Mana ?ntins? a lui Mannar atinse un fir de p?r de aur care trecea prin fiin?a celulei reci care-l ?ntemni?a, adanc ascuns? ?n inima p?durii. ?Ah,” ?uier? el printre din?i cand sim?i o durere ascu?it? trecandu-i prin deget, de parc? o lam? de cu?it i-ar fi t?iat a lui carne. ?Mu?c? la fel ca ?i cainele care l-a creat,” ?i Mannar arunc? un val de magie neagr? asupra pere?ilor celulei, dar nu-i putu sparge din cauza c? erau prea gro?i.

  Apoi, o pocnitur? surd? a oaselor gatului se auzi de jur ?mprejurul acelei celule cand el ?i-l mi?c? capul dintr-o parte ?n alta, iar acea pocnitur? se auzi de parc? s-ar fi frant ceva. ?i, din r?ul hidos, cu piele neagr?, coarne arzande ?i cozi ?n fl?c?ri, el lu? o form? terestr?. Astfel ar?ta ca orice b?rbat ?n jur de 30, cu piele m?slinie, 1.85 metri ?n?l?ime ?i corp atletic. ?i, dac? ar fi s? nu se ?in? cont de a sa natur? diavoleasc?, s-ar fi putut spune, f?r? s? se dea gre?, c? era un b?rbat destul de atr?g?tor care putea avea inima oric?rei dame inocente. ?ns?, ceva ?n forma lui, spunea lumii s? stea departe de el ?i acel lucru ?nsp?imant?tor era diamantul negru care-i lumina pe frunte.

  De fapt cand sau cum c?p?tase Mannar acel diamant diavolesc, nu-?i amintea. Totu?i ceva ?n interiorul lui ?i spunea c? fusese n?scut cu chip uman. ?n acel moment ?ns? era un demon ?i, dac? e s? fie sincer, lui ?i pl?cea mai mult acea form?, deoarece astfel el putea s? simt? gustul dulce al puterii, de fiecare dat? cand ?ngenunchea pe cineva, cu for?a, ?n fa?a lui.

  Chiar ??i amintea c? prima dat? cand sim?ise acel gust, cu mult timp ?n urm?, fusese atunci cand luase via?a unui cerb, cu mainile goale, lang? un rau. ?i, de asemenea, ??i amintea c? sangele, care curgea pe pielea mainilor sale, ?l ?nc?lzea ?ntr-un mod ciudat. Lui ?ns? ?i pl?cu acel sentiment. De aceea ?ncepu s? ucid? din ce ?n ce mai des pan? cand p?durea ?n jurul lui nu r?mase complet pustie ?i pan? cand suflarea sa ?nfierbantat? nu arse forma de lemn a copacilor, l?sandu-i f?r? via??, de parc? ar fi fost sculpta?i ?n piatr?. Astfel el fusese l?sat singur pe acel p?mant lipsit de via??.

  Lui Mannar ?ns? pu?in ?i p?sa de singur?tate. Din contr?: el numi acel p?mant regatul s?u, a sa cas? ?i-o st?pani pentru mult? vreme f?r? s? aib? egal. Totu?i ceva se schimbase la el, ciudat ?i nepl?cut ?n acela?i timp, ?n ziua cand el o ucisese pe Samandra. ?i, de?i ?tia c? ceva important se ?ntamplase ?n acea zi, el nu-?i amintea nimic, de parc? ceva sau cineva i-ar fi ?ters acel lucru complet din minte.

  De fapt Mannar nu pierduse doar amintirile din acea zi fatal?, a mor?ii Samandrei. El pierduse ?n genere amintirile pe care le acumulase o via??. Chiar ?i a?a avea sentimentul c? avusese candva o form? uman?, la fel cum vedea, din cand ?n cand, ?n amintiri, spatele unei femei care se ?ntorcea ?n acele clipe cu fa?a spre el, iar el sim?i la ea ura.

  Anume acest fapt f?cea ochii lui Mannar s? par? c?rbuni negri, ?ncin?i, la fel precum ?i avusese ?n acea sear?. Astfel ajungea s? fie ?nconjurat de o aur? neagr?, aduc?toare de moarte pentru tot ceea ce-l ?nconjura.

  ?i, ?n clipa ?n care era complet ?nconjurat de acel ?ntuneric, Mannar ??i amintea despre moartea Samandrei. ??i amintea c?, ?n timp ce mergea spre ea, ea se tr?gea ?n spate, privindu-l cu groaz?. ?i ea se opri doar cand al ei picior atinse apa rece, cu c?lcaiul. Anume acesta fusese semnalul pentru ea s? se opreasc?. ?i, luandu-?i privirea de la fa?a lui Mannar, privi ?n jur, c?utand o porti?? de salvare. Acolo ?ns? nu era nimic care s-o salveze. De asta sim?i ?ntr-un final cum ?i ?nghe?? sangele ?n vene, cum i se opri strig?tul ?n gatlej ?i chiar ?i respira?ia i se opri. Totu?i, vocea ei interioar? continua s?-l strige pe Dike, s? vin? s-o salveze, f?r? s? ?tie s?rmana c? Dike n-o putea auzi ?n acele clipe din cauza lui Eris, care ?ncercuise acel loc cu a ei putere neagr?, transformandu-l ?ntr-un fel de vid.

  Astfel, v?zand c? e pe cont propriu, Samandra a?tept? ?n t?cere. Mai mult ?ns? r?mase ?mpietrit? din cauza fricii, c?ci ea nicicand nu luptase cu un astfel de demon ca Mannar. Dar, cand degetele lui se ?nf??urar? ?n jurul grumazului ei, Samandra reac?ion? ?i apuc? mana lui ?ncercand s? se elibereze din prinsoare. Era ?ns? ?n zadar, c?ci sim?ea cum mana lui se strangea tot mai mult ?i mai mult ?n jurul gatului ei de parc? ar fi ascultat ordinul cuiva s? fac? asta. Samandra ?ns? ?n?elese cine-l controla doar cand Mannar deveni complet nebun, iar ea fu capabil? s? vad? ceea ce nicio alt? fiin?? vie nu v?zuse vreodat?: str?lucirea diamantului de pe a sa frunte. ?i, odat? cu acea str?lucire ciudat?, v?zu ?i chipul lui Eris reflectat pe una dintre fe?ele diamantului. Apoi ?i auzi vocea: ?nu am nimic ?mpotriva ta, femeie. Dar totu?i: te ur?sc cu toat? fiin?a mea ?i trebuie s? mori, deoarece moartea ta va aduce suferin?? ?n sufletul cuiva ?i asta m? va face complet fericit?.”

  ?i, ?n acel moment, un strig?t ?nfior?tor se auzi ie?ind din gatlejul Samandrei, iar lacrimile, ce ?ncepur? s?-i curg? ?iroaie pe fa??, atinser? ?n cele din urm? ?i mana lui Mannar. Astfel, acele lacrimi ?i arser? parc? pielea, de parc? ar fi fost ap? ce c?zuse pe plita ?ncins? care mai apoi, din cauza c?ldurii, ?ncepu s? se evapore. De asta, pentru a se proteja de lacrimile ei, Mannar o arunc? cat colo.

  Atingand p?mantul, Samandra se rostogoli ca?iva metri. Dar, de?i sim?ea durere ?n tot corpul ?i-?i putu auzi oasele trosnind, ea nu putu renun?a la a sa via?? f?r? lupt?, iar asta din cauza c? ?tia c? nimeni n-o putea ajuta ?n acel moment, precum nimeni n-o putea auzi sau salva. De aceea, luptand cu propria neputin??, Samandra reu?i ?n cele din urm? s? se ridice ?n picioare. Astfel, cu imaginea copiilor ei adormi?i ?n p?tucul de lemn ?n fa?a ochilor ei, o imagine care o umplea cu o nou? putere, ea scoase un pumnal pe care-l purta la cing?toare. ?i, ?n mana ei, pumnalul ?ncepu s? lumineze, de parc? o putere nev?zut? ?l controla, iar ochii ei, ce v?zur? pentru prima dat? ura, o ur? n?scut? ?n inima plin? de dragoste a unei mame pentru a ei copii atunci cand simte pericolul apropiindu-se de ei ?i pandindu-i, Samandra decise s? termine cu acel r?u, acolo ?i ?n acel moment, ?nainte ca el s? fie capabil s?-i ating? copiii.

  Astfel, fa?? ?n fa??, o inim? uman? ?i o privire de demon, se preg?teau s? lupte, fiecare ?n felul lui. Cel care ?ns? ?ncepu ?n cele din urm? lupta fu Mannar, care f?cu un pas spre ea ?i o coad? de foc ap?ru ?n spatele lui. Apoi f?cu un alt pas ?i o alt? coad? ap?ru ?i tot a?a merse pan? cand 7 cozi atarnar? la spatele lui, cozi de foc ce ardeau iarba din jur, f?cand p?mantul s? suspine ?i s? cear? cerului ?ndurare.

  Dar el se opri cand v?zu pumnalul din mana ei. ?i, apoi iar se auzi vocea lui Eris: ?crezi c? un simplu pumnal m? va ?nvinge?” ?i, dup? aceea, diamantul de pe al lui frunte ?ncepu s? lumineze ?i mai puternic, ceea ce d?du foc coarnelor sale, la propriu.

  Dar, de?i Samandrei ?i era fric?, ea totu?i spuse sigur? pe ea: ?nu pumnalul te va ucide, diavole, ci inima unei mame, cea care te va ?nvinge. ?i, astfel, nu vei avea nicicand ceea ce-?i dore?ti.”

  Mannar ?ns? rase: ?e?ti atat de proast?, fiin?? uman?, dac? crezi c? nu pot ajunge la ai t?i copii ?i s? iau ?napoi ce a fost al meu. ?i te ?n?eli pentru c? nimic ?n aceast? lume nu m? poate face s? tremur sau dau ?napoi. De aceea, tocmai pentru c? sunt sigur? de al meu rezultat, ??i spun c? mai devreme sau mai tarziu voi controla totul, la fel cum voi ve-?i fi ai mei sclavi pe vecie.”

  Aceste cuvinte ?ns? schi?ar? un zambet ciudat, r?ut?cios, pe fa?a femeii, iar ea spuse: ?s? vizezi nu-i p?cat, diavole. ?i, chiar dac? a ta mandre e nelimitat?, sunt sigur? c? n-o s? reu?e?ti ?n al t?u plan. ?i, chiar ?i dac? o fi s? mor azi, eu cel pu?in voi avea cu mine mandria ?i onoarea, precum ?i convingerea c? binele te va ?nvinge ?n cele din urm?. ?i, chiar de n-oi mai fi pe p?mant, te voi vana din ceruri, pe tot ?ntinsul p?mantului, pan? nu voi starpi din r?d?cini al t?u r?u." Apoi Samandra-l atac?.

  If you stumble upon this tale on Amazon, it's taken without the author's consent. Report it.

  Astfel, chiar dac? era doar o femeie, Samandra ?tia s? lupte, c?ci fusese ?nv??at? s? lupte, deoarece multe r?zboaie aveau loc ?n acele timpuri, iar tribul Samandrei fusese ?i el obligat s? lupte pentru a-?i proteja p?manturile. De aceea ea ?tia cum s? se mi?te, cum s? foloseasc? o sabie sau un pumnal, ?tia cum s? ucid? un om ?i s?-?i asigure triumful. Dar, nimeni niciodat?, n-o ?nv??ase cum s? ucid? un diavol. De fapt, ?n acel moment, nici nu-i p?sa de asta. Singurul lucru de care-i p?sa era s? lupte ?i s? scoat? acel diamant de pe a lui frunte. ?i, pentru a-i reu?i, cea mai bun? metod? pe care o g?si fu s?-i sar? acestuia ?n spate. Astfel, cu acel gand ?n minte, ea spera sa starpeasc? r?ul din r?d?cini ?i s? ucid? acea fiin?? demonic? a c?rei reflec?ie o v?zuse pe suprafa?a diamantului, indiferent de consecin?e.

  Deodat? ?ns? un oftat dureros ?i ie?i din piept cand una dintre cozile lui Mannar i se ?nfipse ?n spate. ?i, trecand prin corpul ei, ie?i prin piept. Asta o f?cu s? scape pumnalul din man?, pumnal care alunec? ?ncet printre degetele ei ?n timp ce-o p?r?sea puterea. ?n cele din urm?, cand nu mai avu vlag?, se l?s? pe spate, ochii ei ??i pierdur? str?lucirea, iar ea c?zu de pe spatele lui Mannar.

  Totu?i, ?n timp ce c?dea, corpul Samandrei fu ?nconjurat de un curent de aer magic, albastru, ce-l f?cu s? pluteasc?. Dar acel aer n-o putu ajuta s? evite s?rutul mor?ii ?ntr-un final ?i asta din cauza c? rana ei sangera atat de r?u ?i, prin ea, firul vie?ii ei ie?ea ?n afar?. Apoi, din acel fir, ?ncepu s? ia form? o stea alb?, o stea care reflecta, pe a ei suprafa??, un suflet speriat - sufletul Samandrei, cel care nu realiza ?nc? c? este mort ?i de aceea ea continua s? caute din priviri diavolul ?i s? termine lupta cu el.

  Deodat? ?ns? se auzi vocea Gaeiei ?odihne?te-te ?n pace,” ?i Samandra adormi pentru totdeauna. Iar acea stea alb?, format? din firul vie?ii Samandrei, atinse ?n cele din urm? mana Titanidei, cea care ?nchidea ochii femeii. ?i, dup? acea atingere a mainii Titanidei, steaua se color? ?n galben. Astfel, imaginea stelei, care atinse mana sfant? a Gaeiei, era atat de asem?n?toare cu s?rutul unei mame pe fruntea pruncului - atat de gentil, atat de maternal ?i atat de plin de dragoste.

  De aceea ?i atinser? degetele Gaeiei u?or forma stelei ?n timp ce, din gura ei, ie?i un u?or curent de aer cald, albastru. Astfel, acel aer magic, ridic? steaua ?n aer, tot mai sus ?i mai sus, pan? cand aceasta ajunse pe cer, formand Constela?ia Ursa Minoris, ?n timpul zilei… un amalgam de stele albe, str?lucitoare, conduse de una galben?, care avea ?n fiin?a ei suflarea de aur a Mamei P?mant.

  ?i, deasupra, ?n forma unei stele care lumineaz? nelimitatul vidul de aer, Samandra v?zu cum diavolul, care o ?nvinse, se apropia ?ncet de Gaea, pe la spatele ei. De aceea Samandra ?ncepu s? ?ipe, ?ns? niciun sunet nu-i ie?i din gur? ?i asta din cauza c? stelele nu au voce, c? ele nu pot vorbi, c?ci ele pot doar lumina pe cer, deasupra P?mantului, bucurandu-se sau ?ntristandu-se de cele v?zute c? se ?ntampl? pe P?mant.

  Gaea ?ns? sim?i magma de foc a respira?iei lui Eris undeva ?n spatele ei. De aceea, mi?candu-?i ?ncet mana, ca s? nu se dea de gol c?-i con?tient? de atac, ea ridic? pumnalul de jos, f?r? s?-l ating?, ?i se ?ntoarse spre Mannar, privindu-l ?n ochi.

  V?zu ?ns? cum forma lui Mannar lua repetat trup uman ?i de diavol. Apoi, ?ntr-un final, se transform? ?n corpul lui Eris, ?n timp ce vocile lor vorbeau ?n acela?i timp: ?Mam? P?mant, v?d c? nu ai ?nv??at ?nc? s? nu-?i bagi nasul ?n treburile altora. Ahhh! Simt cum nebunia mi se scurge ?n vene, cand ?n?eleg c? cea care te-a creat am fost eu, dar tu te-ai al?turat Haosului ?i mi-ai ?ntors spatele, tr?dandu-m? ?i ?ncercand s?-?i ?ngenunchezi propria mam?,” ?i spuse Eris Titanidei.

  Gaea ?ns? doar zambi. Dar zambetul ei era plin de bun?tate ?i iubire ?i nu din cauza urii. De aceea ea ?i spuse cu voce calm?: ?am fost f?cut? din lumin? ?i nu de c?tre tine, Eris. Am fost f?cut? din respira?ia Haosului ?i nu pentru c? tu ?i-ai dorit asta. Sunt a lui s?man??, aruncat? pe acest teren fertil, ?i din trupul meu s-a format natura. Din aceast? cauz? oamenii m? numesc Mam? P?mant - deoarece sunt via?a ?i fertilitatea, sunt ploaia ?i respira?ia a tot ceea ce ne ?nconjoar?. Dar eu nu am mam?, Eris. Am doar un tat? ?i numele lui nu este Haos, chiar dac? am prins via?? din a lui suflare.

  Am fost de fapt f?cut? din serul luat din crengile lui Yggdrasil, iar frunzele lui au fost cele care mi-au acoperit trupul pentru prima dat?. Dar, chiar dac? Yggdrasil mi-a format trupul, el nu avea puterea s?-mi dea suflare, deoarece aceast? putere este doar ?n mainile lui Haos, cel care a f?cut ulterior din mine aceast? fiin?? vie, cea pe care o vezi acum, prima Titanid? de fapt care a p??it vreodat? pe acest P?mant ?i singura care a dat via?? acestor ?ntinsuri.”

  Eris iar rase. Apoi, cu glas tun?tor, spuse: ?dulci ??i sunt cuvintele, Gaea, dar ?n?elesul lor nu-i deloc important pentru mine. ?i ?tii de ce?”

  ?Nu ?tiu ?i nici nu-mi doresc s? aflu asta, Eris. A?a c?, ?nceteaz? a mai vorbi ?i hai s? termin?m acest joc stupid al puterii, deoarece ai luat via?a unuia dintre copiii mei ?i trebuie s? fii pedepsit? pentru asta.” Apoi, ura Gaeiei fu aruncat? dintr-o dat? pe p?mant, sub form? de ploaie toren?ial?, pic?turi care r?coreau trupul de foc al lui Mannar, luand putere de la el, sl?bindu-l ?i for?andu-l s? ?ngenuncheze ?n cele din urm?.

  Mannar ?ns?, chiar ?i ?ngenuncheat, mai avea ?nc? destul? putere s? lupte. De aceea el ??i arunc? mana asupra Gaeiei, ?ntinzandu-i mult forma ?i lungind-o, ?ncercand s-o apuce pe Gaea de gat, a?a cum f?cuse cu Samandra. Mana lui ?ns? trecu pe lang? Titanid?, care se evapor? dintr-o dat? ?n aer. ?i, curand dup? aceea, reap?ru ?n spatele lui.

  Abia atunci nebunia Diavolului fu revelat? ?n toat? splendoarea. ?i, complet nebun, el arunc? fl?c?ri pretutindeni, ?ncercand s-o loveasc? pe Titanid?. Ea ?ns? ap?rea ?i disp?rea ?ntr-o clip? doar, iar asta o f?cea de neatins.

  Apoi, de nic?ieri, corpuri de stele moarte fur? aruncate asupra Gaeiei. ?i de?i Mama P?mant se ap?ra cu darzenie, marginea ascu?it? a unei stele zgarie totu?i pielea fin? a fe?ei sale ?i o ?uvi?? sub?ire de sange i se prelinse apoi pe obraz. Asta ?ns? a f?cut-o pe Gaea s?-?i piard? balan?a interioar?. De aceea ochii ei ?ncepur? s? ard? la propriu ?i, de pretutindeni, stropii de ploaie se cutremurau, asemeni boabelor de fasole aruncate pe podeaua unui club de dans, mi?cate de ritmul asurzitor al muzicii, de parc? ar fi fost pe tobe.

  ?n cele din urm? varful pumnalului ei atinse rana sangerand? de pe fa?? ?i o pat? de sange se prelinse pe a lui lam?. Apoi buzele ei ?ncepur? s? ?opteasc? ceva, folosind cuvinte ne?tiute, ?i, din ro?u, sangele ??i schimb? culoarea ?n albastru-livid… culoarea mor?ii… iar atunci cand Gaea ?nchise ochii, pumnalul se arunc? singur asupra lui Mannar, intrand adanc ?n al lui piept, pan? disp?ru complet. ?i, ?ngenunchind, Diavolul ?ncepu s? urle de durere, cutremurand z?rile ?n timp ce striga pe dou? voci:

  ?Nici nu ?tii ce gre?eal? ai f?cut, Titanid?. Asta nu te va ajuta s?…,” dar, curand, trupul lor se evapor? ?n aer, sub form? de cea?? neagr? ?i dens?, iar el fu trimis ?napoi, ?n p?durea sa moart?, ?n Poiana sa f?r? via??, care era cunoscut? ca Poiana lui Mannar.

  Pe malul raului ?ns? Gaea ?ngenunche lang? trupul f?r? via?? al Samandrei. ?i, mi?candu-?i palma deasupra r?nii pe care Samandra o avea ?n piept, f?cu s? se t?m?duiasc?. Dar ea nu reu?i s-o fac? s? dispar?, c?ci, ?n dep?rtare, se auzi vocea lui Dike chemandu-?i so?ia pe nume. De aceea Gaea se ascunse ?i-i permise lui Dike s-o g?seasc? pe Samandra pe malul raului. Dar, ?n timp ce-i strangea trupul ne?nsufle?it la piept, v?zu totu?i rana f?cut? de pumnal ?i, din cauza durerii ?i c? nu gandea limpede ?n acel moment, gandi c? ea fusese de fapt ucis? de un ho?. De aceea el a plans mult, cu corpul ei ne?nsufle?it ?n bra?e. Dar suflarea lui sfant? n-o putu readuce la via??, iar el fu for?at s? renun?e. ?i, purtand al ei corp ?n bra?e, el p?r?si malul raului ?i se ?ndrept? spre ascunzi?ul Rophionilor.

  Gaea a v?zut toate astea din ascunzi?ul p?durii cufundat ?n umbr?. Ea ?ns?, de?i v?zu durerea lui imens?, nu-i putu spune adev?rul despre moartea so?iei lui. Doar ??i spuse: ?va afla despre asta ?ntr-o zi, dar va fi doar dac? r?ul se va furi?a din nou pe aici, pandind ?i a?teptand oportunitatea de a ?ncepe un nou r?zboi.” Apoi ea intr? ?n adancul p?durii ?i ?naint? pan? ajunse la ascunzi?ul lui Mannar, ?n Poiana cu acela?i nume, unde-l z?ri pe diavol lingandu-?i r?nile, ?ngenuncheat ?i ru?inat. ?i, cat de curand, el adormi, atins de magia Gaeiei, care-l blestem? s? doarm? mult timp de acum ?ncolo.