?Azi e atat de frumos,” se gandi Samaya ?n timp ce privea sculptura maestru gravat? de crengile copacilor pe ale lor coroane seculare. Aceast? minune o vedea de fapt pentru prima oar?, c?ci era prima dat? cand ?ndr?znise s? intre ?n partea sudic? a p?durii ?i astfel ?i fu dat s? vad? cu cat? dib?cie natura ?mplete?te a ei hain? ?n jur. ?Nu ?n?eleg de ce tata nu ne-a permis niciodat? s? vedem aceast? splendoare,” se gandi fata, complet cufundat? ?n visare, ?n timp ce se afunda ?ncet, dar la pas sigur, spre inima p?durii.

  Cu fiecare pas pe care-l d?dea ?n fa??, Samaya vedea cum p?durea se cufunda din ce ?n ce mai mult ?n umbr? ?i cum razele soarelui dispar ?ncet din fa?a ochilor ei. Apoi brusc p?durea fu cufundat? complet ?n ciudata ?mbr??i?are a nop?ii. ?Aaa, unde a disp?rut lumina?” Se gandi Samaya, privind mirat? ?n jur ?i ceva ?n interior ?i ?opti s? se team?, iar al ei corp se cutremur? u?or, c?ci ?i erau necunoscute acele locuri ?i totodat? natura deveni s?lbatic? ?i de temut pentru ea, c?ci ?n locul frumo?ilor copaci seculari, se ridicau ?n fa?a ei uria?i cu trup de lemn, ?n jurul c?rora s?lb?ticia era la ea acas?.

  ?i ?n acela?i timp totul ?n jur o pandea, de parc? ?ns??i ochii diavolului s-ar fi deschis pretutindeni ?i doar a?teptau momentul potrivit pentru a o ataca. De aceea Samaya f?cu doi pa?i ?n spate, privind speriat? ?n jur. ?Natura se mi?c?,” gandi ea ?i a?a era, c?ci totul ?n jur - pe copaci, printre crengile lor, pe trunchiurile lor, sub mu?chiul verde ?i sub r?d?cinile aeriene ale copacilor seculari ?erpuiau liane de un verde ?ntunecat de parc? ar fi fost ?erpi tarandu-se pe p?mantul rece.

  Curand dup? aceasta, un suspin puternic se auzi ?n jur de parc? ar fi venit chiar din adancul p?mantului ?i natura din jurul fetei fu ?nv?luit? de o cea?? alb-surie. ?n ochii fetei ?ns? cea?a era ceva nemaiv?zut pan? atunci, ceva diabolic, c?ci ea mereu tr?ise acolo unde e soare ?i unde e natura prietenoas?, dar aici ?ntreaga natur? purta haine du?m?noase.

  ?ntr-un final strig?, ?n capul ei: ?mam?,” ?n clipa ?n care sim?i cu ?ntreaga fiin?? cum dou? aripi mari, lovindu-se una de alta, se ridicar? deasupra p?durii. De aceea Samaya privi ?n sus.

  Ceea ce v?zu ?ns? era ceva mistic: o pas?re imens? ?i neagr?, cu aripi mari ?i negre ce se ridica ?ncet ?n aer din inima p?mantului. Dar fata nu putea vedea gaura din care imensa pas?re ie?ise. P?mantul ?n jur avea forma sa normal?, dar pas?rea nu fusese mai ?nainte deasupra p?mantului, ci se ridicase de undeva de sub p?mant pan? ce ajunse s? pluteasc? pe deasupra p?durii ?i cu toate c? Samaya se n?scuse ?i crescuse ?n acea p?dure, ea nu ?tia numele acelei p?s?ri ciudate.

  Apoi doi ochi mari ?i rotunzi se v?zur? din verdele desi? al copacilor. Erau prea mari s? fie ochii unei veveri?e, dar chiar ?i a?a Samaya sim?i curiozitatea st?panind-o a?a c? fata f?cu ca?iva pa?i ?n fa??, apropiindu-se de copac. Chiar lang? trunchiul copacului, Samaya se opri ?i privi ?n sus, dar nu putu vedea cine era intrusul, a?a c? decise s? se urce ?n copac.

  ?Nu cred c? vrei s? dai ochii cu acel monstru,” auzi Samaya o voce vorbindu-i ?i ea se ?ntoarse ?i privi ?n spate.

  ?O oglind??” Gandi ea, c?ci se v?zu pe sine stand ?n spatele s?u. Dar acolo nu era nicio oglind? ?i a ei reflec?ie era diferit?. Era ro?cat? ?i cu ochi vicleni, ceva ce nimeni niciodat? nu v?zuse la adev?rata Samaya.?Probabil e doar imagina?ia mea,” ??i spuse copila, ?nc? privind ?int? la cea din fa?a ei, ?n timp ce cele dou? p??eau una spre cealalt?. La doar doi pa?i una de alta ?ns? fetele se oprir? ?i privir? cu ?iretenie ?n ochii celeilalte.

  Did you know this story is from Royal Road? Read the official version for free and support the author.

  ?E ciudat,” ??i spuser? ele, mirate s? vad? c? seam?n? atat de mult ?i de parc? s-ar fi ?ntrebat din priviri ?cine e?ti?”

  Adev?rata Samaya-?i ?ntinse bra?ul inten?ionand s?-?i ating? sosia. ?Dac? o ating, atunci va disp?rea,” se gandi ea. ?E ca ?i cum a? atinge suprafa?a apei cand m? oglindesc ?n ea ?i care, atins? de al meu deget, alearg? ?n cercuri, alungandu-mi chipul de pe ea.”

  ??n ce lume ai tr?it pan? acum?” O ?ntreb? cealalt? copil? ?i ?n glasul ei se sim?i batjocora. ?Cu siguran?? e?ti proast? dac? crezi c?-s doar o reflec?ie.”

  Cuvintele de batjocor? ale intrusei o ?nnebunir? ?ns? pe Samaya, care ?ncepu s? urle la ea, ar?tandu-?i col?ii umani. ?Tu e?ti proasta,” ?i strig? Samaya ?n al ei gand. ??i te voi ?nv??a s? nu insul?i pe al?ii atunci cand ?i vezi. Chiar dac? nu e?ti decat iluzia mea, n-ai niciun drept s? m? subestimezi.”

  Aceasta o f?cu pe Samaya cea ro?cat? s? rad?, c?ci inocen?a celeilalte era ceva ce o provoca, trezind ?n ea r?ul adormit pe care-l purta ?n a ei inim? ?i acel r?u ?i spunea s?-?i ucid? rivala. ??ncearc?, dac? po?i,” o provoc? vulpea pe Samaya ?n timp ce p??ea spre ea ?i-o f?cea s? se dea ?n spate a?a cum merg racii.

  ?E?ti real?,” murmur? ?n cele din urm? Samaya. ?Dar… cine e?ti ?i de ce ar??i exact ca mine?” ?ntreb? micu?a lupoaic?.

  ?Deoarece eu sunt,” ?i r?spunse vulpea. ??i pentru c? ur?sc falsurile, trebuie s? te distrug, c?ci nu pot exista dou? eu ?n aceast? lume, iar dintre noi dou? cea care trebuie s? dispar? e?ti tu,” ?uier? cealalt? Samaya printre din?i, ar?tandu-?i col?ii. Dar reac?ia Samayei o f?cu s? sar? ?n spate.

  Adev?rata Samaya, schimbandu-?i brusc ?nf??i?area ?n lup, p??i spre vulpe, for?and-o la fel s? se transforme. Astfel doi pui: unul de lup ?i altul de vulpe, st?teau fa?? ?n fa?? cu gandul s? se distrug? una pe cealalt?. Asta era ceva nemaiv?zut pan? atunci. Ca o oglind? cu dou? fe?e care st?tea ?n mijlocul poienei reflectand pe ambele suprafe?e imaginea copacilor, dar de fiecare dat? cand ceva se reflecta ?n acea oglind? se vedea total diferit.

  Puiul de lup ?i cel de vulpe ?ncepur? apoi s? se mi?te ?n cerc, pandind oportunitatea de a vedea c?derea celuilalt. Dar nu poate fi nicio gre?eal? atunci cand e?ti fa?? ?n fa?? cu tine ?nsu?i. Dar totu?i se punea ?ntrebarea dac? un fals putea ca?tiga ?n fa?a autenticului ?i ?n acel moment niciuna dintre cele dou? Samaya nu-?i mai d?dea seama care din ele e real?, c?ci era un fel de joc ?ntre ele ?n timp ce se mi?cau ?n jur, de parc? ziua ar fi ?ncercat s? imite noaptea sau umbra ar fi ?ncercat s? ia locul luminii: un imposibil.

  ?Nu ai r?spuns cine e?ti ?i de ce m? urm?re?ti,” o ?ntreb? Samaya pe vulpe.

  ??n afar? de faptul c? e?ti proast?, mai e?ti ?i oarb?,” ?i r?spunse cealalt? Samaya. ?Sunt Samaya, vulpea ro?ie din tribul lui Inmar ?i din cate v?d tu e?ti o Rophion.” ?i vulpea rase din nou.

  ?Mi-ai copiat nu doar fa?a, dar mi-ai furat ?i numele,” spuse Samaya furioas?. ?Aceasta e profanare deja. E ceva ce nu faci nici m?car du?manului. Iar pentru asta trebuie?ti pedepsit?.”

  Un fulger de ur? str?b?tu aerul ?ntre cele dou? ?n timp ce ambele fete se priveau furioase. Apoi se auzi un urlet ie?ind din gatlejul micii lupoaice, ?n timp ce mica vulpe radea ironic. ?i, ?ntr-o clip?, cele dou?-?i ar?tar? una alteia col?ii, ca ?ntr-o secund? s? mu?te adanc din grumazul celeilalte.