?Dike! Dike, treze?te-te! Soarele este deja sus pe cer, dar tu ?nc? dormi. Treze?te-te, iubitule lene?, sau jur c? dac? nu te treze?ti, voi…”

  Un s?rut nea?teptat pe obraz, o f?cu pe Samandra s? p?streze t?cerea. ?i ea zambi apoi ?i se uit? la so?ul ei care o ?mbr??i?ase cu toat? for?a ?i o s?ruta ?n mod repetat.

  ?Ce spunea-i c?-mi vei face dac? nu m? trezesc?” Dike o ?ntreb? pe Samandra, care ?nc? se uita la el cu ai ei superbi ochi verzi. Voia s? par? surprins?, dar tremurul u?or al buzelor ?ntr-un zambet oprit o tr?da ?i izbucni deodat? ?ntr-un ras cristalin atunci cand urechile lui Dike devenir? deodat? urechile unui iepure ?i el le mi?c? comic deasupra capului.

  ?Opre?te-te! Opre?te-te, imediat!” ?i ordon? Samandra. Dike ?ns? nu era un om care s? se supun? atat de u?or. De aceea, printr-o avalan?? de s?ruturi ?i dr?g?l??enii, el ?i spuse ?Te iubesc!”

  ?i inima Samandrei se topi, c?ci ea iubea atat de mult s? aud? acele cuvinte de la el, c?ci anume acele cuvinte i-au adus ?mpreun? ?i tot ?n urma unor astfel de cuvinte au devenit o familie, au avut doi copii frumo?i ?i ea era complet ?mplinit? acum. De aceea, se ?ntoarse cu tot corpul spre el, ?l ?mbr??i?? strans ?i ?nchise ochii, savurand din plin acel moment.

  Un tunet ?ns?, ce str?b?tu cerul, ?i f?cu s? tresar? ?i se uitar? apoi spre u??, ascultand acel tunet auzit rostogolindu-se undeva ?n dep?rtare. ?Plou? undeva,” spuse Dike. Apoi el ??i ?ntoarse capul din nou spre a sa so?ie. Samandra ?ns? nu mai era lang? el.

  ?Samandra? Samandra! Unde a-i plecat?” ?i Dike se ridic? ?n picioare ?i se uit? pretutindeni. Samandra ?ns? nu era acolo. Nu era nici m?car afar?, acolo unde cerul se rev?rsase deasupra p?mantului, ?necandu-l ?n lacrimi. De asemenea aceea?i ploaie curgea ?iroaie ?i pe trupul Titanului, udandu-i hainele ?i r?cindu-i teama. Dar chiar ?i a?a nu era destul, c?ci Dike era atat de speriat, deoarece nu-?i putea g?si so?ia. ?i, ?ntr-un final, el ?ncepu s? alerge prin ploaie, traversand p?durea.

  Alerg? astfel multe minute de-a randul, traversand poieni sc?ldate de lacrimi, drumuri acoperite de s?lb?ticie ce-i ?ngreunau pa?ii, precum trecu ?i prin locuri complet umbrite. Ea ?ns? nu se vede nic?ieri. De jur-?mprejurul lui se vedea doar p?durea s?lbatic?, ce-l privea cu ochi r?i, cu ochi du?m?no?i, chiar dac? Dike nicicand nu-i f?cuse nimic ?i mereu ?i fusese prieten. De asemenea se vedea ?i fulgerul, spintecand complet cerul de parc? ar fi ?ncercat s?-i lumineze calea lui Dike cu a sa nebunie. De asta ?i se sim?ea Dike atat de agitat - din cauza c? nebunia naturii era de fapt nebunia lui datorit? pierderii Samandrei ?i a temerii c? ceva r?u i se ?ntamplase, iar temerile lui nu fuseser? nefondate, c?ci, ?ntr-un final, o g?si. Era ?ntr-o poian?, aflat? adanc ?n inima p?durii, ?ntr-o baie de sange, ?ntins? la p?mant, cu ochii ?nchi?i ?i un pumnal ?nfipt ?n piept. ?i, datorit? lacrimilor cere?ti ce-i udau ?n acele clipe fa?a, Samandra era atat de frumoas?, asemeni unei zane din pove?ti.

  V?zand-o, Dike strig? ?nnebunit: ?Samandra, nu!” Apoi, ajungand lang? ea, Dike ?ngenunche ?i lu? al ei trup rece ?n bra?ele sale, strangand-o cu putere la piept ?n timp ce-?i plangea ?nnebunit durerea. Dar, un alt fulger, ce str?punse iar??i cerul, ?l aduse la realitate, trezindu-l. Astfel, ridicandu-se pe ?ezute ?i privind ?n jur, Dike ?n?elese c? se afla ?n a sa cas?, ?n siguran?? ?i la cald, iar el r?sufl? u?urat.

  Privind ?n jur v?zu c? focul Hestiei ardea ?nc? molcum lemnele de fag, care umpleau camera cu o arom? special?. ?i, nu departe de foc, dormeau Fenrir ?i Samaya, ?ntr-o ?mbr??i?are dulce a inocen?ei, iar asta ?l f?cu pe Dike s? zambeasc?: ?cel pu?in ei nu au astfel de vise de co?mar,” se gandi el ?i se ?ntinse din nou s? doarm?.

  Astfel a lor colib? se cufund? din nou ?n lini?te. Doar dansul fl?c?rilor mai tulbura u?or lini?tea ?nc?perii, iar ale lor antice mi?c?ri era ceva nemaipomenit de privit. Era de parc? o pensul? imaginar? umplea de culoare panza aerului, reveland pe a ei suprafa?? fragmente ale timpurilor trecute, ale timpurilor ce aveau s? vin?, ale iubirilor mai vechi ?i ale prieteniilor uitate.

  ***

  Hestia era singura Titanid? care nu avea de fapt un corp uman. Cel pu?in nu-l avea ?n prezent. ?n trecut ?ns? fusese o femeie splendid?. Se transformase complet ?ns? ?n clipa ?n care aceea?i iubire de care fugise o via?? o ucise ?ntr-un final.

  De aceea putea ?n prezent s?-?i reflecte frumuse?ea doar ?n dansul fl?c?rilor ei, reamintind astfel lumii despre al ei trecut chip uman. Astfel ea deveni ?n timp Sfantul Simbol al fetelor nem?ritate, al tinerelor so?ii ?i chiar al v?duvelor, pilon pe care se stabilea o cas?, protejand-o de r?u ?i de Umbre.

  ?Mama,” murmur? deodat? Samaya, mi?candu-se ?n somn. ?i, ?ntorcandu-?i fa?a c?tre foc, copila zambi. ??mi este dor de tine, mam?,” spuse din nou fata ?i o lacrim? fugar? ?i alunec? pe obraz.

  ????, mama e cu tine,” se auzi o ?oapt? venind dinspre foc. Apoi fl?c?rile crescur? u?or ?n volum ?i, din dansul lor, trupul unei fecioare fu dezv?luit lumii, ca o umbr?, ca o proiec?ie, ca o frumoas? sculptur? a tuturor timpurilor - Hestia.

  Titanida se ar?t? astfel, ?n coliba lui Dike, ?n forma unei tinere femei, la vreo treizeci de ani. Avea p?r lung ?i ro?u, ochi ro?ii umbri?i de semi?ntunericul camerei, piele alb? ca laptele ?i era nu prea ?nalt? de statur?. Purta rochie ce-i ajungea doar pan? la jum?tatea pulpelor, cu margini neuniforme ce p?reau a fi rupte pe alocuri, de parc? col?ii fiarelor s-ar fi apucat de ele in lupt?. Asta ?i d?dea rochiei acea form? neobi?nuit?. La fel ?i materialul folosit pentru croirea ei - ceva nu atat de fin, dar totu?i de textur? elegant?, de culoare maro de diverse nuan?e, ce d?dea deseori senza?ia celor care-o vedeau c?-i asem?n?tor texturii lemnului. De asemenea avea maneci scurte, ce acoperea doar um?rul ?i bra?ul doar de vreo patru degete lungime de la um?r, iar partea de jos, precum ?i deschiz?tura de la gat, aveau aceea?i form? rupt? de col?ii fiarelor. Apoi ce mai era straniu la acel ve?mant era faptul c?, ?n dansul fl?c?rilor, p?rea s? le fure culoarea. De aceea se vedeau umbre de ro?u, de nuan?e diferite, unduindu-se pe ?ntregul ei corp.

  Apoi, coborand ?n jos, alunecand u?or, lumina revel? acea superb? cing?toare din tinere liane ce-i eviden?ia atat de mult centura. Totu?i, chiar dac? al ei look putea fi considerat oarecum s?lbatic, era ceva unic de altfel, c?ci era ve?mantul specific Hestiei ?i a Fecioarelor Tineimu, ?nso?itoarelor ei, cele n?scute din a ei putere ?i suflare, ca s? nu fie nicicand singur? ?i astfel s? poat? proteja mai bine lumea de acel r?u ce ?ncercase s-o elimine pe ea.

  Totu?i anume acest look s?lbatic, chiar dac? splendid de privit, ?i d?du Hestiei faima de persoan? rece, ?n ciuda faptului c? era st?pan? suprem? a fl?c?rilor. Ea ?ns?, de?i era o persoan? cald? pe din?untru, c?ci doar o persoan? cu inim? ?n fl?c?ri poate st?pani alte fl?c?ri, prefer? s? nu disperseze acel mit ?i asta din cauza c-o ajuta de multe ori s? evite dureri de cap ?i b?t?lii inutile, c?ci de oamenii ar fi ?tiut c? Hestia are o inim? mare ?i bun? ar fi cople?it-o f?r? doar ?i poate cu rug?min?i, iar ei nu i-ar fi r?mas timp pentru alte lucruri, precum acela de-a veghea somnul sufletelor inocente - al copiilor.

  Cel mai mult ?ns? Hestiei ?i pl?cea s? vegheze somnul Samayei ?i al lui Fenrir. De ce? Considera c? astfel putea sim?i, fie ?i pentru scurt timp, c? poate ?ndeplini rolul unei mame, fie ea ?i de suflet. La fel cum se ?ntampla ?i ?n acel moment cand auzi murmurul Samayei, iar inima ei zvacni ?n piept. De aceea ?i p??i din fl?c?ri, iar al ei picior gol abia atinse p?mantul, f?r? a scoate un sunet de fapt. Apoi ea se apropie de copil?, se a?ez? chiar lang? ea ?i-i atinsese ?ntr-un final capul, mangaindu-i p?rul. Totu?i, mana ei r?mase la o distan?? mic? de capul Samayei, c?ci altfel c?ldura ?nc? produs? de palma Hestiei ar fi putut r?ni copila, iar Hestia n-avea nici cea mai mic? inten?ie s? fac? r?u acelei copile. Totu?i, c?ldura sim?it? de la ea fu ceva pl?cut Samayei, care iar murmur?: ?mam?! Mam?, mi-i dor de tine!” ?i din nou o lacrim? fugar? i se scurse pe obraz, ceea ce f?cu ca inima Hestiei s? zvacneasc? ?n cele din urm? de durere.

  The narrative has been taken without authorization; if you see it on Amazon, report the incident.

  Asta o f?cu pe Titanid? s? se ridice ?n picioare. ?i, de parc? ?i-ar fi ridicat privirea la cer, ea ?opti:

  TAMIL:

  ?Ma?ita uruvam ko??a na?cattiram vā! U?ka? ā?māvai u?aikkum cāpattai nā? vi?uvikki?ē?, appāviyi? ne??iyil muttami?a u?ka?ai a?umatikki?atu.

  RO:

  ?Vino, tu, stea cu trup uman! Te eliberez de blestemul ce-?i rupe inima, permi?andu-?i s? s?ru?i fruntea inocen?ei.” ?i, ?nso?ind ale ei cuvinte, un mic uragan se form? lang? foc, f?r? a scoate un sunet, iar din forma lui ap?ru trupul Samandrei.

  Samandra ?ns? ar?ta diferit de cum fusese cat ?nc? tr?ise. ?n acele clipe avea p?r de aur ?n locul celui negru ca pana corbului de care se mandrise cat ?nc? fusese ?n via??. Iar ochii ei, ce fuseser? odat? verzi, erau acum maro ?nchis, cu scantei de lumin? ?n ei. Doar pielea ei m?slinie mai p?stra nuan?a umbrei, a?a cum o avuse ?n via??.

  Deschizandu-?i ochii, Samandra se ?nchin? u?or ?n fa?a Hestiei. Buzele lor ?ns? nu spuser? nimic, dar ai lor ochi vorbeau totu?i: ?ai doar cateva clipe pentru a-?i vedea puii, Samandra," spuse Hestia, ?dar apoi trebuie s? te ?ntorci ?n al t?u regat rece, c?ci dac? vei sta mult timp pe P?mant, carul Ursei Mici ??i va opri mi?carea ?i atunci lucruri rele se vor ?ntampla aici.” ?i, f?r? s? a?tepte r?spunsul Samandrei, Titanida p??i ?napoi ?n mijlocul focului, iar trupul ei deveni din nou fl?c?ri, care sc?deau ?n volum.

  ???i mul?umesc, Hestia, pentru acest dar de pre?,” Samandra murmur?. Apoi se ?nchin? din nou ?n fa?a fl?c?rilor. ?Doar pentru o clip? s?-i privesc ?i s? fiu aproape de ei ?nseamn? pentru mine eternitatea.” Ulterior Samandra se apropie de ai ei copii, atingandu-le gentil capetele. ?i zambi, cu acel zambet trist al unei mame care poart? ?n a ei inim? o grea povar?, ?tiind c? nu va mai avea vreodat? posibilitatea s?-i revad? iar, c? nu va mai putea s? le simt? iar??i parfumul ?i c? niciodat? nu-i va auzi chemand-o ?mam?” - aici, pe P?mant.

  Dar, de?i se credea c? vorba unei stele precum era Samandra nu putea fi auzit? de cei de pe p?mant, Samaya deschise ?ntr-un final ochii. ?i, v?zandu-?i mama, ochii ?i sclipir? de fericire, iar ea se ridic? pe ?ezute. ?i zambi, la fel cum zambi ?i Samandra, ce mangaia cre?tetele ambilor copii. Apoi, neluandu-?i ochii de la Samaya, care-o privea radiind de fericire, Samandra atinsese pieptul lui Fenrir, cu mana stang?, lovindu-l u?or ca s?-i p?streze respira?ia calm?. A ei man? dreapt? ?ns? mangaia obrazul Samayei.

  ?Ai venit,” gandi copila, ?n timp ce ochii ei sclipeau de fericire. ?Am crezut c? nu te voi mai vedea nicicand ?n aceast? via??, mam?. Dar totu?i tu e?ti aici.”

  ?Am venit, copila mea. Dar doar pentru o clip?, s? s?rut ale voastre frun?i ?i s? v? binecuvantez cu via?? lung? tr?it? ?n fericire, scumpii mei copii. Nu pot sta ?ns? mult,” r?spunse Samandra, cu o urm? de regret ?n al ei glas.

  ??tiu. Acolo de unde vii deja ??i simt lipsa ?i ei de asemenea a?teapt? s? te ?ntorci,” spuse Samaya, ?n timp ce privea cerul prin u?a ?ntredeschis?. ?Chiar dac? ast?zi cerul este ?nnorat, pot vedea stelele regatului t?u str?lucind slab ?n a ta absen??. ?i ele tot au nevoie de tine, mam?.”

  Samandra-?i ?ntinse mana ?i atinse capul copilei de data aceasta. Apoi, sim?indu-se melancolia ?n al ei glas, spuse: ?Cand ai crescut atat de mult, Samaya? Erai doar un prunc cand am l?sat aceast? lume. Am pierdut atat de multe lucruri de atunci.”

  ?Nu fi trist?, mam?. Noi suntem bine ?i vom continua s? fim bine ?i de acum ?ncolo. Doar ?tiind c? tu e?ti acolo, undeva, privindu-ne somnul, este destul pentru noi. Dar nu pot s? nu spun c? nu ne e dor de tine, mam?. De aceea: po?i s? apari doar din cand ?n cand m?car, chiar ?i cu aceast? form??”

  ??tii, scumpa mea, c? nu am aceast? putere,” spuse Samandra cu lacrimi ?n ochi. ??tii c? dac? a? fi putut, a? fi fost aici ?n fiecare noapte, veghindu-v? somnul. Dar nu pot ?i asta ?mi frange inima.”

  ??tiu, dar asta nu ?nseamn? c? nu mi-i dor de tine, mam?. Eu doar…,” spuse Samaya printre lacrimi. ?…te vreau ?napoi, aici cu noi. Tata ?i Fenrir - ?i lor tot le lipse?ti. Ne dorim familia ?napoi, acea familie pe care r?ul a luat-o de la noi ?n acea zi cand ?i-a luat via?a, acolo, pe malul raului.”

  Ura sim?it? dintr-o dat? ?n vocea Samayei o f?cu pe Samandra s? fie preocupat?. Astfel, apucand mana fetei ?ntr-ale ei, ea se uit? ?n ai ei ochi. ?De unde ?tii asta? Cine ?i-a spus? Spune-mi, Samaya! Cine ?i-a vorbit despre a mea moarte?” ?i, ?n timp ce-?i ?ntreba copila despre evenimentele trecute, Samandra tremura cu tot corpul, c?ci ?i era atat de team? c? fata-l ?ntalnise pe Mannar, ?n acela?i loc ?n care el o ?nvinsese, ?i c? astfel aflase acel secret teribil pe care Dike ?i Gaea ?ncercaser? din r?sputeri s?-l ascund?.

  ?n locul r?spunsului Samayei, Samandra auzi vocea Hestiei din fl?c?ri: ?Este deja timpul, Samandra. Este timpul s? te ?ntorci."

  ?ntorcand capul spre fl?c?ri, Samandra spuse, preocupat?: ??tiu, Hestia. ?tiu c? e timpul. Dar totu?i mai am nevoie de cateva clipe. Trebuie s? aflu cum…”

  ?Dac? nu te ?ntorci, vei ?ntoarce pe dos cursul timpului, iar asta va lucra ?n defavoarea copilei tale. Asta-?i dore?ti?” Strig? Hestia, cu voce de tunet. ??i-am dat doar cateva clipe, dar ??i ?ncalci cuvantul. Nu m? f? s? te transform ?n vid din cauza incon?tien?ei tale ?i pentru neascultare.”

  ?Va pleca,” rosti Samaya calm ?n locul mamei ei. ?Cele cateva momente pe care i le-ai dat n-au trecut ?nc?, pentru c? Clepsidra Timpului e ?nghe?at?, iar nisipul din ea nu se scurge. Asta ?nseamn? c? timpul s-a oprit, iar mama mai are ?nc? pu?in timp s? vorbeasc? cu mine.” Cuvintele feti?ei ?ns? le surprinser? enorm atat pe Titanid?, cat ?i pe Samandra, care-o privir? ?ncremenite.

  ?Samaya, tu vezi Clepsidra Timpului?” ??i ?ntreb? Samandra fiica.

  ?Da. E chiar ?n spatele t?u… deasupra focului Hestiei. De ce? Tu nu o vezi?” ?ntreb? copila, mirat? s? afle c? era singura care vedea clepsidra.

  De asta ?i murmur? Hestia: ?ea are puterea de a opri timpul. De ce? Credeam c? doar p?rintele Haos are aceast? putere, ce el a primit-o ?n dar de la Yggdrasil cand a re?nviat lumea. Dar, de ce vede ?i Samaya asta? Cum a putut ea s? controleze timpul?”

  ?Nu am f?cut nimic,” spuse Samaya. ?Eu doar m-am uitat la ceasul imens pe care clepsidra-l reflect? ?n a ei form? ?i acele ceasornicului pur ?i simplu s-au oprit. Dar… cred totu?i c? ele sunt stricate, c?ci arat? c? e amiaz?, cand de fapt este tarziu ?n noapte deja.”

  Ochii fetei o privir? uimi?i pe mama ei, ?n timp ce Samandra, ridicandu-se ?n picioare, privea ?int? la Hestia, care iar??i p??i ?n afara fl?c?rilor luand a ei form? uman?. Dar nici Hestia, nici Samandra nu putur? vedea ceea ce vedea copila: o clepsidr? de statura unui om ?n dreapta Hestiei ?i un ceas rotund, de aur, reflectat ?n oglinda clepsidrei.

  TAMIL:

  ?Cāmantirā, itu u?ka? mara?a nēram, Samandra. Itai ava? eppa?i pārkki?ā??

  RO:

  ?Acesta este timpul mor?ii tale, Samandra. Cum de copila ta poate vedea asta?" ?i vorbi Hestia Samandrei, care doar scutur? din cap, negand, c?ci nu ?tia r?spuns la aceast? ?ntrebare.

  Samaya ?ns? spuse: ?Am v?zut ceasul ?i clepsidra prima dat? acolo, pe malul raului, cand Bula Magic? ne-a ?nconjurat. Aceast? clepsidr? z?cea pe jum?tate acoperit? de nisip, chiar lang? rau. ?i, pentru c? am fost curioas? s? v?d ce e, am atins-o. Dar ceasul ei era stricat de atunci, cred. ?i… mai avea ceva… ni?te pete ro?ii pe ea, dar le-am putut ?terge atat de u?or cu maneca.”

  TAMIL:

  ?U? irattatti? ka?ai, Samandra. Ava?āl ki?epci?rāvaip pārkka mu?intatu, ē?e??āl ava?u?aiya irattam ava?u?aiya narampuka?il pāyki?atu. Ava? pūmiyil kēyās va?ivam."

  RO:

  ?Petele sangelui t?u, Samandra. Ea a putut vedea clepsidra deoarece are sangele t?u curgandu-i prin vene. Ea este forma lui Haos pe P?mant," ?opti Hestia. ?Dar… nu poate fi. Haosul s-a sacrificat. De ce? De ce a f?cut una ca asta P?rintele Haos?"

  ?Deoarece-i este team?,” ?i-a continuat Samaya al ei gand. ?Se apropie ceva. Ceva r?u, cred, dar el nu-mi vorbe?te despre acel r?u. El este doar speriat, ?n timp ce prive?te P?mantul. Eu ?ns? v?d, ?n spatele acelor ochi de foc, umbra cuiva. Dar nu ?tiu cine poate fi acea persoan?.”

  ?Eris,” strig? Samandra. ?Acel r?u, care mi-a luat via?a, iar??i spioneaz? P?mantul. Nu se va opri pan? cand nu va pune mana pe ceea ce-?i dore?te, se pare.”

  ?Ce-i asta, mam?? Cine-i Eris?” O ?ntreb? Samaya. Samandra ?ns? era prea ?nfiorat? ca s? rosteasc? numele acelui r?u cu voce tare.

  Ea ?ns? spuse totu?i: ?E doar cineva de care ar trebui s? stai departe, Samaya. ?i, de nu vei putea evita asta, atunci va trebui s? te preg?te?ti pentru a o ?nfrunta.”

  Tremurand cu tot corpul, Samandra ?ngenunche lang? a ei feti?? din nou. Apoi, luand ale ei micu?e maini ?ntr-ale ei, Samandra ?i spuse: ?Ascult?-m? cu aten?ie, Samaya. Indiferent de ce se va ?ntampla va trebui s? te preg?te?ti pentru ceea ce urmeaz?. Iar pentru asta va trebui s?-?i ascul?i fratele ?i tat?l. Doar astfel vei avea puterea s? ?nfrun?i r?ul care se apropie.” Spunand asta, forma Samandrei disp?ru ?n aer, Samaya adormi din nou, ?n timp ce fl?c?rile Hestiei revenir? la normal, iar zorii zilei ?ncepur? s? se contureze la Orizontul Estic, luminand puternic a lor cas? ?i al p?durii suflet.