc ?i doar degetele sale erau capabile s? se mi?te, ?n timp ce ?ineau strans fraiele. ?i ochii s?i... ochii ?i erau ?nc? vii ?i singurul lucru pe care-l vedeau ?n fa?? era steaua Vie?ii ?i a Mor?ii sau cum fu numit? anterior - Steaua Speran?ei, cunoscut? ?n lume ca Bayer.

  Cu str?lucirea lui Bayer, ?n tr?sura lui Striff, se contur? silueta lui Atlas: un corp perfect de Titan, al c?rui soart? era s? protejeze o singur? imens? stea f?r? via??, iar cand fu complet adus la via??, Atlas ?i-a ?ntins mana deasupra tr?surii ?i ?n ea au ap?rut nou? planete, dar doar una dintre ele s-a eviden?iat printre celelalte ?i anume aceast? planet?, numit? P?mant, fu pus? de Atlas pe um?r ?i el se declar? al ei protector pe vecie.

  ?Hai s? mergem, Striff!” ?i spuse Atlas c?ru?a?ului, cand fusese gata de plecare.

  F?r? a spune nimic, Striff trase de h??uri ?i tr?sura se porni ?ncet la vale, pe imensa suprafa?? a cerului, ?n timp ce, ?n spatele lor, o alt? Gaur? Neagr? era format?.

  Dar aceasta din urm? era diferit? de prima, c?ci nu ?nghi?ea ?n burduhoasa sa f?ptur? stelele cerului, ci era format? din ele... din mii ?i mii de stele luminoase, ?i al?i doi Titani ap?rur? de o parte ?i de alta a ei, protejand-o pe vecie – Lodur, Spiritul Justi?iei, a Judec??ii Drepte ?i Unicul care stabile?te Regulile ?n univers, ?i Dike, fratele s?u mai mic, cel cu sange de lup curgandu-i ?n vene ?i cel menit s? fie p?rintele Rophionilor.