?Ascult? muzica ce cant? lin pe munte,

  Ascult-acele ?oapte ce colind? zarea,

  Sunt ca o umbr? v?zut? ?n vise,

  Prevestind ?n jur Magie ?i moarte.

  Iar umbra din vise e tot o regin?,

  Numele ei e Tenebre, cea n?scut? din ape,

  Cea care-aduce durere, chin ?i triste?e,

  Fiica lui Haos ?i-a umbrelor de?arte.

  E fiica n?scut? din ur? ?i haos,

  Din diamantul fricii, cel aruncat din ?nalturi,

  Un suflet de smoal?, sc?ldat ?n v?paie,

  Ce-a ap?rut pe lume din vise de?arte.”

  ?oaptele apelor, cele care coborau rapid ?n vale de pe crestele ?nz?pezite ale muntelui, se auzeau pan? h?t ?n dep?rtare. Dar, chiar dac? al lor sunet era asemeni farmecelor: ceva mistic, menit s? spun? lumii legenda na?terii lui Tenebre, ele de asemenea aminteau de strig?tele surde ale fantomelor, cele ascunse ?n adancurile acelui munte, fiind mereu ?n preajma raului Maranam ?i-a p?durii Tenebre.

  ?i nu era deloc ?ntampl?tor s? ?ntalne?ti fantome ?n acea parte a lumii, c?ci numele ?Maranam” ?nsemna ?moarte” ?n limba antic?, cea inventat? de preo?ii veni?i pe acele ?ntinsuri ca s? se ?nchine unei diet??i nema?ntalnite pan? atunci, dar de care le era atat de team?. Astfel, venind ?n acele locuri, preo?ii visau s?-i poat? ?ntoarce fa?a acelei diet??i spre ei, dar ?n locul unui Titan atotputernic ?i feroce, au dat cu ochii de Tenebre, Titanida n?scut? din ape ?i singura care fusese creat? doar din Animus ?i f?r? nicio influen?? din Anima. Anume asta i-a f?cut la ?nceput s? se team?, c?ci se sim?ea atat de pu?in? feminitate ?n acea Titanid?. Dar chiar ?i a?a, sim?ind a ei putere, care ar fi putut sluji cauzelor lor ?i ai feri de rele, ?i-au ar?tat respectul ?i s-au ?nchinat ?n fa?a ei, numind-o regina acelor locuri, c?ci ei considerau c? doar fiica lui Haos, cea f?r? mam?, avea acest drept divin de-a st?pani P?durea Umbrelor care mult mai tarziu a purtat numele Tenebre.

  Dar chiar dac? to?i acei preo?i ?i magi, care-au acceptat-o drept regin? a lor ?i ?n fa?a c?rora s-au ?nchinat, ?tiau c? Tenebre e fiica lui Haos, ei nicicand n-au ?tiut c? ea n-a fost de fapt dorit? de acel p?rinte ceresc, c?ci ea a fost n?scut? din a lui ur?, cea aruncat? ?n Cosmos dup? r?zboiul cu Eris, ?i care-a plutit mult? vreme prin Univers avand forma unui meteorit. ?i, poate c? acel meteorit ar mai fi colindat z?rile Cosmosului ?i pan? ast?zi de diamantul negru a lui Eris, cel care trecuse prin Poarta Puterii cand Moirae au fost aduse pe lume, nu s-ar fi ciocnit din ?ntamplare de el. Astfel au ajuns ?mpreun? pe p?mant, unde s-au scufundat ?n apele raului lui Maranam, a?teptand ordinul zei?ei lor Eris. Iar ea, imediat ce-a sim?it c? ceva ce ea nu prev?zuse se ?ntamplase, ?i-a trimis ochiul min?ii de ?i-a c?utat diamantul negru pe p?mant. L-a g?sit astfel adanc ascuns de apele ?nvolburate ale acelui rau, iar lang? acel diamant a v?zut meteoritul pe care l-a recunoscut ca fiind parte din Haos, partea lui ?ntunecat?, a sa ur? imens? pentru ea.

  ?i, v?zand c? Soarta ?ns??i ?i zambea trimi?andu-i acea relicv? pre?ioas?, Eris ??i frec? mul?umit? palmele ?i-?i spuse c? a?a e mai bine, c? va folosi acel meteorit mai tarziu pentru a-l r?ni ?i mai mult pe Haos. Numai c? planurile ei au fost dejucate ?ns??i de soart?, c?ci acel meteorit n-a stat ascuns asemeni diamantului. Nu. Meteoritul, cat de curand dup? scufundare, s-a ridicat la suprafa??, iar din spumele create de a lui putere, s-a n?scut Tenebre. ?i aceast? na?tere a fost posibil? datorit? puterii imense a meteoritului care chiar dac? fusese creat din partea ?ntunecat? a lui Haos avea totu?i ?i influen?e pozitive ?i el nu-?i dorea doar distrugere, dar ?i crea?ie. De aceea a dat na?tere unei femei adulte, vii, cu p?r negru ?i piele de culoarea m?slinelor coapte, cu ochi la fel de negri, ca smoala ?ncins?.

  Na?terea ei ?ns?, de?i dorit? oarecum de Cosmos, a fost ceva ce-a f?cut creaturile vii de pe ?ntinsul p?mant s? se team?. Iar acea team?, fa?? de Tenebre, s-a v?zut ?n tremurul frunzelor, s-a auzit ?n ?oapta vantului, ?n clipocitul apelor care-au dus mai departe acel nume. Numai c? ceea ce era menit s? spun? ?ntregii lumi despre a naturii team?, a f?cut din numele lui Tenebre o legend?: cea cu o imens? putere, controlat? practic de nimeni, cea temut? ?i respectat? pan? ?i de moarte.

  Haos ?ns?, afland despre na?terea acestei fiice pe care el nu ?i-a dorit-o, nu s-a bucurat: nici de venirea ei pe lume ?i nici de faptul c? era temut? ?i ?n acelea?i timp respectat? de mul?i. Din contr?: el ?ncepu s?-?i doreasc? s-o ??tearg?” de pe fa?a p?mantului, c?ci asta-i amintea de a sa parte ?ntunecat?, cea crud?, nemiloas?, care putea ucide: exact a?a cum era ?i Tenebre de fapt. Dar, chiar dac? Haosul ??i dorea asta cu toat? fiin?a, afl? cat de curand c? nu poate face asta, c?ci Tenebre era p?zit? de ?ns??i puterea lui Eris, chiar dac? aceea era ?nc? ?nchis? ?n Mā?s?ar Kēlaksi. ?i mai afl? Haos dup? asta c? Tenebre a fost numit? de to?i Spiritul Mor?ii, cea care veghea sufletele oamenilor din umbr? ?i cea care le lua acel suflet de imediat ce inima lor ?nceta s? bat?, tot datorit? lui Eris, pe care Regina ?n Negru a ?nceput s-o numeasc? mai apoi mam?.

  ***

  A?ezat ?n pirostrii, chiar lang? apa raului Maranam, Dike privea adancurile acelor ape negre. De v?zut nu v?zu ?ns? nimic altceva ?n afar? de valuri mici, ce se roteau uneori ?n cercuri, iar alteori ?ndep?rtandu-se ?n valuri ondulate. Dar chiar ?i a?a, chiar dac? apele celea colindau lumea ?n lung ?i-n lat ele erau ?mute” ?i nu transmiteau lumii mesajul dorit.

  ?Nu va vorbi,” ?i spuse Island lui Dike, stand ?n picioare ?n dreapta Titanului. ?i, spre deosebire de Dike, care privea atent la apa neagr? a Raului Maranam, Island privea copacii, al lor tremur u?or, ce-i amintea cumva de-o magie antic? pe care el n-o putea totu?i ?n?elege nici dup? 3 milenii de existen?? pe p?mant.

  ?Va vorbi,” spuse Dike cu ?ncredere. ??ntr-o zi, cand vor avea un mesaj de transmis lumii,” ?i, ridicandu-se ?i el ?n picioare, Titanul privi ?n aceea?i direc?ie ca ?i Island.

  De spus nu mai spuser? ?ns? nici unul nimic. Doar p?strar? lini?tea minute ?n ?ir ascultand pl?cutul ?uierat al propriei respira?ii ?i acele ?oapte t?cute din jurul lor, ?oapta sfant? a naturii pe care doar cei ale?i puteau s-o asculte. Dintr-o dat? ?ns? acea lini?te pl?cut? fu str?b?tut? de un u?or ?uierat. Niciunul dintre Titani ?ns? nu se mi?c? de pe locul lui sau ??i schimb? pozi?ia ?i nici n-ar?tar? preocupa?i. Ei doar ascultau ?n t?cere acel recent sunet, care nu era decat respira?ia naturii sim?it? ?n tremurul frunzelor, ?n oftatul copacilor, ?n boarea cald? a aerului ie?it? din ?ns??i adancurile p?mantului. ?i asta era ceva cu adev?rat magic de sim?it, un fel de melodie pl?cut? auzului pentru Dike care v?zuse na?terea p?mantului, care ?tia cum respir? p?mantul ?n vremuri de pace, ?n vremuri grele sau ?n vremuri aprige de r?zboi. Tocmai de aceea, tocmai pentru c? respira?ia naturii era calm?, era ?i Dike lini?tit.

  Nu acela?i lucru se ?ntampla cu Island. Titanul ghe?ii, spre deosebire de Dike care ?ntr-adev?r era calm, sim?ea c? fierbe u?or pe din?untru ?i asta din cauza preocup?rii ?i a ne?n?elegerii, pentru c? el nicidecum nu-?i putea explica ?nc?p??anarea lui Dike de-a veni ?n fiecare zi lang? acele ape ?i-a le privi ?ndelung. ?i, pentru a-?i satisface totu?i acea curiozitate, ?ntreb?: ?de ce e?ti atat de obsedat de apele Raului Maranam, Dike? Chiar nu pot s? ?n?eleg, c?ci sunt nu pu?in ani de cand vii ?n fiecare zi aici ca s? ascul?i ale apelor ?oapte, 13 mai exact, dar nicicand n-ai auzit nici m?car un cuvant spus de ele. ?i… ce a?tep?i de fapt ca ele s?-?i spun??”

  Dike ?ns? surase: ?nu vocea apei a?tept s-o aud, prietene, ci pe cea a lui Tenebre. Ea ?ns? tace. De asta ?i vin aici timp de 13 ani, ?ncercand s? ?n?eleg ale ei ganduri, c?ci aceast? Regin? a Nop?ilor Eterne e prea t?cut? dup? gustul meu, cand mai ?nainte vorbea chiar ?i cand nu erau necesare cuvintele. ?i ce-i mai straniu de atat e c? niciun suflet n-a fost atras ?n adancurile acestor ape timp de 13 ani, la fel cum ?n to?i ace?ti ani, de cand ne-am mutat pe aceste p?manturi, nu i-am sim?it deloc prezen?a. ?i nu ?tiu dac? asta e din cauza c-a p?r?sit aceast? planet? ?i i s-a al?turat mamei ei, lui Eris, sau nu. Dar totu?i ale ei ac?iuni sunt ceva ce nu-i st? ?n fire.”

  Island ??i privi ?n sfar?it prietenul ?i-l v?zu atat de senin, atat de calm, c? pentru o clip? invidie a lui ?n?elepciune. Dar totu?i sim?ea c? Dike avea nevoie de al lui sfat ?n acele clipe, de un gand bun ca s? ?n?eleag? t?cerea acelor 13 lungi ani. De aceea ?i spuse: ?mi se pare totu?i c? gre?e?ti acum, m?i Dike, c?ci sunt sigur c? Tenebre e ?nc? aici, pe p?mant. De ce? Simplu: ea iube?te la nebunie aceast? lume, prea mult o iube?te ca s-o lase ?n urm?. ?i la fel ?l iube?te ?i pe tata, chiar dac? face asta ?n felul ei.”

  Auzind cuvintele Titanului Dike ?l privi ?ncurcat. Apoi practic c? strig?: ?barlogul lui Coallar. Cum de nu m-am gandit la asta? C? Tenebre poate fi anume acolo. De aceea s? ne gr?bim ?ntr-acolo ?i s? vedem dac?…”

  ?Ba nu,” r?spunse Island cu glas blajin. ?Tenebre nu-i acolo ?i ?tiu asta din surse sigure, c?ci am mai mereu oameni prin preajma acelui barlog. Niciunul din ei n-a v?zut ?ns? nimic straniu ?n tot acest timp. Tocmai de aceea sunt mai tentat s? cred c?-i cu Ahi, undeva prin preajm?, punand la cale ceva r?u cum li-i felul. Ce anume… vom afla noi curand.”

  ??n preajma lui Ahi?” ?ntreb? Dike ?ncurcat. ?Cel care spuneai c?-i tat?l vulpii Samaya? Al t?u frate?”

  ?A?a e, prietene. ?i numele acelei vulpi tinere nu-i Samaya, ci Mayar. Al?ii ?ns? au preferat s-o numeasc? astfel ca s? ?ncurce lumea ?i s-o ?ncurce ?i pe ea ?n acela?i timp. Nu le-a mers ?ns?, c?ci copila ceea e mult mai inteligent? decat au crezut ei ?i le-a dejucat ?ntr-un fel planurile. Acum ?i spun to?i Mayar. De fapt am v?zut-o: acum 13 ani cand vulpile lui Inmar s-au stabilit ?n partea sudic? a muntelui, acolo unde fratele meu Ahi ??i are barlogul. Dar, chiar dac? nu ?tiu multe despre acel copil, am putut afla atunci totu?i c? ea nu ?tie c? Ahi i-i tat? ?i nici secretul na?terii ei.”

  Spunand asta, Island privi ?n sus pe munte, acolo unde se afla poaiana Ahilar-ului. ?i, de parc? ar fi tr?it acele clipe ?n acele momente, ??i aduse aminte de acea zi geroas? ?n urm? cu 13 ani cand, sim?ind prezen?? str?in? pe munte, merse de cercetase locurile. Astfel d?du nas ?n nas cu Mayar, care se ?ntorcea ?n satul vulpilor dup? discu?ia de suflet avut? cu Anaya ?n poian?. Numai c?, de?i au trecut unul pe lang? cel?lalt, niciunul din ei n-a spus nimic. Doar s-au oprit cateva clipe, s-au uitat unul ?n ochii celuilalt ?i cand au ?n?eles c? nu-i niciun pericol venind dinspre ei ?i-au c?utat atunci pur ?i simplu de drum.

  Dar, de?i Island era atat de calm ?tiind vulpile lui Inmar prin preajm?, nu la fel se ?ntampl? cu Dike. Acesta, auzind c? Inmar ?i ale ei vulpi sunt acolo, privi ?ngrijorat la al s?u prieten ?i spuse: ??i de cand ?tii tu asta? C? vulpile lui Inmar sunt aici?”

  ?Chiar din ziua cand au venit,” ?i r?spunse Island calm.

  ?Dar asta-i nebunie, Island!” Continu? Dike preocupat. ?Dac? ele-s aici, atunci Samaya poate fi ?n pericol. De aceea…”

  ?De aceea trebuie s? fim calmi ?i doar s? a?tept?m, prietene Dike, c?ci singur ai spus c? apele raului Maranam sunt prea lini?tite. ?i ai dreptate: sunt ciudate aceste ape care curg atat de lini?tit, cand, fiind rau montan, ar fi trebuit s? curg? vertiginos la vale. Raul ?sta ?ns? curge mult prea lent chiar ?i pentru gustul meu. Dar ?l prefer s? curg? astfel, c?ci astfel pot ?n?elege c? pe moment ai no?tri copii sunt ?n siguran??, c?ci dac-ar fi curs vertiginos la vale ?i-ar fi cerut suflete atunci am fi trebuit s? ne temem cu adev?rat.”

  Dup? care Island, f?r? s? mai spun? nimic, ?i ?ntoarse spatele lui Dike ?i se porni spre est, spre al s?u palat. Dar, de?i p?rea el calm ?i de data asta, al s?u suflet continua s? clocoteasc?, c?ci acea calmitate a Raului Maranam era ceva straniu, ceva ce trezea nebunia ?i teama ?n el, c?ci Island ?ntr-adev?r ?ncepuse s? se team? ?n ultima vreme de for?ele r?ului, care mai mereu o pandeau pe Samaya ?i pe ale sale nepoate, chiar dac? era singurul care vedea mereu umbre ?n jurul lor ?i nu ?tia de ce.

  ***

  Intrarea ?n grota lui Coallar nu avea nimic special: era doar o adun?tur? de roci mici ?i mijlocii, cl?dite una peste alta la intrare. Chiar ?i a?a ar?tau de parc? ar fi fost cl?dite f?r? o ordine logic?, dar formand totu?i o bolt? trainic? la prima vedere.

  Apoi mai era o stranietate acolo: faptul c? nu se sim?ea nici urm? de fiin?e vii ?n preajm?. Acolo erau ?ns? fire uscate de ieder? otr?vitoare, ?ntr-un num?r destul de mare de altfel, fire care se c???rau peste tot ?mprejurul acelei intr?ri ?n grot?. ?i, din cauza vantului puternic care se sim?ea ?n jur, micile frunze ale iederei, ce p?reau c? ?ncepur? a se usca, r?sunau ciudat, asemeni clopo?eilor de vant, chiar dac? r?spandeau un miros ucig?tor de jur ?mprejur.

  Ceea ce te f?cea ?ns? s? te cutremuri cu adev?rat era acea cea?? alb-l?ptoas? ce st?ruia ?n jur. ?i, de?i unul ar fi putut crede la ?nceput c? ie?ea din grot?, se ?n?ela, c?ci cea?a ceea, ?ntr-un mod straniu, ie?ea prin porii frunzelor ?i a firavului trup al iederii. Din aceast? cauz? aerul se sim?ea greu de respirat, otr?vitor ?i atat de rece. ?i, din cauza acelei mirozne otr?vitoare, puteai avea halucina?ii acolo, v?zand spioni pretutindeni, chiar dac? era doar ?n imagina?ia ta.

  ?Al naibii loc blestemat,” ?uier? Bestla printre din?i, privind cu dezgust ?n jur. ?Rece, abandonat ?i atat de neprimitor. Nici ?ipenie de altfel nu-i aici. Numai nou? ne poart? naiba pa?ii pe aici.”

  ??i totu?i nu te-a pus nimeni s? vii cu mine,” ?i spuse Samaya surazand. ?Ai fi putut sta la cald, ?n palatul t?u de ghea??.”

  ??i s? pierd toat? distrac?ia? Nu, mul?umesc. Oricum, ia zi-mi: e?ti sigur? c? anume aici vom g?si r?spunsul la toate acele vise ciudate pe care le ai? Nu de alta, dar stai deja de mult? vreme ?n fa?a acestei grote. ?i, de?i nu pari deloc speriat?, simt c? ceva te ?ngrijoreaz?,” ?i, punandu-?i bra?ele cruci? pe piept, Bestla o privi pe Samaya pe sub sprancene, iar ai ei ochi alba?tri sc?p?rau oarecum ciudat. ??i, ca s?-?i fie clar, repet ?nc? odat?: nu-mi place mie locul ?sta. Mereu l-am evitat. De ce? Din cauza duhorii ?steia insuportabile care ?nconjoar? p?durea care de altfel vine exact din grota ceea, a?a cum am zis mereu.”

  ?Da ?tiu eu, ?tiu!” R?spunse Samaya oarecum ?afnoas?, c? era ?nc? odat? obligat? s?-i dea dreptate Bestlei. ?Dar totu?i: duhoarea e din cauza iederii ?i nu a grotei.”

  ??i nu-i tot una? Dup? mine-s acela?i drac, c?ci… tot ce cre?te deasupra acestei intr?ri, la fel ca tot ceea ce e ?n aceast? grot? e din acela?i infern.”

  ?Poate ?i c? ai dreptate. Dar totu?i trebuie s? fiu aici ca s? ?n?eleg de ce am acele vise, c?ci simt c? m-au chemat anume aici. ?i, ca s? aflu totu?i adev?rul, zic s? intr?m.”

  Bestla stramb? din nas: ?nu c-a? fi al naibii de curioas? s? dau ochii cu str?bunicul Coallar, dar totu?i… nu r?man eu ?n spate. Oricum: de se ?ntampl? ceva acolo, sc?p?m tefere noi. Doar te-ai ?nv??at s? te teleportezi, nu? M? iei ?i pe mine cu tine dac? ceva.”

  ??i de ce am totu?i impresia c? a fost repro? asta ?i nu laud??” ?uier? Samaya printre din?i, oglindindu-?i ai ei ochi negri ?n cei alba?tri ai Bestlei.

  Aceasta ?ns? doar ridic? din umeri ?i spuse calm?: ?adev?rul n-ar trebui s? te supere, nu?! Oricum: nu-?i f? griji! Doar m? ?tii: nu-s deloc invidioas?, chiar dac? am ?ncercat. ?i te asigur c-a fost un total e?ec, c?ci…,” tot bomb?ni Bestla p??ind spre intrarea ?n grot? cu gand s? intre.

  Se opri ?ns? brusc sim?ind o boare ciudat? venind din?untrul grotei. ?i, dup? ce privi atent la ?ntunericul v?zut acolo, i se p?ru c-aude voci, la fel cum v?zu acel aer negru mi?candu-se ?n valuri ciudate de parc? ar fi fost unde sau aburi de la narghilea. De asta ?i murmur? un abia auzit: ??i totu?i cred c? azi d?m de dracu!” Chiar ?i a?a, ?nchise ?i ea ochii ca ?i Samaya ?i permise acelui loc s?-i vorbeasc?, iar acel loc nu ?ntarzie s? fac? asta. Astfel sim?ir? la ?nceput c? cineva se apropie de ele, dar nu auzir? nimic. Doar la ?nceput, c?ci, secunde doar dup? aceea, fetele sim?ir? cum materialul rochiilor lor ?ncepu s? se mi?te n?prasnic pe lang? ale lor trupuri, iar mai apoi se auzi acel zgomot infernal de copite lovind caldaramul. ?i nu erau doar copitele unei singure fiin?e, ci a zeci sau poate sute.

  ?Ceva se ?ntampl? acolo!” Murmur? ?n cele din urm? Samaya, ?nc? avand ochii ?nchi?i.

  Bestla ?ns?, auzindu-?i prietena vorbind astfel, deschise ochii ?i, stramband din nas, ??i concentr? privirea asupra acelui loc, iar ?n mainile ei ap?rur? dou? pumnale ce p?reau a fi f?cute din ?ur?uri de ghea??. Abia dup? asta zise: ?desigur c? se ?ntampl? ceva acolo. Doar e cuibul diavolului Coallar, nu?! Era s? fie ?i mai straniu decat atat de nu se ?ntampla nimic acolo.”

  N-auzi ?ns? niciun r?spuns de la Samaya. N-o mir? ?ns?, c?ci ?tia prea bine firea tinerei lupoaice. De aceea decise doar s? fie cu ochii pe intrarea ?n grot?. ?i, de-o fi s? se ?ntample ceva sau s? vad? ceva, m?car era de straj? ?i-ar fi tras-o ?i pe Samaya dup? ea.

  Samaya ?ntre timp r?mase ?n lumea ei: un fel de poian? ?n adancul acelui munte, una ?nconjurat? de oglinzi ?n care se reflecta panorama acelor locuri. ?i, chiar dac? acea poian? era ?mprejmuit? de oglinzi, locul p?rea a fi ?nconjurat de copaci seculari, verzi, vii, chiar dac? oarecum stranii din cauza luminii candelelor care se aprinser? de nic?ieri, c?ci ?n acea poian? era complet bezn?. Iar acele candele nu se aprinser? dintr-o dat?, ci rand pe rand, de parc? ar fi avut senzori ?i s-ar fi aprins doar cand pa?ii cuiva ajunser? ?n dreptul lor. Apoi, cand acele candele terminar? de ?nconjurat locul unde era Samaya, Bestla ap?ru ?i ea lang? tan?ra lupoaic? care era ?nc? cu ochii ?nchi?i.

  Privind ?n jur la acea lume stranie, Bestla se ?ncrunt?. Apoi spuse ?n ?oapt?: ?chiar ?i dac? am fost eu cea care te-a ?nv??at s? proiectezi o astfel de lume, e totu?i ciudat ?i pentru mine s? v?d cat de sumbr? e.”

  ?Nu eu am proiectat-o astfel,” spuse Samaya, continuand cu ochii ?nchi?i.

  If you discover this narrative on Amazon, be aware that it has been stolen. Please report the violation.

  Asta o mir? pe Bestla care-o privi ?int?. ?Nu tu? Atunci, cine?” Samaya ?ns? doar d?du din cap c? nu ?tie. De asta ?i Bestla decise s?-?i ?in? gura ?i s? a?tepte. Dar ea nu ?nchise ochii, ci privi atent ?n jur. Astfel v?zu lumina acelor candele mi?candu-se u?or ?n timp ce o boare cald? de vant se sim?ea ?i pe a lor piele. Dar boarea ceea ?ncepu cat de curand s? se intensifice. ?i, ?n locul aerului curat ?i u?or de respirat, ap?ru fum suriu, asemeni unui abur gros, iar asta era ?i din cauza prafului care se ridicase de nic?ieri ?n jurul lor, chiar dac? fetele se aflau ?ntr-un loc oarecum b?t?torit ?i nu ?n mijlocul de?ertului. ?Am zis eu c? miroase ciudat pe aici!” Bomb?ni Bestla. Apoi, unind cele dou? pumnale pe care le strangea ?nc? ?n man?, f?cu un bumerang, strangandu-?i ?i mai mult mana pe manerul din mijloc ?i luand o pozi?ie de atac.

  Samaya ?ns?, f?r? s? deschid? ochii nici de data aceasta, ?i spuse: ?a?teapt?!” Iar Bestla asta ?i f?cu, de?i continua s? priveasc? ?int? ?n jur. Tan?ra lupoaic? ?ns? ?ntinse mainile ?n fa??, cu palmele spre oglinzi, ceea ce le f?cu s? z?ng?ne. Acel z?ng?nit ?ns? dur? doar cateva clipe, iar cand deveni insuportabil de ascultat, Samaya-i strig? prietenei: ?acum!” ?i Bestla arunc? bumerangul, care f?cu ?nconjurul acelui loc, f?cand ?i oglinzile ??nd?ri ?n acela?i timp, iar cand cioburile oglinzilor c?zur? cu zgomot la p?mant, se dispers? ?i fumul ?i cea?a.

  Dar… avu loc inevitabilul: fetele v?zur? venind spre ele, ?n goan? nebun?, un mistre? s?lbatic. De asta ?i st?tur? ele locului, ca ?nm?rmurite, privind cu ochi ?ngrozi?i spre acea fiar? ce p?rea s? aib? o singur? menire: s? le ucid?.

  ?Ah!” Se auzi dintr-o dat? ie?ind un oftat profund din pieptul Samayei, care c?zu la p?mant ?i apoi ?ncepu s? se tarasc? ?n spate, tot mai mult ?i mai mult, ?ncercand cumva s? scape de mistre? ai c?rui ochi ?i vedea chiar ?n fa?a ei, de?i el era ?nc? departe de locul ?n care se afla ea.

  Fu aruncat? ?ns? cat de curand la p?mant ?i apoi se rostogolir? ca?iva metri dup? ce Bestla ?i s?ri asupra ca s-o ia din calea mistre?ului care era atat de aproape de ele. Locului ?ns? nu st?tur? mult, c?ci Bestla, care gandea totu?i logic ?n acel moment, chiar dac? o paralizase cumva ?i pe ea frica, se ridic? brusc ?n picioare ?i, ?n?f?cand-o pe Samaya de bra?, o trase dup? ea, strigand: ?fugim!” Dup? care ambele ?ncepur? s? fug? prin p?dure.

  Numai c? ?n clipa ?n care cele dou? se ridicar? de jos ?i ?ncepur? s? fug? ??i d?dur? seama c? erau deja ?n lumea real? ?i nu ?n cea crepuscular? ?n care fuseser? trase un pic mai ?nainte. Chiar ?i a?a mistre?ul cela nu fusese imaginar, c?ci continua s? fug? dup? ele ?i ?n acele clipe. ?i, privind doar pentru o clip? ?n urm?, Bestla ?i v?zu col?ii lungi, de filde?, ce str?luceau puternic ?n lumina slab? a razelor de soare ce ??ndr?zniser?” s? p?trund? totu?i prin frunzi?ul copacilor care aveau coroane bogate ?i ale c?ror crengi ?ncalcite nu permiteau luminii cere?ti s? ?nc?lzeasc? din bel?ug acele locuri ale r?ului.

  Chiar ?i a?a, chiar ?i dac? acea lumin? era slab?, fetele, care priveau ?ngrozite ?n urm?, v?zur? totu?i acel mistre? urm?rindu-le de parc? ar fi fost ?i el urm?rit de diavol sau poate ar fi primit a lui comand? s? le ajung? din urm? ?i s? le sfartece. Tocmai de aceea fugeau ?i ele cat de repede puteau, tocmai pentru a nu-i permite acestuia s? le calce sub ale sale copite.

  De altfel era logic? dorin?a fetelor de a nu ajunge sub copitele mistre?ului, c?ci p?reau destul de ascu?ite ?i tari, iar ele ?n?eleser? asta datorit? sunetului pe care copitele ?l scoteau atingand p?mantul acelor poteci stancoase ?i sinuase de munte, poteci abrupte ce coborau atat de brusc, ?n zig-zag pe alocuri, de parc? ar fi fost create de natur? astfel doar ca s? ?n?ele drume?ii. ?i, ca s? fim sinceri, fetele nu aleseser? ?ntampl?tor acelor loc: ele ?l urmar? tocmai pentru c? ?tiau cat de periculos ?i ?n?el?tor poate fi. Astfel, fugind anume ?ntr-acolo, sperau s? le piard? urma ?i s? scape. Numai c? nu luaser? ?n considerare un factor: c? mistre?ul le sim?ea dup? miros, ceea ce-i ghida de fapt pa?ii anume dup? ele.

  ?S?-l ia naiba!” ?i strig? Samaya Bestlei ?n timp ce fugeau. ?Doar cu fuga nu sc?p?m de el. S? ?ncerc?m totu?i teleportarea ceea, Bestla, de aceea caut? un loc cu mult soare ?i de se poate destul de larg.” Dar, de?i ambele priveau ?n jur, nu v?zur? nimic asem?n?tor locului c?utat de Samaya: acolo erau doar locuri umbrite ?i ?nconjurate de copaci.

  Dintr-o dat? ?ns? Samaya auzi glasului Bestlei ?n spatele ei: ?spre rau! S? mergem spre rau!” Dar asta i se p?ru ciudat ?i de aceea ?ntoarse capul spre prieten?. De v?zut n-o v?zu ?ns? ?i de aceea ?ncepu s? priveasc? ?n jur. Asta ?ns? fu gre?eala ei, c?ci, fiind neatent?, cand poteca coti la dreapta ?i ea coti ?n aceea?i direc?ie, nu observ? solul alunecos: piciorul ?i alunec? dintr-o dat?, apoi, ?n timp ce ?ncerca s?-?i ?in? echilibrul, se poticni de un col? de piatr? ie?it de printre ierburile ce crescuser? liber pe alocuri pe acea potec?, iar dup? ce se poticni de piatr?, Samaya ??i pierdu totu?i echilibrul ?i, c?zand, ?ncepu s? se rostogoleasc? la vale.

  Rostogolirea ceea nu fu totu?i lent? ?i asta din cauza c? panta era abrupt?. Apoi mai era ?i mult mu?chi verde pe panta ceea ce ascundea vederii pietre col?uroase care-i r?nir? ?i mai mult pielea ?n timp ce tan?ra lupoaic? trecu peste ele. Samayei ?ns? nu-i p?sa atata de r?nile celea, chiar ?i dac? ele usturau ca naiba. Ei ?i p?sa mai mult de acel diavol cu numele de mistre? s?lbatic care-o urma ?n fug? ?i care nu se poticnea defel, de?i ea ?i-ar fi dorit asta enorm.

  Pericolul ?ns? nu se termin? acolo: Samaya observ? dintr-o dat? c? se ?ndrepta direct spre un copac secular, destul de gros. De asta ?i ?nchise ochii ?i ?ncerc? pe cat putu s?-?i apere capul ?i fa?a cu bra?ele.

  ?Numai nu asta!” Strig? Bestla ?nnebunit?, v?zand ?ncotro se ?ndrepta Samaya ?i mai ales v?zand urmele de sange l?sate pe acea potec? dup? ce trupul lupoaicei fusese r?nit ?n c?dere. ?i v?zu Bestla asta tocmai pentru c? o luase pe alt drum cu gand s?-l fac? pe mistre? s? le piard? urmele, c?ci el era unul, iar ele dou?. Nu-i reu?i ?ns?, c?ci mistre?ul cela o urm? pe Samaya, iar Bestla ?n?elese astfel c? ea nicicand nu fusese ?inta, ci tan?ra lupoaic?. De acolo ?i visele celea stranii: o aduser? ?n capcana perfect?. Bestla ?ns? nu era gata s?-?i lase prietena la ananghie ?i de aceea ?ncepu s? fug? ea dup? mistre?ul care fugea dup? a ei prieten? cu gand s?-l ajung? cumva din urm? ?i s?-l r?neasc?.

  Numai c? uit? de planul ?sta imediat ce-o v?zu pe Samaya gata s? se striveasc? de acel copac. De aceea ?i ?ncerc? s?-i pun? piedici ?n cale precum cioturi sau mici bu?teni. Dar, fiind din ghea??, c?ci doar lucruri din ghea?? sau gelatinoase putea face Bestla, acele lucruri se topeau de imediat ce ea le crea, iar asta o ?nnebunea de fapt pentru c? nu ?n?elegea de ce se ?ntampla asta.

  ?i… Samaya lovi ?n sfar?it trunchiul acelui copac. ?l lovi ?ns? cu spatele, iar asta se sim?i a naibii de dureros, c?ci de-ar fi fost ?n pielea lupoaicei, ar fi fost floare la ureche lovitura ceea, dar ?n corp uman… Chiar ?i a?a se for?? s? se ridice ?n picioare, tot scuturandu-?i capul s?-?i alunge ame?eala. Numai c?, cand era deja pe branci, auzi glasul Bestlei strigandu-i: ?la o parte! La o parte!” ?i, privind ?n fa??, ?l v?zu pe mistre? la nici doi metri de ea. De aceea se arunc? ?n dreapta, iar mistre?ul, neavand alt obstacol ?n fa?a lui, se lovi din plin cu capul de trunchiul aceluia?i copac de care se lovise Samaya, iar col?ii lui se implantar? adanc ?n trunchi. ?i… se calm? cat de curand, de parc? ar fi primit o comand?.

  ?ntins? pe partea stang?, a?a cum se oprise din rostogolit dup? ce se aruncase din fa?a lui, Samaya-l privi cu aten?ie. V?zand ?ns? c? acela nu se mi?c? ?i nici m?car n-o prive?te, Samaya ?ndr?zni ?i se ridic? la ?nceput ?n pirostrii. Ochii ?ns? ?i ?inea a?inti?i asupra mistre?ului, care de?i r?sufla greoi st?tea totu?i calm. Apoi, cu mi?c?ri extrem de ?ncete, Samaya scoase pumnalul din suportul lui, pe care-l avea ag??at la cing?toare.

  ?Acum, Samaya! Love?te-l cu pumnalul!” Strig? Bestla ajungand ?n sfar?it nu departe de ei.

  Samaya ?ns? o privi ?nfuriat? ?i-i f?cu semn s? tac?. ?i, de?i nu ?n?elese de ce f?cea Samaya asta, Bestla decise totu?i s?-?i ?in? gura. Dar doar s? tac? ?i s? a?tepte cuminte nu-i fu pe plac Bestlei. Tocmai de aceea ea-?i scoase faimoasa gelatin? albastr? pe care-o purta asupra ei chiar ?i cand dormea ?i, ?n secunde, ?nconjur? locul cu oglinzi, ?nalte cam de 3 metri.

  ?i, cand acel loc fu ?nconjurat de oglinzi, ca prin minune, ap?ru soarele pe cer, luminand puternic deasupra lor. Asta le mir? pe fete, care privir? imediat ?n sus ?ncercand s? ?n?eleag? de unde acea lumin?. V?zand ?ns? c? n-o s? ?n?eleag? de unde acel fenomen ciudat, privir? iar spre mistre? ?i-l v?zur? ?nchizand ochii, semn c? lumina reflectat? pe oglinzi ?l deranja.

  ?Aaa, nu-?i place lumina!” Spuse Bestla cu ironie. ?Atunci… s?-?i facem pe plac!”

  ?Ce-ai de gand?” ?ntreb? Samaya, ?uierand cuvintele printre din?i, c?ci ?tia c? Bestla era imprudent? uneori ?i putea ?ncurca ?i mai mult lucrurile decat ajuta. De privit ?ns? n-o privi ?i asta din cauza c? v?zu c? mistre?ul ?ncepu s? se mi?te violent ?ncercand s?-?i scoat? col?ii din trunchi.

  ?Opa, acu? e mai bine!” Se auzi vocea Bestlei de sus, care se coco?ase deja pe una dintre oglinzi. ?n man? ?ns? avea faimoasa gelatin?, pe care-o transformase ?ntr-o oglind? oval?, de mai mici propor?ii, pe care-o ?inea ?nclinat? la 45 de grade de la ea. Astfel lumina soarelui, ce se reflecta ?n acea oglind?, era proiectat? apoi cu ajutorul Bestlei asupra oglinzii din spatele copacului ?n care mistre?ul ??i avea ?nfip?i col?ii, dar care reflecta totu?i lumina ceea drept ?n ochii mistre?ului. Asta-l f?cu pe animal s? urle ?nfuriat dintr-o dat?. ?i, brusc, ochii lui se tulburar? ?i mai mult, ca mai apoi s? se ?nvart? ?n mici cercuri.

  Singura care v?zu schimbarea ochilor mistre?ului fu Samaya, care surase ?i-i spuse: ?nu-i pl?cut, nu-i a?a? Ei bine, trebuia s? te gande?ti bine la asta ?nainte s? ne ataci.” Dup? care, strangand pumnalul ?n mana dreapt?, f?cu ca?iva pa?i spre animal.

  Sim?ind-o venind spre el, mistre?ul deveni dintr-o dat? extrem de calm, suspicios de calm dup? p?rerea Samayei, care se opri locului, ?ntrebandu-se ce punea acela la cale. Curand ?ns? ??i scutur? capul, ?ncercand s? alunge acea idee din minte, tocmai pentru c?-?i aminti c? animalele n-au intelect. Chiar ?i a?a instinctul de supravie?uire-i spuse s? stea pe loc ?i ea-l ascult?. ?i f?cu bine, c?ci, cat de curand, trunchiul copacului cr?p?, iar mistre?ul ??i eliber? col?ii. Dup? care se ?ntoarse ?ncet spre Samaya, care p??ea deja ?n spate, ?n timp ce form? o sabie de ghea?? ?n mana dreapt?, dup? ce mutase pumnalul ?n mana stang?.

  Se opri ?ns? locului auzind un ras ciudat ?n jurul ei. Apoi auzi vocea cuiva vorbindu-i: ?frumos truc ai ?nv??at de la Cr?iasa Z?pezilor.” Dar, de?i-l auzea glasul cela destul de clar, Samaya nu ?n?elese la ?nceput de unde-l auzea.

  Abia cand privi ?n ochii mistre?ului ?i-i v?zu ro?ii, ?nc? mi?candu-se ?n cercuri, Samaya ranji ?i murmur?: ?nu poate fi”

  ?Ba poate fi!” Auzi ea r?spunsul aceleia?i voci, venind de data asta dinspre mistre?.

  De asta-l privi Samaya atent ?n ochi pe mistre?. ?i, jucandu-se cu sabia pe care-o rotea ?ncet ?n man?, ?ntreb?: ?cine e?ti tu?”

  ?Eu? Cine-s eu?” ?ntreb? vocea aceea ?n batjocur?. ?Eh, am uitat deja, c?ci sunt atat de b?tran, c?ci nici numele nu mi-l pot aminti.” Dar totu?i f?cu el o gre?eal?, c?ci de?i pan? ?n acel moment nu se putea distinge de-i vorbea o femei sau un b?rbat Samayei, de data aceea se auzi clar vocea regelui c?rbune.

  ?Coallar, ce surpriz?!” Strig? Bestla de sus. Asta-l f?cu pe mistre? s? priveasc? spre ea. Privi el ?ns? rapid ?n alt? parte orbit fiind de lumina proiectat? de oglinda din mainile fetei, lumin? ?ndreptat? direct spre el. ?Nu ce? ?i s-a urat s? stai ascuns ca ?obolanii? De asta ai decis s? ne ataci? Numai c? iaca nu mi-i clar un lucru ?i a? vrea s? m? sco?i din ?ncurcare dac? nu ?i-i greu, dup? cine e?ti de data asta: dup? mine sau dup? a noastr? frumoas? lupoaic??”

  Coallar ranji. ?Eh, de?teapt? ca ?ntotdeauna, str?nepoat? drag?. Numai c? de data asta ai dreptate doar pe jum?tate,” ceva ce-o f?cu pe Bestla s? se ?ncrunte. ??i… nu fi sup?rat?, c?ci eu ?n?eleg totul: fiind tan?r? se pare c? ai ?i mintea scurt?. De aceea o s?-?i r?spund la ?ntrebare: dup? nimeni. De ce? Pentru c? nu eu v-am chemat aici, ci singure a?i venit.”

  ?Da nu mai spune?!” Spuse Bestla cu ironie ?n glas. ?Singure-singure poate c? am ?i venit pan? aici, pe picioarele noastre m? refer. Numai c? nu nou? ne-a trecut prin cap s? venim aici, ci am fost atat de insistent invitate s? venim. De ce? Din cauza acelor vise ?ciudate,” care-i tot ar?tau scumpei mele lupoaice un loc straniu, nimeni altul decat a ta ascunz?toare ?mpu?it?. Numai c?, de?i noi atat de binevoitoare am venit s? te salut?m, tu te-ai ascuns iar. ?i, de bun-venit ne-ai trimis animalul de companie s? ne spun? ?bun?!”

  Auzind-o numindu-l ?animal de companie” mistre?ul privi furios spre Bestla. Fata ?ns? doar d?du din cap cu repro? ?i bolmoji un: ?la fel de crescut ca ?i st?panul lui. De altfel: de ce m? mir?? Sunte?i f?cu?i dintr-un aluat, c?ci ?n loc s? saluta?i cum trebuie un prieten bun, prefera?i s? v? ascunde?i ?n gaur?. Numai c?, b?trane ?obolan, un sfat: fii atent la r?scruce. De nu po?i da de ma??: meau!”

  ?Vrei s? nu-l provoci?” Auzi Bestla vocea ?uier?toare a Samayei, ?n capul ei, care-i decise s?-i vorbeasc? telepatic. ?Nu cred c?-i o idee atat de bun?.”

  ??tiu ?i eu: o fi sau n-o fi ideea ceea bun? nu ?tiu. Da iaca am vrut s? v?d de ce-i ?n stare. ?i… am avut din nou dreptate: nu-i bun de nimic, c?ci nu-i prin preajm?, da se ascunde. Naiba ?tie ?n ce col? puturos. De asta: de vrem s? sc?p?m de el scoate ochii mistre?ului, c?ci prin ei ne vede. ?i, de-l l?s?m f?r? ochi, se duce direct ?n iad,” ?i Bestla surase demonic.

  ??i… n-ai vrea s?-i sco?i tu ochii ceia?” ?i r?spunse Samaya, ranjind. ?Nu de alta, dar ?tiam c? e a ta pl?cere nevinovat?,” continu? s-o tachineze Samaya, ?nc? privind atent la mistre?ul care-o privea lini?tit.

  Bestla ?ns? c?sc? dulce: ?ba bine c? nu! Mul?umesc de a?a ofert?, dar mai bine pass. E mai interesant spectacolul de sus.”

  ?Dac? zici! Numai c? aminte?te-mi, te rog, mai tarziu, s?-?i mul?umesc pentru asta!”

  ?Va fi frumos din partea ta s? faci asta, scump? prieten?. Numai c?…,” t?cu ?ns? v?zandu-l pe mistre? fugind spre Samaya, decis fiind s?-?i ?nfig? col?ii ?n ea a?a cum ?i-i ?nfipse ?n trunchi mai devreme. Numai c? se opri cat de curand cand ?n locul Samayei v?zu o mare lupoaic? sur?, ce-?i ar?ta col?ii. De asta ?i se trase el doi pa?i ?n spate.

  ?Ce? Nu mai e?ti atat de curajos v?zand un lup magic, nu-i a?a?” Continu? Bestla s?-l provoace pe Coallar. ?Nu, desigur c? nu, c?ci… unde erai s? vezi tu lupi magici din barlogul t?u puturos?”

  ?Bestla, ?i-am zis deja c? nu-i timpul pentru glume proaste,” ?i spuse lupoaica printre din?i. ?Doar dac? cobori de-acolo ?i lup?i tu cu el.”

  ?De ce s? stric pl?cerea altora?” R?spunse Bestla cu ironie. ??i… ?i-am spus deja c? e?ti absolut superb? ?n pielea lupoaicei?”

  ?Da. De atatea ori. Numai c? d?-mi voie s? fiu sincer? ?nainte de moarte: tare m? ?ndoiesc eu de sinceritatea ta.”

  ?Serios? ?i eu care credeam c?-s zana sincerit??ii, c?ci…”

  ?S?-?i ?ii gura nu vrei, c?ci…,” se auzi ?ntr-un final un groh?it doar, dup? ce lupoaica-?i ?nfipse col?ii ?n gatul mistre?ului care-o atacase pe nea?teptate. Dup? care lupoaica-l arunc? cu toat? puterea spre oglinzi, iar cand trupul mistre?ului atinse oglinzile acelea ?ncepur? s? se mi?te vertiginos de parc? ar fi fost c?r?i de joc, f?cand-o ?i pe Bestla s? ?danseze” cumva pe ele ca s?-?i ?in? echilibrul.

  ?Ai fi putut fi mai grijulie cu aruncatul,” decise Bestla c?-i timpul s-o tachineze pe Samaya. V?zand ?ns? c? aceea-i ar?t? col?ii, surase: ?bine, bine, tac eu. Dar totu?i ?in s?-?i spun c? am avut dreptate cand am zis c?-i o idee proast? s? venim aici. Tu ?ns?, ca de fiecare dat?, n-ai ascultat de mine.”

  ?Atunci ar fi trebuit s? fii mai conving?toare ?i… mai pu?in s? vorbe?ti, decat s? folose?ti puterea vantului ca s?…,” dar col?ii ei intrar? iar adanc ?n gatul mistre?ului, ?ntrerupand ?irul gandurilor ei.

  Animalul, sim?ind col?ii lupoaicei intrand adanc ?n al s?u gatlej, se opri locului. Chiar ?i a?a Samaya ?n?elese c? nu-i timp de a?teptat. De aceea-i implant? ?i mai adanc, ?ncercand s? ia de la el ?i ultima pic?tur? de via??. Astfel ?l f?cu pe mistre? s? stea calm o vreme. Dar, dup? ce prinse un pic la putere, se mi?c? ?n fa??, for?and-o ?i pe Samaya s? mearg? ?n urm?. ?i faptul c? mistre?ul ?nainta se datora doar puterii lui Coallar. De aceea ?i ?n?elese Samaya c? nu poate s?-i fac? fa?? unei fiin?e atat de puternice, mai ales cand ??i sim?i labele alunecandu-i pe acele pietre lucioase.

  ?D?-i drumul, Samaya! Las?-l s? respire ?i respir? ?i tu!” ?i spuse Bestla de sus ?i lupoaica-?i zise c? poate-i o idee bun?.

  Fu ?ns? una a naibii de proast? s?-l lase pe mistre? liber, c?ci animalul, imediat ce sim?i mirosul mor?ii sub form? de pic?turi de sange ce se prelingeau din al s?u gatlej deveni dintr-o dat? din prad? pr?d?tor. Dar, cand erau pe cale s? se arunce iar unul asupra celuilalt ?i s? mu?te din gatlejul du?manului, privir? ?n stanga, spre varful muntelui, ?i v?zur? o bucat? rupt? din munte care se rostogolea cu repeziciune ?nspre ei. ?i, imediat ce lovi oglinzile Bestlei, le f?cu ??nd?ri, for?and-o pe aceasta s? se ascund? ?n interiorul unui cub de sticl? ce plutea ?n aer la aceea?i ?n?l?ime la care st?tuse pe oglinzi pan? atunci, iar mistre?ul ?i lupoaica, uitand pentru o clip? de a lor rivalitate, se aruncar? ?n l?turi din calea rocii masive care se duse de-a dura spre acel abis ce se c?sca ?n spatele lor, c?zand mai apoi cu zgomot ?n ape.

  ?Fugi, Samaya!” ?i strig? Bestla lupoaicei cand v?zu c? mistre?ul era la o distan?? destul de mare de ea dup? ce pietroiul trecu printre ele. Astfel, v?zandu-l c? se ridica de jos s-o atace iar ?i mai ales v?zand c? Bestla era ?n siguran?? ?n interiorul acelui cub, Samaya se ridic? de jos ?i-o rupse la fug? din acel loc cu mistre?ul ?nfuriat pe urmele ei.

  Abia atunci Bestla decise c?-i timpul s? coboare cu picioarele pe p?mant. Numai c?, ?n clipa ?n care ?ncepu s? strang? gelatina ceea ?n maini cu gand s? formeze un fel de trambulin? pe care cubul ei s? ?alunece” la vale, privi cu groaz? ?n fa?? v?zand un Portal de C?rbuni formandu-se nu depare de ea. De asta ?i ?uier? printre din?i: ?s?-l ia dracu de ?obolan. Se pare c? nu-i mai este fric? de ma?? de ?i-a scos nasul din gaur?.” Chiar ?i a?a s? stea ?n cubul cela ?i s? se ascund? nu era o idee bun?. De aceea, ?nfuriat?, stranse cat de repede putu gelatina ceea ?n maini ?i transform? astfel cubul ?ntr-un mic uragan de a?chii de sticl?, c?ci reu?i s? ridice ?i a?chiile de la oglinzi ?n jurul ei. Apoi ?i spuse lui Coallar: ?ai f?cut o mare gre?eal? ie?ind din cu?c?, str?bunele Coallar, c?ci cel ce va da de dracul ?ntr-un final vei fi tu. De ce? Pentru c? nu mai sunt acea copil? de trei ani, ?nsp?imantat?, pe care unchiul Ahi a atacat-o cu ajutorul mamei ei. De data asta te asigur c? te ucid cu mainile mele de trebuie, c?ci…”

  ?N-ai decat s? ?ncerci. Dar te asigur c?…,” fu ?ns? for?at s?-?i acopere fa?a cu bra?ele cand un val de cioburi fur? aruncate de Bestla ?nspre el. Apoi, folosindu-?i puterea, de?i n-o privea pe fat?, Coallar o atac? cu c?rbuni ?ncin?i, ce topeau cioburile din jurul ei, sl?bind-o de puteri. De r?nit ?ns? n-o r?ni, c?ci cand fata sim?i c? pierduse de tot puterea, iar valul cela de c?rbuni ?ncin?i fu aruncat direct spre ea, dou? aripi mari, albe, se ?nf??urar? ?n jurul ei, ocrotind-o, iar acei c?rbuni ?ncin?i ce le atinser? l?sar? urme negre, fumegande pe ele. ?S? v? ia naiba de b?g?cio?i!” Strig? Coallar ?nnebunit. Numai c? cand era pe cale s?-i atace iar, Coallar ?ncepu la propriu s? ard?: hainele ?i c?rbunii din jur.

  ?i, sim?ind c? ??i pierde puterea, Coallar se ?ntoarse spre cel care-l atacase convins s?-l priveasc? ?n ochi ca s? ?tie cui s?-i doreasc? apoi moartea. Astfel ?l v?zu pe Fenrir, manuind focul ce ie?ea din palmele lui asemeni fl?c?ri vii, hr?nite de ura v?zut? ?n ochii lui. ?i, v?zandu-l pe Coallar privindu-l ?n ochi, Fenrir ?i spuse: ?cel care-mi atac? sora face o mare gre?eal?, demone, exact cum ai f?cut-o tu, c?ci cel ce-mi atac? pe cel ce mi-i drag nicicand nu r?mane nepedepsit.” Apoi Fenrir ??i folosi puterea de f?cu fl?c?rile de pe trupul lui Coallar s? creasc? ?n volum, lichifiind la propriu corpul regelui c?rbune, care se v?zu nevoit s? fug? prin al s?u Portal ?n cele din urm? doar ca s? scape.

  N-ajunse ?ns? ?n pe?tera sa trecand prin acel portal, ci pe o creast? de munte. ?i, privind ?n jos, ?nc? fiind ?n fl?c?ri, v?zu apele Raului Maranam curgand vertiginos la vale. Tocmai de aceea se arunc? ?n acele ape, doar ca s? sting? focul ce-l m?cina.

  ?n locul ?n care luptase cu Samaya ?i Bestla ?ns?, fata-i atinse fa?a lui Arion, v?zand suferin?a ?n ochii lui, c?ci c?rbunii ce-i atinser? aripile ?i r?niser? ?i pielea. De aceea-l privi ea preocupat? ?n ochi ?i-i spuse: ?e?ti bine?”

  Arion, de?i ?l dureau ca naiba r?nile celea, se for?? s?-i zambeasc?. Apoi murmur? cu dragoste: ?sunt bine. Cel pu?in fericit c? cea r?nit? nu e?ti tu, c?ci…,” privi ?ns? ?ncruntandu-se spre Fenrir cand ?l auzi pe acela strigandu-le ?nfuriat:

  ??oaptele de dragoste nu vre?i s? le l?sa?i pe mai tarziu? Mai ?ntai trebuie s-o g?sim pe Samaya.”

  ?Pe Samaya?!” ?ntreb? Bestla mirat?. ?Dar de ce? Era numai ce…” ??i aduse ?ns? aminte c? lupoaica ?i mistre?ul fugir? ?n vale ?nainte ca Coallar s? apar?. ?i, cand auzi strig?tul lupoaicei din vale, le strig? celor doi b?rba?i: ?s? mergem! E pe creasta din vale!” ?i fu prima care se ?ndrept? ?n grab? ?ntr-acolo.

  Fu urmat? cat de curand de Fenrir, iar cand tan?rul lup trecu pe lang? Arion, acela-i arunc? unul dintre capetele unei capcane de lan?uri ?i spuse: ?nu ?tiu pentru cine-l vom folosi, dar mai bine s? fim preg?ti?i!”

  ***

  Samaya, ?n forma sa uman?, se tara tot mai ?n spate ?i mai ?n spate ?n timp ce mistre?ul p??ea ?ncet spre ea. De aceea ?i privi tan?ra ?n spatele ei ?i v?zu abisul c?scandu-se la picioarele ei, iar ?n acel abis v?zu apele vertiginoase ale Raului Maranam amenin?and s-o ?nghit?. De fugit n-avea ?ns? unde s? fug?, c?ci ?n spate se sim?ea moartea, la fel ?i ?n fa?? datorit? respira?iei ?uier?toare a mistre?ului.

  De aceea-l ?i privi cu ochi tri?ti ?i, surazand, ?i spuse: ?n-o s? renun?i, nu-i a?a? V?d asta ?n ochii t?u, ce se rotesc nebuni pe ale lor orbite ?n timp ce privesc r?nile de pe trupul meu. Ei bine dac? tu nu renun?i n-o fac nici eu, c?ci n-am de gand s?-?i permit luxul de a gusta din dulcea-mi carne, c?ci…”

  Mai f?cu ?ns? un pas ?n spate, un ultim pas, cand mistre?ul, ce p?ru ?nt?ratat de-ale ei cuvinte, mai f?cu al?i doi spre ea. Abia atunci Samaya sim?i marginea ascu?it? ale acelei limbi de p?mant cu talpa. De asta zambi trist, chiar dac? la orizont ?i vedea deja venind ?n fug? spre ea, s-o ajute, pe Fenrir, Arion ?i Bestla care-i strigau numele. Ea era ?ns? sigur? c? n-au s? ajung? la timp, c? mistre?ul n-o s? a?tepte pan? ei o s? vin? ?i c? ultima ei ?ans? s? scape de acolo nu-i decat moartea.

  Dintr-o dat? mistre?ul ??i plec? capul. Apoi sufl? ?nfuriat aer prin n?ri, m?turand ??rna de lang? ale sale picioare. Dup? aceea piciorul s?u din spate racai p?mantul ?i, ?ntr-o clip? doar, se arunc? asupra Samayei.

  C?zu el ?ns? ?n gol, de unul singur, cand Samaya fu luat? din calea lui de bra?ele vanjoase ale unui b?rbat ce ap?ru acolo de nic?ieri. Numai c? ?i ei c?zur? cat de curand ?n apele raului Maranam, ?ntr-o dulce ?mbr??i?are a mor?ii.