Rophionii ?nc? alergau prin p?dure c?utand cu disperare Poiana Umbrelor acolo unde cele dou? Samaya luptau. Dar, indiferent de ce nu f?ceau lupii, indiferent ce drum nu alegeau, ?mprejurimile ar?tau la fel ?i asta-l f?cu pe bietul iepura? s? fie confuz ?i pe Dike s? urle din toate puterile cand ?n?elese c? e neputincios ?n fa?a r?ului ?i ?n fa?a sor?ii.

  ?Ceva se strecoar? ?n spatele nostru,” un lup ?i ?opti lui Dike ?i Titanul doar aprob? din cap ?i se opri.

  ?Vom avea cateva minute de odihn?,” spuse Dike ?i toat? lumea r?sufl? u?urat?, c?ci era ceva nea?teptat din partea liderului lor, deoarece ?tiau c? el nu renun?? niciodat? atunci cand ?i este familia ?n pericol. Dar probabil avea un motiv pentru care s? ac?ioneze astfel ?i dac? se puteau odihni cateva clipe atunci trebuiau s?-i mul?umeasc? doar.

  ?Dar, tat?…,” spuse Fenrir furios, ?n timp ce se apropia de Dike. ?Dac? ne oprim poate fi periculos ?i Samaya e undeva…,” dar t?cu, cand tat?l s?u ??i duse degetul la gur? ?i b?iatul ?n?elese c? tat?l s?u nu se oprise doar pentru c? nu avea altceva de f?cut, dar din cauza c? cineva ?i urm?rea. ?D?-mi voie s? aflu cine e,” spuse b?iatul, dar Dike d?du din cap c? nu.

  ?Nu, b?iatul meu. Cel ce ne urmeaz? trebuie l?sat s? se apropie ?i nu s?-l c?ut?m. ?i, dac? avem r?bdare, curand se va ar?ta. Doar ai r?bdare, fiule ?i vei vedea ceva cu adev?rat surprinz?tor,” ?i Dike se a?ez? pe r?d?cina aerian? a unui stejar ?i, sprijinindu-?i trupul de trunchiul lui gros, ?nchise ochii ?i a?tept?.

  ?Ce face?” Se ?ntrebar? ?ntr-un glas lupii.

  ?Ascult? ?oaptele naturii,” r?spunse cineva. ?i a?a ?i era, c?ci Dike a?tepta un miracol ?i acel miracol nu ?ntarzie s? apar?.

  Dup? ce ?oaptele lupilor se calmar? ?i a lor privire era ?ndreptat? ?n dep?rtare, putur? vedea o siluet? apropiindu-se de ei ?n timp ce p??ea cu gra?ie printre copaci, atingand gentil ale lor trunchiuri trecute prin vreme. Acea siluet? purta o pelerin? lung?, de culoare sur ?nchis ?i din cauza glugii care-i acoperea complet capul nimeni nu-i putea vedea fa?a celui care se apropia. Dar ceva ?n mi?carea acelei persoane care se apropia spunea lupilor c? este cineva important, cineva pe care Dike-l respect? ?i c? ei trebuie s? a?tepte ca s? vad? ce se va ?ntampla ?n cele din urm?.

  A?ezat lang? tat?l s?u, Fenrir privea cu aten?ie la cel care se apropia ?i ?n?elese c? de fapt ?intrusul” este o ?intrus?.” De aceea Fenrir stramb? la ?nceput din nas: ?e ciudat,” se gandi el ?i r?spunsul nu ?ntarzie s? apar? ?n al s?u gand, rostit de vocea unei femei:

  ??i ai dreptate, pui de lup, sunt ciudat?,” spuse ea ?i un ras melodios se auzi plutind ?n jur de parc? ar fi fost o muzic? de basm. B?iatul zambi, pl?cut surprins de acel ras ?i sim?i cum inima i se umple de bucurie ?i magie.

  ?Parca,” ?opti Dike, f?r? a deschide ochii.

  ?Parca?” Se ?ntreb? b?iatul. ?Dar acesta este numele…”

  ?...Titanidei sor?ii,” r?spunse vocea femeii ?i ea-?i lu? gluga de pe cap ?n acela?i moment ?n care Dike-?i deschise ochii. Astfel silueta unei tinere femei extrem de frumoas? se ar?t? ?n fa?a lor. Dar era ceva ciudat la ea, c?ci cei prezen?i o vedeau diferit. Un lup o vedea ca fiind o fecioar? cu p?r de aur, ?n timp ce un altul sus?inea c? ea are p?rul de culoarea castanelor coapte ?i ochi negri.

  ?n ochii lui Fenrir ?ns?, Parca ar?ta exact ca mama lui: acela?i p?r lung ?i negru ?i ochi verzi, aceea?i piele m?slinie ?i zambet dulce. De aceea b?iatul surase ?n?elegand c? de fapt nimeni nu putea vedea cum arat? Parca de fapt.

  Dar b?iatul gre?ea, c?ci Parca nu-?i putea ascunde adev?ratul chip doar ?n fa?a lui Dike. Avea ?ntr-adev?r p?r lung, de culoare verde deschis, asemeni noilor frunze de prim?var? ?i aceea?i culoare vie se putea vedea privind ?n ochii ei. Pielea ?i era alb? ca laptele ?i extrem de m?t?soas?, putand fi considerat? f?r? gre?eal? ca fiind o fiin?? cu adev?rat splendid?. Ca o zan?: atat de adorat? de copii ?i visat? de b?rba?i.

  Dike se ridic? apoi ?n picioare ?i f?cu ca?iva pa?i ?n fa??, apropiindu-se de Parca, care-l privea calm?, de parc? ar fi a?teptat a lui mi?care. ?Auzisem c? tu protejezi acum aceste p?manturi, dar nu ?tiam dac? e adev?rat sau nu, c?ci putea fi de asemenea doar o inven?ie a oamenilor,” spuse Dike, oprindu-se la doar un pas de ea.

  This text was taken from Royal Road. Help the author by reading the original version there.

  ?Ai dreptate, maestre lup,” r?spunse Parca. ?Sunt acum Gardianul Poienii Umbrelor, c?ci anume aici s-a n?scut Soarta ?i aici este locul unde Eris ?ncearc? s?-?i stabileasc? al ei culcu?.”

  ?Eris?! Am crezut c? nu are o astfel de putere pe P?mant,” spuse Dike, mirat.

  ?Ui?i despre adep?ii r?ului,” r?spunse Parca. ?Chiar dac? Eris este ?ntemni?at? ?n cer, ale ei ganduri pot ajunge pe P?mant ?i din acele ganduri s-a n?scut Tarther.”

  ?E a doua oar? cand aud acest nume azi,” spuse Dike.

  ??tiu ?i eu am fost cea care i-a spus s?-?i vorbeasc? despre asta,” ?i mana Parc?i atinse bl?ni?a iepura?ului care dormea acum ?n bra?ele lui Fenrir. ?El este mesagerul Cerului pe P?mant. Numele lui este Ratatosk.”

  ?Ratatosk? N-am mai auzit acest nume mai ?nainte,” Dike spuse de data asta. ?Nu ?tiu de ce, dar am impresia c? Yggdrasil, Copacul Sfant, are de-a face cu a lui existen?? pe P?mant.”

  ??i ai dreptate. A fost adus pe lume ?n aceea?i zi ?n care Tarther s-a n?scut din gandurile lui Eris. Ei se completeaz? astfel, c?ci dup? cum ?tii nicio umbr? nu poate exista f?r? lumin? ?i niciun r?u nu poate respira dac? ?n lume nu exist? o for?? a binelui, pandindu-l,” ?i Parca zambi.

  ?ntinzandu-?i mana ?n fa??, Parca form? un Portal, f?cut din ap? transparent?, ?i, ?n acel Portal, Dike ?i ceilal?i ?l putur? vedea pe Tarther. Pas?rea r?ului avea totu?i ceva uimitor ?n a ei fiin??, chiar dac? era de temut. Era destul de mare ?ncat s? ating? cu u?urin?? m?rimea unei p?duri ?i al ei corp putea trece cu u?urin?? printre copaci ?i chiar prin trupul altor fiin?e de parc? ar fi fost o fantom? ce tr?ie?te ?n umbr?. Aripile ei enorme erau similare cu ale dragonilor, avand aceea?i form? ?i putere pentru a-i putea ?ine imensul trup ?n aer. Ciocul ?l avea puternic ?i coroiat, asemeni nasului de vr?jitoare, iar ghearele le avea de m?rimea ?i puterea vulturilor.

  Dar ceea ce f?cea toate fiin?ele P?mantului s? se team? de ea era al ei strig?t ?nsp?imant?tor. Strig?tul ?i era asurzitor ?i-?i intra adanc ?n creier de parc? ar fi fost un cui b?tut cu ciocanul ca s? poat? intra cat mai adanc ?n a ta fiin?? ?i s? te subjuge, s? te fac? s? te ascunzi de al ei ochi atot-v?z?tor, c?ci acei ochi aveau un foc imens arzand ?n ei: ochii lui Eris.

  ?Eris,” strig? Dike ?i din al s?u gatlej se auzi un urlet de parc? ar fi fost urletul unui lup ?nchis ?n cu?c?. ?Nu ?nve?i niciodat?, Eris. Nu ?nve?i niciodat? ?i mereu e?ti ?n c?utarea unui r?zboi, indiferent de unde se simte a ta respira?ie. Dar… n-o s? conduci niciodat? acest P?mant, R?ule” ?i, terminand a sa scurt? cuvantare, Dike p?r?si locul, urmat de oamenii tribului s?u.

  Numai Fenrir, cu Ratatosk ?n bra?e, se apropie de Parca ?i-o privi ?n ochi. Astfel, ?n a lui privire, Titanida v?zu ceva ce o surprinse atat de mult: ?acest suflet nu s-a n?scut datorit? bun?voin?ei mele. Nu eu te-am creat,” ?opti Parca.

  ??i ai dreptate, Parca,” se auzi vocea Gaeiei ?n spatele ei.

  Parca se ?ndrept? de ?ale ?i se ?ntoarse u?or spre Titanid?. ?Sor?, acum ?n?eleg cine a decis soarta acestei creaturi f?r? s?-mi cear? p?rerea. F?cand asta ?ns? ai ?nc?lcat legile naturii ?i ?tii prea bine ce poate aduce.”

  Cele dou? Titanide se privir? ?i un fel de rivalitate li se citi ?n ochi. Dar deodat? Gaea-?i schimb? privirea, reflectand bun?tate ?i, apropiindu-se de Fenrir, ea-l lu? pe Ratatosk ?n bra?e. ?Mergi, fiule! Urmeaz?-?i tat?l! Nu po?i sta departe de el,” ?i ?opti Gaea b?iatului.

  ?Dar… Ratatosk…,” ?ncerc? Fenrir s? se opun?.

  ?Tinere lup, trebuie s? ne gr?bim,” se auzi vocea unui lup, pe care Dike-l trimise dup? b?iat.

  ?Mergi cu el, Fenrir. ??i promit c? Ratatosk va fi bine,” spuse Gaea ?i, mangaind capul b?iatului, ea zambi ?i al ei zambet plin de bun?tate ?l calm? pe Fenrir.

  ?Atunci ?l voi l?sa cu tine, Mam? P?mant. Sper s?-l rev?d vreodat?, ?ntr-o bun? zi, ?i c? atunci vom tr?i vremuri mai bune,” ?i Fenrir se apropie de lup ?n grab?. Dup? care-?i lu? a lui form? de pui de lup ?i cei doi se pierdur? ?n p?dure.

  Gaea se apropie apoi de Portal ?i, mi?candu-?i a ei man? prin fa?a Portalului, f?cu imaginea s? se schimbe ?i pe suprafa?a lui se putu vedea De?ertul Uit?rii. Chiar ?n centrul de?ertului cre?tea acum Yggdrasil: ridicandu-se atat de viu pan? aproape de cer. Apoi, Gaea trezi iepura?ul, ?optindu-i la ureche: ?acum te po?i ?ntoarce la al t?u tat?, Ratatosk. ?i-ai ?ndeplinit misiunea ?n aceast? lume, pentru moment,” ?i Ratatosk, atingandu-?i l?bu?ele din fa?? ?n semn de respect, scoase un dulce chi?c?it, dup? care s?ri din bra?ele ei pe una dintre crengile groase de la poalele copacului.

  Vocea de tunet a copacului se auzi dintr-o dat? venind din Portal: ?nu interveni?i ?n acest r?zboi, Titanide! Acesta nu este r?zboiul Titanilor. Dac? face?i asta atunci ve?i pierde mai mult decat pute?i ca?tiga vreodat? ?i ?ti?i c? nimic nu poate fi mai ?nfrico??tor decat De?ertul Uit?rii, acolo unde pute?i fi aruncate pentru a voastr? neascultare. A?tept ganduri ?i decizii ?n?elepte de la voi ?i dac? m? ve?i asculta ve?i avea parte doar de noroc,” spunand asta, Yggdrasil ??i mi?c? u?or ale sale crengi, de parc? ar fi f?cut o plec?ciune ?n fa?a Sor?ii ?i ?n fa?a P?mantului, ?n timp ce frunzele sale se mi?cau u?or de parc? ar fi vorbit, dar numai Gaea fu cea care ?n?elese mesajul pe care ele-l transmiteau.