Ie?ind din cortul ei, Inmar privi ?n jur ?i v?zu cum falsa Samaya privea ?n dep?rtare. Ochii fetei erau ?ngusta?i, de parc? ar fi ?ncercat s? vad? ceva prin vid. Dar, deoarece nu putea vedea nimic, se umplea de furie ?i-?i ?ncle?ta pumnii, ?n timp ce buzele-i tremurau ?ntr-o u?oar? nepl?cere.

  ?Se ?ntampl? ceva?” Inmar o ?ntreb? pe fat?.

  ?Se pare c? avem vizitatori. Dar nu-mi pot da seama cine e,” r?spunse ar??goas? fata.

  ?Asta ?nseamn? doar un lucru: vizitatorul nostru e cineva important,” r?spunse Inmar ?i-i ?ntoarse spatele fetei, f?cand ca?iva pa?i. ?n jurul lor vulpile ro?ii preg?teau pranzul. Pentru asta o mul?ime de pui fuseser? sacrifica?i ?i mult sange colorase ?n ro?u p?mantul din jur.

  ?Cine-i acea persoan? care ne spioneaz? acum, Inmar?” O ?ntreb? fata, urmand-o. ?Pan? acum nimeni nu s-a putut ascunde de mine ?i am putut vedea a lor destin de parc? a? fi privit ?n a lor palm?. Acum ?ns? nu v?d nimic.”

  ?E din cauza c? doar o singur? creatur? ?n aceast? lume ??i poate ascunde fa?a ?i destinul de tine. Ei o numesc Mam? P?mant.”

  ?Mama P?mant? ?i… cine e ea?”

  ?Prima Titanid? care a p??it vreodat? pe acest P?mant ?i cea care ne-a creat pe noi to?i ?i natura din jur. Dar nici nu te gandi s? lup?i ?mpotriva ei. Niciodat? n-o vei ?nvinge, c?ci Gaea e nemuritoare.”

  ?Nimeni nu-i nemuritor ?n lumea asta,” fu r?spunsul sfid?tor al fetei. ?Chiar dac? iepurii sunt rapizi, ei nu pot sc?pa dac? dup? ei se ia o vulpe ?i mereu ajung ?n ale noastre gheare, ?ndulcindu-ne via?a.”

  ?Tu ui?i ?ns? de ce le este fric? vulpilor ro?ii, Samaya. Noi tot ne temem ?i ne temem de lupi. Da, de acei lupi ce s?l??luiesc ?n partea estic? a P?durii Rophion. Ei au o putere la care noi putem doar visa ?i pe care n-o vom avea niciodat? chiar dac? vom ajunge s? ucidem ?ntreaga popula?ie a P?mantului. ?i, ?tii care e diferen?a dintre ale noastre popoare? Eu o ?tiu: ei niciodat? nu ucid de pl?cere, a?a cum facem noi. De asemenea ei au puterea de a aduce via?? pe acest p?mant, ?n timp ce noi o putem doar lua,” ?i, ?n aceste cuvinte, Inmar a pus toat? ura de care era capabil? a ei inim?, deoarece ea-i ura pe Rophioni cu toat? fiin?a ei, c?ci ei au ?nvins-o de atat de multe ori mai ?nainte, iar aceasta era o ru?ine pe care Inmar n-o putea accepta.

  If you stumble upon this narrative on Amazon, be aware that it has been stolen from Royal Road. Please report it.

  ?Nu-?i f? griji, Inmar,” ?i spuse fata, ?n timp ce continua s? priveasc? ?int? spre locul ?n care continuau Samandra ?i Gaea, spionandu-le. ?Timpul cand lupii vor ?ngenunchea ?n fa?a noastr? va sosi curand ?i atunci vom avea pl?cerea nu doar de-ai vedea ?nvin?i, dar ?i de a-i m?cel?ri pan? cand nicio urm? din acel popor blestemat al Rophionilor nu va mai r?mane pe P?mant.” Apoi, dup? ce spuse astfel de cuvinte mari, fata-?i ?ntoarse spatele c?tre Inmar ?i intr? ?n cortul lor.

  Cuvintele fetei ?ns? o f?cur? pe Inmar s? se cutremure, chiar dac? era atat de fericit? s? aud? spuse ?n glas acele cuvinte, c?ci ceea ce-?i dorea atat de mult Inmar era s?-i vad? pe Rophioni ?ngenunchea?i. Totu?i se temea de a lor putere ?i de ura s?dit? ?n inima copilei de 9 ani. O ur? care s-ar fi putut ?ntoarce ?ntr-o zi ?i ?mpotriva vulpilor ro?ii.

  Inmar de fapt nu se ?ntrebase niciodat? cine era acea copil?. Ea doar o lu? cu ea ?n satul vulpilor ro?ii cand o g?si singur? ?n p?dure, c?ci copila avea ?n ea o imens? putere, iar Inmar putu vedea asta ?n sufletul copilei. Acea putere era mult mai mare decat puterea de care dispuneau vulpile ro?ii. Cu toate acestea Inmar se temea de ea, c?ci chiar dac? acum copila era trup ?i suflet cu poporul lor, prin venele ei curgea sange uman, un sange care putea tr?da, dup? spusele lui Inmar, c?ci natura uman? e schimb?toare ?i niciodat? nu ?tii la ce s? te a?tep?i de la ei.

  Dar au trecut mul?i ani de atunci, de cand a g?sit copila ?n Poiana lui Mannar ?i de?i copila nu-?i cuno?tea numele, Inmar i-a spus Samaya, c?ci a?a auzise ea c? se nume?te copila lui Dike pe care ea-l ura cel mai mult. ?i de atunci, de cand o g?sise ?i-i d?duse un nume, Samaya o urm? asemeni unui caine fidel, care era gata s? rup? pe oricine ?n buc??i, dac? acesta ?ncerca s? fac? vreun r?u vulpilor ro?ii.

  ?n cele din urm? Inmar se apropie de ceaunul mare ?n care se preg?tea al lor pranz ?i arunc? praf magic peste acel lichid, pe suprafa?a c?ruia putu vedea curand viitorul: dou? copile, fa?? ?n fa?? - un pui de lup ?i unul de vulpe, care ar?tau exact la fel atunci cand aveau trup uman. V?zand asta, Inmar suspin? ?i rosti ?ncet numele Samayei, c?ci pe ambele copile le pandea un viitor incert care se strecura ?n jur ?i le amenin?a cu moartea.