Arion, calul ?naripat, galopa ca vantul prin Poiana Ahilar-ului ?ncercand din r?sputeri s?-l doboare pe tan?rul de 22 de ani care abia se ?inea c?lare din cauza c? n-avea h??uri de care s? se ?in?, iar de coama calului avea interzis s? se apuce. De asta ?i strig? tan?rul ?ntr-un final: ?Joci murdar, Arion!” Iar drept r?splat? pentru ?ndr?zneala sa, de-ai repro?a lui Arion, fu aruncat de pe spatele calului cand acesta se ridic? brusc pe picioarele din spate.

  ?i, dup? ce atinse p?mantul, tan?rul fu nevoit s? se rostogoleasc? ca?iva metri. ?ntr-un final reu?i s? se opreasc? ?i, ?n patru labe, se ?ntoarse spre Arion, care deja ??i schimbase forma ?i st?tea cuminte ?n acela?i loc de unde calul ?l aruncase pe tan?r de pe spatele lui.

  Ceea ce nu-i pl?cu ?ns? lui Fenrir, c?ci anume el era tan?rul care c?l?rise f?r? h??uri pe spatele calului magic, fu s? vad? c? Arion c?sca dulce, deloc deranjat de acea c?z?tur?. Ceea ce era ?ns? cu adev?rat impresionant la Protectorul Vie?ii pe p?mant era faptul c? nu se schimbase deloc ?n acei 13 ani de cand Fenrir ?i Samaya ?l ?ntalniser? pentru prima dat?: avea acela?i verde aprins sclipind ?n ochii lui, p?r lung ?i alb, piele fin? ?i m?t?soas?, ?n timp ce copilul-lup devenise un adev?rat b?rbat - ?nalt de statur?, zvelt, cu piele m?slinie a?a cum avuse ?i Samandra, ochi negri ca ?i ai mamei sale ?i de la ea ?furase” ?i acel p?r negru ?i carlion?at ce-i ajungea lui doar pan? la umeri. Dar tocmai acei carlion?i, ce-i d?deau tan?rului un farmec aparte, erau ceva ce Fenrir ura. De ce? Pur ?i simplu pentru c? fuseser? durerea lui cea mare de cap, ?ntreaga copil?rie de fapt, c?ci copil fiind ?i mai ales ?n adolescen??, Samaya ?i Bestla pur ?i simplu adorar? s?-l tachineze ?ncalcindu-i-l atat de mult ?n joac? ?ncat b?iatului ?i lua apoi ore bune s?-l aduc? la frumoasele bucle de odinioar?.

  Dar mai mult decat p?rul s?u, Fenrir ??i ura profesorul, pe Arion, care f?cea ce f?cea ?i-l arunca de pe spate, ca mai apoi doar s? aib? ?ansa s?-l tachineze din cauza asta. Exact cum f?cea ?n acele clipe, cand c?sca dulce, f?r? m?car s?-l priveasc? ?n timp ce-?i ?inea fa?a ?ndreptat? spre cer: ?poate ?i joc eu murdar, m?i Fenrire, dar tu tot n-ai ?nv??at nimic din ce te-am ?nv??at eu. ?i… tare m? dezam?ge?te faptul c? chiar ?i dup? 13 ani te pot arunca cu u?urin?? din carc?.”

  ??i-a reu?it doar pentru c-am fost neatent,” ?i marai tan?rul printre din?i. ?N-o lua ca pe-o izband? personal?. ?i… ai fi putut avea mil? de mine pan? la urm?. Nu-s decat un lup, iar lupii iubesc s? stea pe patru labe ?i nu pe spatele… unora.”

  ?Nu ?tiu de ce, dar mie asta mi-a sunat a insult?,” spuse Arion, ?ncruntandu-se u?or. ?i, cat de curand, ?n mainile lui ap?rur? dou? s?bii de ghea??.

  V?zand s?biile ?n mainile profesorului s?u, Fenrir stramb? din nas, c?ci ?n?elese c? se ?ngro?a gluma. Chiar ?i a?a se decise s? nu-i dea aceluia privilegiul s?-l ia desprevenit. De aceea s?ri ?n picioare ?i privi ?int? ?n ochii lui Arion, spunandu-i cu oarecare ironie ?n glas: ?iar tu ai un suflet al naibii de delicat, m?i Soane. ?i mai e?ti ?i fricos pe deasupra, c?ci niciodat? nu ?nfrun?i pe nimeni cu mainile goale.”

  ?De ce s?-mi bat capul dac? pot folosi magia?” Spuse Arion, ridicand comic din umeri. ?Po?i ?ncerca ?i tu: ai acordul meu.”

  ?Iar pui sare pe rana care sangereaz?, nu-i a?a? ?tii prea bine c? nu pot folosi magia, chiar dac? am ?ncercat. Iar tu iar ?i iar folose?ti asta ca pe-o arm? ?mpotriva mea.” Apoi cei doi b?rba?i ?ncepur? a merge ?n cercuri, pandindu-l pe cel?lalt ?i a?teptand ?ansa perfect? s?-l atace pe rival. Numai c? niciunul din ei nu era atat de prost ?ncat s?-i dea acea ?ans? celuilalt.

  Dup? cateva clipe de mers ?n cerc, ?n timp ce ?ncerc? f?r? rezultat s?-l dezarmeze pe Fenrir privindu-l ?n ochi, Arion spuse: ??nc? consideri nedrept faptul c? al?ii folosesc magia asupra ta cand tu nu po?i nici m?car sufla o pan? de pe tine?”

  Fenrir ?i ar?t? col?ii: ?da, anume la asta m? gandesc. Totu?i: chiar ?i f?r? magia ceea, de mi se d? ?ansa, ?i pot bate pe al?ii m?r, cu mainile goale. Doar c? ?cei pe care vreau eu s?-i bat m?r” se ascund dup? arme. Ca la?ii.”

  ?A fost despre mine acum?” Spuse Arion, ?ncruntandu-se comic.

  ?De ce? N-a fost clar? S? spun ceva mai clar de atat?” ?l ?nfrunt? al s?u ?nv???cel cu curaj.

  ?Dac? insi?ti!” ?i, cat de curand ?i arunc? lui Fenrir una dintre s?bii. Acela ?ns?, crezand c?-i atacat, s?ri ?n l?turi, iar sabia se ?nfipse ?n p?mant la un metru de el. Asta-l f?cu pe Arion s? se plesneasc? peste frunte ?i s? scuture din cap cu repro?: ??i te mai nume?ti urma?ul lui Dike! Ce ru?ine!” Dar, cand ridic? privirea cu gand s? continue s?-l certe pe Fenrir, fu for?at s? se plece pe spate, iar varful sabiei pe care i-o aruncase tan?rului ?i trecu la doar ca?iva milimetri de nas. Astfel, cand Arion se aplec? pe spate, lama sabiei trecu pe deasupra lui ?i, ?ntr-un final, lovi un fel de perete transparent ce se formase ?n jurul lor.

  Astfel, ?n clipa ?n care varful sabiei lovi peretele acelui vid, se auzi sunet de tobe ?n jur. Ulterior a?chii se desprinser? din acel perete transparent ?i fur? aruncate spre cei doi. De aceea, pentru a nu fi r?nit, Fenrir se roti pe c?lcaie, la 45 de grade ?i lovi apoi cu sabia spre acele cioburi ce veneau spre el, iar un val de aer, nev?zut totu?i de tan?r, arunc? acele cioburi spre Arion. Asta fu posibil datorit? magiei lui Fenrir pe care el o putea folosi, dar nu era con?tient de asta. De aceea ?i ?ncerca Arion toate trucurile posibile - ca s?-l fac? s? vad? rezultatul magiei sale ?i energia produs? de magia din interiorul lui - numai c? nici dup? 13 ani de practic? nu-i reu?ise.

  Mirat, Fenrir privi spre Arion, c?ci nu se a?teptase ca lovitura ceea de sabie s?-l protejeze. Numai c? ochii i se oprir? asupra ranei de pe bra?, produs? de un ciob ce fusese aruncat spre Arion, dar care trecuse prea aproape de bra?ul lui ?i de aceea ?l r?nise pe tan?r. ?i pentru Fenrir fu cu adev?rat impresionant s? vad? cum rana sa se t?m?duia de la sine ?n interiorul acelei cutii transparente formate de puterea lui Arion.

  ?Ai v?zut?” ?i strig? tan?rul lui Arion, ?ntorcandu-se spre el. T?cu ?ns? cand ?l v?zu pe Arion formand din sabia din mana sa un fel de minge de ghea??, pe care o f?cu apoi s? se roteasc? ?ntre palmele sale, pozi?ionate la cam 20 de centimetri de sfer?, f?r? s-o ating?. ?i acea mi?care a sferei for?? de fapt acele cioburi de sticl? s? nu-l ating? pe Arion, cioburi care au ?nceput a se mi?ca ?n jurul lui mai apoi sub form? de uragan.

  Privind ulterior la Fenrir, tan?rul v?zu c? ochii lui Arion deveniser? vine?ii asemeni culorii sferei de ghea?? pe care o controla ?n acele momente. Astfel ?n?elese c? lec?ia pe ziua aceea nu se terminase. Mai ales cand Arion ?i strig?: ?Folose?te-?i mintea ?i nu te l?sa manipulat de vid!” ?i, pentru c? n-avea altceva de f?cut decat s? asculte, Fenrir ?l ascult?.

  De aceea lu? o pozi?ie de atac, cu sabia pozi?ionat? lateral, la ?n?l?imea pieptului s?u. ?i, ?n clipa ?n care Fenrir ?nchise ochii ?i ?ncerc? s? se concentreze, sabia fu ?nconjurat? de fl?c?ri reci, albastre. Asta-l f?cu pe Arion s? zambeasc?. Apoi, dup? ce ?ndep?rt? un pic mai mult palmele de sfer?, f?cand-o s? creasc? ?n volum, ?i ordon? tan?rului: ?nu-?i fie team? de vidul ?n care te afli. Doar ascult? vocea mea sau a propriei min?i ?i caut? poarta spre a ta putere.”

  Fenrir, care se afla complet ?nconjurat de ?ntuneric ?n locul ?n care ajunse, f?r? s? vad? nimic de altfel, ?ntreb?, iar Fenrir cel adev?rat se ?ncrunt?: ?o-i c?uta-o eu de-oi ?ti cum arat?!” marai el la Arion.

  ?Nimic nu-i gratis pe lumea asta!” ?i spuse Arion cu glas viclean. ?Mai ales ?n lumea magiei. De aceea, de vrei s? controlezi magia din tine, trebuie s? ?nve?i singur a o domina.”

  ?Totu?i: ai putea s?-mi dai un indiciu!” Insist? tan?rul.

  ?Ce ca?tig dac? fac asta?”

  ?Nu-?i rup oasele?!” Vru s? fac? lupul o glum?. ?i, curios s? vad? cum ar?ta mutra lui Arion ?n acele clipe, vru s? deschid? ochii.

  ?Nu-i deschide!” ?i strig? Arion care ?tia prea bine se pare ce-i ?n mintea lupului. ?De faci asta iar pierzi. Doar concentreaz?-te ?i ?nceteaz? a te prosti atata!” ?i spuse de data asta cu glas dojenitor!” Iar din cauza c? Arion se ?nfuriase, atat ochii s?i, cat ?i sfera, deveniser? de un purpuriu ?ntunecat.

  ?Da, da, dac? zici!” Bomb?ni Fenrir. Decise totu?i s? duc? misiunea ceea pan? la cap?t ?i s?-i demonstreze ?nc? odat? lui Arion c? gre?ea. Numai c? atunci cand zambea ?n sinea lui, crezand c? avusese dreptate, c?ci vidul cela negru ca smoala v?zut ?n fa?a ochilor lui nu-?i schimba culoarea, Fenrir sim?i c? se ?n?bu??. De asta ?i-?i duse bra?ul la nas cu gand s?-?i protejeze n?rile de acel aer fierbinte ce se sim?ea ?n jur. ?Ce-i asta?” ?ntreb? el abia auzit.

  Dar de?i Fenrir crezuse c? doar el auzise acel murmur se ?n?ela. Cat de curand auzi vocea telepatic? a lui Arion ?n urechea sa stang?: ?lumea propriei tale puteri. De fapt anticamera acelei lumi. ?i, dac? tot ai reu?it s? ajungi pan? acolo, caut? poarta ?i deschide-o! Doar tu vei ?ti cum arat? ea ?i nimeni altul, Fenrir! A?a c? nu te l?sa ?n?elat de nimic ?i caut? cu aten?ie.”

  Imediat ce vocea lui Arion se stinse, ochii lui Fenrir luminar? ?n ro?ul fl?c?rilor. Numai c? ?n acele clipe nu erau ochii tan?rului Fenrir, ci ai lupului, chiar dac? el era ?nc? ?n trupul s?u uman. Apoi, o boare de aer albastru, ciudat? totu?i, ?ncepu s?-l ?nconjoare pe tan?r, ca un fel de dans straniu al vidului care, pe lang? culoarea ceea albastr?, care c?p?t? mai multe nuan?e ?n cateva secunde, avea ?i mult negru ?n ea. Chiar ?i a?a, chiar dac? era stranie ?i ceva ce nicicand el nu mai v?zuse pan? atunci, Fenrir nu se sperie. Din contr?: ?l captiva, mai ales c? v?zu c? aceea?i energie, ce plutea ?n jurul lui, ?i ie?ea ?i prin porii pielii.

  ?Anticamera propriei puteri!” Spuse lupul cu vocea min?ii. ??nseamn? c? totu?i e o lume crepuscular? ?n care unul e capabil de orice.”

  ?Abia acum ai ?n?eles asta?” Auzi el iar vocea lui Arion.

  ?Da. La fel ca ?i tine care mereu ??i bagi nasul unde nu-?i fierbe oala.”

  ?Mi-i dat s? fac asta. Doar ?i-s profesor, ai uitat?”

  ?A? fi vrut eu s? uit, dar… s? zicem c?-i ceva imposibil. A?a c?, de nu vrei s? m? ai pe cap ?ntreaga via?? ?i mai ales dac? vrei s? vezi de-s bun ?i eu de ceva, ??i sugerez s?-?i ?ii limba dup? din?i ?i s? stai departe de mintea mea.”

  ?Dac? insi?ti!” ?i Fenrir auzi cum o u?? se trantise pe undeva, semn c? reu?ise s?-l supere pe Arion, alungandu-l de acolo.

  De asta marai Fenrir: ?delicat ca ?ntotdeauna! ?i mereu trante?te poarta min?ii mele dup? cum ?i tun?! Las c?-?i ar?t eu odat? ?i odat? c? trebuie s? ?nve?i s? respec?i proprietatea altora. Pentru asta ?ns?… unde dracu-i poarta ceea?” Murmur? el.

  ?n?elese totu?i c? doar cu privitul n-o s?-i reu?easc?. Apoi trebui s?-i dea dreptate ?i lui Arion, chiar dac? acela era b?g?cios: ?i r?spunse la ?ntrebare, iar asta era un indiciu important, c?ci ?nsemna c? ?n lumea ceea Fenrir era capabil de orice. Desigur: ?n limita puterilor h?r?zite lui de soart?.

  De aceea ?nchise ochii ?i-?i concentr? puterea min?ii asupra centrului stomacului s?u, acolo unde sim?ise adesea ceva mi?candu-se. ?i, chiar dac? ?tia c? anume acolo e centrul energiei lui, iar asta-i spunea adesea ?i Samaya atingandu-i pieptul, el nicicand nu sim?ise acel flux de energie. ?n acele clipe ?ns?, ?n acea ciudat? lume crepuscular?, ?ncepu s? simt? acel flux atat de vertiginos.

  Tocmai de aceea ?i-l atinse cu ambele maini, pozi?ionandu-le una peste cealalt?. ?i, ?n clipa ?n care sim?i acea energie de culoare albastr? care-l controlase pan? atunci ?ndreptandu-se spre centrul energiei lui, Fenrir ??i sim?i palmele c?-i ard. Nu deschise ?ns? ochii, ci se concentr? ?i mai mult pe acel sentiment. Astfel ?i reu?i s?-?i ?nconjoare trupul de fl?c?ri, iar cand fl?c?rile ?l acoperir? complet, el se transform? ?ntr-un lup negru de m?rimi impresionante. ?i acel lup ardea de asemenea ?n fl?c?ri, la fel ca ?i ochii lui, numai c? acele fl?c?ri nu-l r?neau, ci erau produsul magiei lui.

  ?Wow, chiar atat de u?or s? fie?” Spuse lupul vesel. Numai c? deveni dintr-o dat? atent v?zand o cortin? de fl?c?ri ap?rand la ?nceput doar ?n fa?a lui, apoi ?nconjurandu-l cu repeziciune. Numai c? acele fl?c?ri nu erau produsul magiei lui. De asta ?i spuse ranjind: ?Hestia!”

  ?i, cat de curand, o v?zu ap?rand ?n fa?a ochilor lui. Numai c? ?n acea lume ea putea p??i liber pe acel p?mant, f?r? s? poarte rugul dup? ea. Astfel, cand v?zu mirarea din ochii lupului, ea schi?? un zambet ironic, ?i-i spuse cu viclenie: ?v?d c? ?ncerci s?-mi folose?ti puterea pentru scopurile tale, tinere lup. Dar… ai tu destul curaj s? iei aceast? putere de la mine?”

  Lupul ?ns? ranji: ?de ce ?i nu? Dac? am asta ?n puterea mea, h?r?zit de stele, ?nseamn? c?-i ceva ce trebuie s? am. Numai tu e?ti ?nc?p??anat? ?i nu accep?i s? ?mpar?i cu mine ce-mi apar?ine de drept. De fapt apar?ine ambilor, dar nu asta era ideea, ci faptul c? te temi s? fii detronat?. Ori m? ?n?el?”

  Hestia rase auzindu-l vorbind astfel. ?Detronat?? Eu? Nu fi prostu?, Fenrir. Eu nicicand n-o s? fiu detronat? de nimeni, ?i… devora?i-l!” Strig? ea ?nfuriat? ?n cele din urm?, iar fl?c?rile din jurul lor, care aveau capete de lup ro?u ?n acele clipe, se aruncar? asupra lui Fenrir, atacandu-l.

  ?ntampinar? ?ns? rezisten??, c?ci alte fl?c?ri se lovir? de acele capete. Acestea ?ns? aveau acea putere albastr?, o influen?? a ghe?ii totu?i, ceea ce f?cu fl?c?rile Hestiei s? se retrag?, iar ea-i ?uier? printre din?i: ?joci murdar, Fenrire! Focul ?i ghea?a nu se ?in de man? ca prieteni, ci se topesc ?i se sl?besc de puteri. De aceea ?i-?i sugerez s? nu folose?ti puterea ?nv??at? de la ?ngamfatul cela de Soan de nu vrei s? pierzi pe veci ?n fa?a mea ?i astfel s? r?mai pe veci doar un lup f?r? vlag?.”

  Pe Fenrir ?ns? ale ei cuvinte nici nu-l impresionar? ?i nici nu-l speriar?. Din contr?: el surase mul?umit, c?ci de Hestia vorbea de ?nfrangere ?nsemna c? ?iretlicul lui func?ionase. Numai c? acolo nu era puterea ghe?ii folosit?, c?ci el nicicand nu putuse ?nv??a trucul cela a?a cum i se ?ntamplase Samayei, ci era puterea aerului ?i a vantului, chiar dac? limitat?, iar asta era ceva ce intensifica valv?taia ?i-i asigura ca?tigul. De aceea se arunc? dintr-o dat? asupra Hestiei, iar cele dou? bestii de foc ?ncepur? s? se lupte corp la corp, c?ci Fenrir se transform? ?napoi ?n tan?r doar pentru a fi capabil s-o ?nfrang? pe Titanida Focului, c?ci de-ar fi r?mas ?n trupul s?u de lup n-ar fi reu?it asta nicicand.

  Dintr-o dat? ?ns? se trase ca?iva pa?i ?n spate, cand un cap de lup, din fl?c?rile Hestiei, ?l mu?c? de um?r. Asta-l f?cu pe Fenrir s? se transforme iar ?n lup doar pentru a-?i t?m?dui rana, c?ci ?n pielea lupului r?nile sale se t?m?duiau cel mai u?or. ?i din cauza c? Fenrir era extrem de furios pentru acea mu?c?tur? blana lui se ridic? de parc? ar fi fost mii de ace negre ?nfipte ?n al lui trup, iar unghiile sale se ascu?ir? extrem de mult.

  ?Se pare c? nu-s singurul care joac? murdar,” ?i spuse el Hestiei. Dup? care, aruncandu-se iar asupra ei, ceva la care ea nu se a?teptase totu?i, c?ci se concentrase s? ?n?eleag? ce punea el la cale, reu?i s-o prind? ?n capcana bra?elor sale.

  Luat? prin surprindere, Hestia ?ncerc? s? se elibereze din stransoare. De aceea se zb?tu cat de tare putu ?i-i ordon? lupului s-o elibereze de nu vrea s?-l transforme apoi ?n cenu??. El ?ns? nu era prost, c?ci atingerea corpurilor lor umane ?l hr?nea cu energie. De aceea ?i ?ncepu el a se schimba atat de brusc din lup ?n om ?i invers, atat de repede c? era ame?itor de privit la asta. Apoi, cand sim?i c? luase destul? putere de la Titanid?, o privi ?n ochi, surazand, ?i-?i apropie destul de mult buzele de ale ei pan? ce le atinse totu?i. Acela ?ns? nu era un s?rut al dragostei ?i nici al uniunii, ci unul ce pecetluia dreptul lui la folosirea focului. Tocmai de aceea, cand buzele lor se atinser?, trupul Titanidei eman? un fel de energie de culoare ro?u ?nchis, care, ?n contact cu energia albastru-ro?ietic? a trupului tan?rului, form? dou? aripi mari, negre, pe spatele lui. Ele ?ns? nu erau ca cele v?zute pe spatele lui Arion, ci doar tatuate, a?a cum le avea ?i Hestia pe spatele ei: simbolul celor binecuvanta?i cu darul focului.

  ?i, de?i Hestia la ?nceput se lupt? s? nu permit? acelor aripi s? se termine de format pe spatele lui Fenrir, ?n cele din urm?, mi?cat? de-o c?ldur? interioar?, se calm?. Apoi, atingand capul tan?rului cu a ei man? de foc, f?r? s?-l r?neasc?, ?l trase mai aproape de ea ?i, ?nchizand ochii, ?l s?rut? cu patim?.

  A ei mi?care ?l f?cu pe Fenrir s? se dea ?napoi ?ns?, c?ci era extrem de confuz din cauza reac?iei sale, c?ci Fenrir ?tia prea bine c? Hestia nu era interesat? de niciun b?rbat, indiferent de cine era acela. Ceva ?ns? se schimbase la ea ?n acele clipe, c?ci, ?n timp ce-l s?ruta cu patim?, sim?i a ei pasiune intrandu-i sub piele. Dar, se mir? ?i mai mult, cand Hestia deschise ?ntr-un final ochii ?i, ?ndep?rtandu-?i doar un pic buzele de ale lui, ?i spuse zambind cu hatrenie: ?acum e?ti cu adev?rat preg?tit." Dup? care disp?ru brusc.

  ?Cea fost asta?” Se ?ntreb? Fenrir cand r?mase singur. N-avu ?ns? timp de gandire, c?ci se v?zu nevoit s? sar? ?n l?turi atunci cand sim?i ploaia de a?chii venind spre el - acea tornad? de cioburi de sticl? controlat? de Arion. ?i, ca s? se protejeze mai apoi, c?ci cioburile ??i schimbar? direc?ia cand el s?ri ?n l?turi, Fenrir form? o sabie de foc ?n a sa man? ?i, lovind spre cioburi, le topi. Dar nu doar cioburile suferiser? ?n acele clipe, ci ?i palmele lui Arion care controlau sfera de ghea??, c?ci, fiind format? din sabia pe care el o ?inuse mai ?nainte ?n man?, era cumva conectat? sfera cu ale lui palme. De aceea, cand focul lui Fenrir atinse cioburile din uraganul controlat de Arion, el fu nevoit s? dea drumul sferei de ghea??, nemaiputand suporta fl?c?rile albastre care-o ?nconjurar? dintr-o dat?, dar care erau totu?i fierbin?i.

  If you stumble upon this tale on Amazon, it's taken without the author's consent. Report it.

  ?i, abia cand se v?zu dezarmat, Arion zambi ?i spuse: ?acum e?ti cu adev?rat preg?tit!” Iar vocea lui ?l readuse pe Fenrir ?n lumea real?.

  Se mir? ?ns? tan?rul extrem de mult s? vad? c? ?nc? purta hainele ?i ?inea sabia ?n man?. Dar, ce-i atrase aten?ia, fur? ale sale palme ?nro?ite, cele care formaser? sabia ?n fl?c?ri ?i cele care-l ?nvinser? pe Arion ?n cele din urm?. De aceea ?i murmur? confuz: ?nu poate fi!”

  ?Crezi?” Spuse Arion cu hatrenie. ?Eu sunt ?ns? sigur c? e, c?ci anume asta se a?tepta de la tine chiar de la ?nceput - s? sim?i puterea pe care o controlai ?i de care nu erai con?tient, o putere pe care ai ?nceput s-o controlezi odat? p?truns ?n lumea crepuscular? a fl?c?rilor, acolo unde ai s?rutat-o pe Hestia.”

  Asta-l ?nfurie pu?in pe Fenrir, care-?i privi manios profesorul: ??i? N-ai putut spune asta de la ?nceput?”

  Arion ?ns? zambi: ?de ce s?-?i fac via?a u?oar?? Trebuia s-o descoperi tu singur. Plus la asta: a fost mai interesant astfel. ?i comic de privit de altfel, c?ci… ah, s-a sim?it atat de bine s? te v?d c?zand de pe spatele meu de atatea ori. M-am sim?it cumva r?zbunat, pentru toate d??ile cand mi-a fost dat s?-?i v?d a ta ?ngamfare, pe care pur ?i simplu o detest.”

  ?Ceea ce detest eu ?ns? e c? anume pe tine te-a ales tata s?-mi fii profesor. Ah, cu adev?rat ur?sc asta, c?ci Samaya s-a ales cel pu?in cu un profesor dr?gu?, cu Bestla, pe cand mie mi l-au dat pe cel mai r?u dintre to?i: un cal!”

  Arion ?ns? rase din toat? inima: ?nu ?n?eleg de ce te plangi atata. M?car acum po?i c?l?ri.” Fenrir ?ns? nu gust? gluma ?i-i ?ntoarse spatele cu gand s? se ?ntoarc? la palat. ??ncotro?” ?l tachin? Arion cu un glas pu?in batjocoritor.

  ?Acolo unde nu e?ti tu ?i cat mai departe posibil de tine,” ?i, ?n timp ce spuse aceste cuvinte, Fenrir se ?ndep?rta cat de repede putea de Arion, c?ci era cu adev?rat sup?rat pe el. Dar f?cea el asta mai mult pentru c? se sim?ise tr?dat c? acela nu-i spusese cum putuse s?-?i descopere puterea, precum ura ?i faptul c? primul s?u s?rut fusese cu Hestia ?i nu cu…

  ?Am auzit c? grupul lui Sephir va trece azi pe aici,” auzi el dintr-o dat? glasul lui Arion, iar asta ?l f?cu pe Fenrir s? se opreasc? locului. Nu-?i privi ?ns? profesorul care fluiera u?or ?n a?teptarea r?spunsului lui.

  De aceea ?i ?ntoarse Fenrir doar capul pu?in spre Arion ?i-i ?uier? printre din?i: ?iar ?i-ai b?gat nasul ?n gandurile mele?”

  ?Eu? Cand asta?” ?l ?ntreb? Arion inocent. ?Ba bine c? nu. Doar men?ionasem ?i eu… a?a… ?ntr-o doar?. Dar dac? nu vrei s-o vezi putem ?i s?…”

  Tactica lui ?ns? func?ion? ca de fiecare dat?, c?ci Fenrir se ?ntoarse brusc spre el ?i, ?n timp ce trecea pe al?turi, ?i spuse: ?nu e?ti decat un vulpoi b?tran s? ?tii.” Dup? care se ?ndrept? spre rau, acolo unde ?tia c? Sephir iubea s?-?i petreac? timpul ori de cate ori trecea pe acas?. ?i… tan?rul gr?bi tot mai mult pasul, c?ci ?i era atat de dor s-o vad? ca s?-?i u?ureze co?ul pieptului de atata dor ?i singur?tate, chiar dac? ?nsemna doar s-o priveasc? din dep?rtare f?r? s-o poat? atinge.

  ***

  Cea mai mare dintre cele trei fiice ale lui Boor era anume Sephir, cea care controla puterea vanturilor, cele care aduceau ploile toren?iale sau le ?ndep?rtau de anumite locuri, o putere pe care o ?mp?r?ea cu Arion. Totu?i, spre deosebire de acesta, care era mai tot timpul calm, Sephir era o fire vulcanic?, iute la manie ?i care ura cel mai mult s? fie for?at? s? fac? ceva sau s? fie spionat? ?n timp ce-?i sp?la trupul ?n apele raului, la amurg, cu acel soare bland ce-i s?ruta ginga? pielea catifelat?.

  ?nalt? de statur? nu era. Dar totu?i avea un corp dorit de mul?i b?rba?i ?i Spirite ?i asta datorit? curbelor apetisante care-i scoteau pe mul?i din min?i, chiar dac? nu era plinu?? din fire. Chiar ?i a?a, chiar dac? era dorit? ?i adorat? de mul?i, Sephir nu permise nim?nui niciodat? s?-i ajung? la inim? ?i asta din cauza c? ura de asemenea s? fie legat? de cineva, iar a se d?rui cuiva sau a accepta pe cineva al?turi ?nsemna pentru Sephir s?-i fie ?ngr?dit? libertatea, ceva la care ?inea ca la ochii din cap. Tocmai de aceea ?i-?i alunga de fiecare dat? amorezii ?i f?cea ?n fel ?i chip ca ace?tia s? nu mai spere nicicand la dragostea ei.

  Dar, ?n ciuda temperamentului ei exploziv ?i a deciziei de-a nu-?i ?mp?rt??i sentimentele cu nimeni, Sephir era totu?i o persoan? cald?, care visa la fericire. De aceea, dac? ea sim?ea c?-i cu adev?rat fericit?, ochii ei aveau o nuan?? de albastru deschis, ca cerul senin pe vreme ?nsorit?. Dar, dac? cineva reu?ea s-o scoat? cu totul din s?rite, deveneau maro ?nchis. La ?nceput doar, c?ci de deveneau complet negri ?nsemna c? cel ce-a ?nfuritat-o trebuia s? ?tearg? putina ?i cat mai curand posibil de nu voia s? r?man? f?r? cap, c?ci Sephir era mai mult decat capabil? de a?a ceva.

  ?i de cineva r?manea totu?i locului, convins fiind c?-i poate face fa??, nu mai apuca apoi s? povesteasc? ?i altora cum era de fapt Sephir cand era complet manioas? ?i asta din cauza c? pl?tea destul de scump a lui ?ndr?zneal?. Cum ?ns??! Doar Sephir ?tia. ?i Fenrir desigur, care avuse ?norocul” ?sta, s-o vad? complet ie?it? din min?i ?i asta se ?ntampl? pe cand era doar un adolescent ?i merse la rau ?n dup?-amiaza aceea s? se scalde.

  ?n drum spre rau ?ns? auzi rasete pe mal. De aceea se opri la marginea p?durii ?i ascult?. Astfel putu distinge c? cele care radeau fericite erau de fapt Samaya ?i Bestla. De aceea zambi ?iret ?i decise s? se apropie de ele, pe nev?zute, s? le sperie ?i s?-?i scoat? astfel parleala pentru toate d??ile cand ele f?cur? haz de p?rul lui cre?. Dar, ?n locul a dou? adolescente de 15 ani, speriate, d?du cu ochii de-o splendid? fecioar?, complet goal?, ce tocmai ??i sp?la trupul ?n apele ce luceau superb ?n lumina apusului, iar asta fu ceva ce-l fermec? pur ?i simplu.

  De fapt, la ?nceput, cand Fenrir o v?zu, nu ?n?elese cine era acea fecioar?, c?ci ea st?tea cu spatele la p?dure ?n acele clipe, cu apa ajungandu-i doar pan? la jum?tatea coapselor, cu p?rul negru ?i umed ce i se lipise de spate, f?cand-o cu adev?rat seduc?toare. Tocmai de aceea ?i adolescentul r?mase complet fascinat de ea ?i de trupul ei. ?i, pentru a se bucura pentru mai mult timp de acea superb? priveli?te, Fenrir se trase ?n spatele unui copac, cu gand s-o spioneze nev?zut de acolo. ?i, f?cand asta, Fenrir era total convins c? ea nu-i con?tient? de faptul c? el era acolo. ?i cum nu era s? stea acolo, de?i ar fi trebuit s? se ru?ineze ?i s? plece, cand pielea ei m?slinie, ud? ?i frumos luminat? de razele apusului, ?l f?cea s? simt? lucruri ce nu mai sim?ise nicicand pan? atunci?!

  De aceea se ascunse ?i putu s? se bucure din plin privind la trupul gol al fecioarei, c?ci Sephir ?ntr-adev?r nu-l observase la ?nceput. Dar lucrurile se schimbar? ?n clipa ?n care Fenrir, complet fermecat de-a ei frumuse?e, vru s? se apropie mai mult de locul unde se sc?lda ea ca s-o poat? vedea mai bine. Numai c?, din neaten?ie, c?lc? pe-o creang? uscat?. ?i acel sunet ?i fu sentin?a, c?ci ?n locul priveli?tii superbe de mai ?nainte, v?zu pur ?i simplu ochii sc?p?rand ai tinerei care-l privea ?nnebunit? de furie.

  Dar Fenrir n-o v?zu chiar ?n fa?a lui, ci doar pentru o clip? v?zu ochii ei sc?p?rand, chiar dac? ea era ?nc? ?n ap?, cu spatele la el. Totu?i ?n?elese b?iatul c? ceva se ?ntampla, c?ci v?zu nori vine?ii ce acoperir? dintr-o dat? cerul. De asta se ?ntreb? el: ?Se apropie cumva o furtun??” Numai c? atunci cand iar privi ?n fa??, v?zu pe viu cei doi ochi negri, ca smoala, ce sc?p?rar? mai ?nainte ?n fa?a lui ca o iluzie, semn c? st?pana acelor ochi era gata s?-l rup? ?n buc??i. Asta-l f?cu s? tremure u?or, privind ?int? ?n acei ochi negri.

  Iar Sephir, care-l privea furioas?, ?i ?uier? printre din?i: ?Cine e?ti tu?” B?iatul ?ns? era prea surprins ?i prea ?ngrozit ca s?-i r?spund?. Nici m?car nu fu capabil s? ?ngane ceva ?n ap?rarea sa. Chiar ?i a?a, instinctul de supravie?uire ?i spuse c?-i o idee a naibii de bun? s-o ?tearg? de acolo. De aceea ?ncepu s? se trag? ?n spate, dar tot cu ochii pe Sephir. Iar ea, v?zand c? ?prada” voia s?-i scape din gheare, ?ncepu s? p??easc? ?ncet spre el. ?N-o s? vorbe?ti, nu-i a?a?” ?i strig? ea ?nfuriat?. ?Ei bine, atunci nu-mi dai nici mie de ales. A?a c?…”

  ?i ?n clipa ?n care ea ridic? mana ap?ru vestitul ei bici Cattai, cel de care se temeau to?i amorezii care se apropiaser? vreodat? de Sephir, c?ci acesta mu?case adanc din pielea lor ?i nu doar odat? ?i ea avea de gand s?-l loveasc? ?i pe b?iat ca s?-l ?nve?e minte. Tocmai de aceea Fenrir observ? furia sc?p?rand ?n ochii ei. De aceea ?i se ?ntoarse cu spatele spre ea cu gand s? fug? de acolo. Se ?mpiedic? ?n cele din urm? de-o creang? aerian?, a copacului dup? care st?tuse ascuns pan? atunci, ?i… ateriz? pe burt?. ?i, convins fiind c? n-are sc?pare de acolo ?i c-o s? simt? la sigur mu?c?tura biciului Cattai pe piele, de care doar auzise, Fenrir ?nchise ochii ?i a?tept?.

  Nu sim?i ?ns? nimic, dar totu?i tres?ri cand auzi vocea Bestlei: ?iar??i joci murdar, surioar?!” iar asta fu pentru el mai periculos chiar ?i decat biciul cela, c?ci asta ?nsemna c? nu doar c? fusese prins de cea pe care-o spionase, dar ?i de Samaya, dac? Bestla era acolo, iar asta ?nsemna c-o va primi ?i de la taic?-su. Dar… din loc nu se mi?c? ?i nici nu deschise ochii, decis fiind s? stea locului fie ce-o fi, c?ci a?a auzise el de la al?ii c? a?a fac b?rba?ii: ??i accept? responsabilitatea.

  Sephir ?ns?, spre deosebire de Fenrir, nu putu sta calm? cu apari?ia Bestlei. De asta ?i se ?ntoarse ?ncet spre ea, iar ochii ei pur ?i simplu sc?p?rau de furie, c?ci ura de asemenea cand a ei surioar? mai mic? ??i b?ga nasul ?n treburile ei. Pe Bestla ?ns? privirea ?nc?rcat? de furie a surorii ei mai mari n-o sperie deloc, nici m?car acel fulger ce cr?p? cerul dintr-o dat? ?i care pur ?i simplu despic? un imens copac ?n dou? cand atinse p?mantul. Ea doar c?sc? dulce ?i privi pe sub sprancene la copacul distrus, murmurand ?n batjocur?: ??i ce-?i f?cuse bietul copac de-a pl?tit pentru nervii t?i?!”

  Sephir ?ns?, de?i auzise ce spusese Bestla, nu se opri locului, ci continu? s? mearg? spre ea, ?uierandu-i printre din?i: ??i-a spus cineva vreodat? c? e?ti o adev?rat? durere de cap, Bestla?”

  ?Da, aproape ?n fiecare zi! Dar… sincer… nu-i ceva de care s?-mi pese.” ?i, ducandu-?i mana la spate, o ?n?f?c? pe Samaya de bra?, cea care st?tuse ascuns? dup? ea pan? atunci, ?i-o ?mpinse apoi de la spate ei pe lang? Sephir spre Fenrir care continua culcat pe burt?.

  Sephir ?ns?, de?i se mir? pu?in s? vad? c? Samaya se ascunsese de ea, de?i n-o ?tia ?i n-avea nimic ?mpotriva ei, nu ?ntreb? nimic. Doar ?ntoarse capul ?i privi ?n urma ei. Astfel o v?zu apropiindu-se de Fenrir ?i spunandu-i: ?hai, ridic?-te ?i s? mergem!” Apoi, tr?gandu-l de man?, ?l for?? s? se ridice de jos ?i se ascunser? ambii dup? un alt copac ?i Samaya f?cu asta ?tiind prea bine de ce erau cele dou? surori capabile cand se certau.

  ?i f?cur? bine c? se ascunser?, c?ci imediat ce ei erau deja la ad?post, cerul iar cr?p?, semn c? r?bdarea lui Sephir ajunse la limit?. Cum nu de altfel, cand Bestla continua s? ca?te ?ntruna, privind-o sfid?tor. De asta ?i strig? Sephir: ?ai mers deja prea departe de data asta, Bestla. ?i-ai trecut ?i linia pe care n-ar fi trebuit nicicand s-o treci,” iar cand Sephir se ?ncrunt?, vantul ?ncepu s? bat? dintr-o dat? mai tare.

  Deloc speriat?, ci mai degrab? plictisit?, Bestla sufl? aer cald din gur?, iar asta f?cu rafalele de vant s? scad? ?n intensitate. ?i, din cauza c? acel val de aer cald ?nconjur? locul, pan? ?i copacii r?suflar? u?ura?i ?i-?i ?optir? ?ncantarea prin tremurul frunzelor.

  Sephir ?ns? nu era gata s? renun?e. De aceea ?i-?i stranse cu putere pumnii de f?cu iar??i vantul s? bat? n?prasnic. Asta nu dur? ?ns? decat cateva secunde, pan? cand Bestla c?sc? iar dulce ?i vantul se lini?ti. ?i o astfel de lupt? de-a ?una cald? alta rece” ar fi putut dura mult ?i bine de nu intervenea nimeni s? le strice cheful de joac?, iar cea care era mai mereu mediator ?ntre cele dou? era Zeal, sora lor mijlocie.

  Iar Zeal ?i atunci ap?ru, ca de fiecare dat?, ?ntre cele dou?, plutind pe o mare frunz? de lotus. ?i, stand turce?te pe acea frunz?, ?n timp ce c?sca dulce, semn c? cearta celor dou? ?i stricase somnul, se ?ntinse ?i spuse duios: ?iar??i v? certa?i.” Apoi, dup? ce se s?tur? de c?scat, privi atent la chipurile celor dou? ?rivale” care continuau s? se priveasc? insistent. ?Nu ce de data asta?”

  ?Nu-i treaba ta, Zeal,” murmur? Sephir sup?rat?. ??i stai deoparte de data asta, c?ci de data asta am de gand ca cei ce m-au ofensat s? pl?teasc?. ?ncepand cu a noastr? mezin?.”

  Ce auzise Zeal ?ns? fusese doar c? cineva o scosese pe Sephir din s?rite. De aceea privi mai cu aten?ie la fa?a ei, c?ci ?tia c? Sephir ??i ie?ea doar ?n dou? ocazii cu totul din fire: de cineva ??i b?ga nasul ?n treburile ei, cum p?rea s? fi f?cut Bestla ?n acele clipe, ?i de cineva o spionase sc?ldandu-se. Acolo ?ns? nu era nimeni ?demn” s-o pandeasc? pe Sephir. Totu?i lui Zeal ?i mirosea a ?amantlac.” De aceea ?i n-o sc?pa pe Sephir din ochi, mai ales cand observ? mi?carea abia observat? a celor doi gemeni ascun?i dup? copac ?i ?n?elese totu?i cine fusese ?spionul.” Chiar ?i a?a decise s?-?i tachineze pu?in sora ?i ?ntreb? mirat?: ?o ofens?? Dar… cine s-a f?cut vinovat de data asta?” ?i ochii ei sclipir? dintr-o dat? cand ea spuse: ?nu-mi spune c? lucrurile s-au pus de data asta cu adev?rat fierbin?i?”

  Sephir ?ns? o str?fulger? cu privirea. ?Fierbin?i? Despre ce naiba…?” V?zand ?ns? ranjetul de pe chipul lui Zeal ?n?elese c?-?i d?duse seama cine-o spionase. De aceea ?i stramb? din nas.

  Zeal ?ns? surase. ??i-am avut dreptate. Iar a ?ndr?znit cineva s? te spioneze ?n timp ce te sc?ldai la rau… un b?rbat?!”

  ?B?rbat pe naiba!” ?uier? Sephir furioas?, printre din?i.

  ??i totu?i ai fi vrut s? fie unul,” continu? Zeal s-o tachineze. ??i-am avut dreptate. V?d asta ?n ochii t?i, cei negri din cauza furiei, c?ci… ia stai pu?in, nu ?n?eleg totu?i de ce e?ti atat de sup?rat?, c?ci… cu o a?a siluet?, care pur ?i simplu ucide privind-o, ar trebui s? fii fericit? c? ai admiratori,” ?i ultima parte Zeal o ?uier? printre din?i ca o cobr?, c?ci era cu adev?rat invidioas? pe Sephir care reu?ise s? atrag? pan? ?i aten?ia unui adolescent, pe cand corpul dolofan al lui Zeal trecea ?neobservat” dup? cum credea ea.

  ?i Zeal cu adev?rat era invidioas? pe surorile ei pentru ale lor corpuri zvelte. Numai c? invidia ei nu era r?ut?cioas?, ci mai degrab? copil?reasc?, c?ci ei i se p?rea c? nu-i atat de frumoas? ca ?i ele, tocmai pentru faptul c? era plinu??. Nu lua ?ns? ?n considerare c? avea un superb p?r blond, lung ce-i acoperea aproape ?ntreg spatele, ochi alba?tri ca cerul senin ce reflecta perfect puterea ei, c?ci fusese n?scut? din uniunea dintre Boor ?i Zayleea, antica Titanid? a cerului nelimitat, o uniune care-i d?du lui Zeal control asupra curen?ilor de aer cald ?i puterea de a calma natura atunci cand ura ?i nebunia lui Sephir treceau.

  Iar cea mai bun? metod? de-a o face pe Sephir s? se calmeze era ve?nicul truc al lui Zeal: s-o prind? pe aceasta ?ntr-o capcan? din flori albe de lotus. ?i f?cu ?i de data aceea acela?i lucru cand Sephir vru s? treac? pe al?turi, ignorand ?ntrebarea surorii ei, ceva ce nu-i fu pe plac lui Zeal.

  Capcana ceea de lotu?i o ?nfurie ?ns? pe Sephir ?i mai tare. De aceea privi spre Zeal furioas? ?i-i ?uier? acesteia printre din?i: ?elibereaz?-m?, Zeal! Chiar acum! ?tii prea bine c? ur?sc astfel de glume proaste!” Dar de?i se zb?tu s? scape din acea capcan? de ?lan?uri” din flori albe, Sephir nu putu ?i pace. ?i… iar sim?i acel sentiment nepl?cut pe piele… o stranie dorin?? ce-o f?cea nelini?tit?, de parc? i-ar fi fost dor de cineva chiar dac? nu ?tia nici ea de cine-i era atat de dor. De aceea ?i ura glumele surorii ei Zeal.

  Aceasta ?ns? doar zambi, v?zand-o pe Sephir ?nfuriindu-se. ?i, ca s? fie pachetul complet, pocni din degete ?i-o l?s? pe Sephir complet goal?, c?ci aceea ??i pusese pe umeri un halat negru de m?tase. Anume acest nou truc o f?cu pe Sephir s?-?i priveasc? cu furie sora mijlocie. Aceea ?ns? doar ?opti un ?ups! O s? fie o noapte fierbinte noaptea asta” ?i, b?tand din palme, disp?ru a?a cum ap?ruse… dispersandu-se ?n aer, ?n timp ce rasul ei zglobiu se auzea peste tot ?n jur.

  ?n acela?i timp zambea ?i Bestla fericit? pentru c? Zeal o ajutase s? se ?r?zbune.” Numai Samaya nu rase, ci, ?n timp ce privea ?int? spre cele dou? surori, ?i acoperea lui Fenrir ochii cu palma ?i asta pentru c? acela se holba la trupul apetisant al lui Sephir cu ochii mai s?-i ias? din orbite.

  Bestla ?ns? nu le atrase aten?ie gemenilor ?i nici lui Sephir, care era prea ocupat? s? ?ncerce s? scape din acea capcan? de lotu?i. ?i, dup? ce-?i analiz? sora mai mare din cap pan?-n picioare, spuse ?n glum?: ?ei bine, cred c-o s? fii ocupat? o vreme. A?a c? eu m? retrag. Noapte bun?, surioar?! ?i… s? mergem, Samaya!” Dup? aceea le ?ntoarse tuturor spatele ?i se ?ndrept? spre rau.

  Samaya ?ns? nu-?i urm? prietena, ci privi furioas? la al ei frate care ?ncerca s?-i ia palma de pe ochi. ?i, pentru a nu-i permite acestuia s? ob?in? ce vrea, adolescenta ?nconjur? locul ?n care erau cu arbu?ti, folosind puterea pe care o descoperise ?n acea zi. Apoi, dup? ce fu sigur? c? Fenrir n-o mai putea vedea pe Sephir, ?i lu? palma de la ochi ?i-i arse una dup? ceaf? dup? asta.

  ?Aaa,” murmur? Fenrir ?i-?i atinse ceafa, sim?ind din plin lovitura Samayei. ??i asta pentru ce?”

  ?Pentru c? tu… de ce ai spionat-o pe Sephir?” Iar ceea ce se citea ?n ochii Samayei ?n acele clipe nu era cu siguran?? dragoste de frate.

  ?Ei bine…,” se balbai Fenrir, sc?rpinandu-se dup? ceaf?, pref?candu-se c? nu-?i aducea aminte. Apoi vru s? scape dandu-se ?n spate. Numai c? ?evadarea” nu-i reu?i, c?ci ?i Samaya avea trucurile ei. A?a c?-l pi?c? cu putere de bra? ?i stranse cu putere de bra?ul lui ?n timp ce-l privea furioas? ?n ochi. Dup? care-i ?uier? printre din?i:

  ??nc? odat? te mai prind spionand-o pe Sephir ?i jur c?-?i scot ochii, Fenrir. E ultima avertizare.” Dup? care se ridic? de jos ?i, ?n?f?candu-l de bra?, ?l trase dup? ea de acolo, de fapt cat mai departe de locul cela. ?i ea era cu adev?rat furioas?, c?ci ?n?elegea prea bine c? dac? Fenrir va continua s? se ?nvart? prin acel loc, care era locul preferat de sc?ldat al fecioarelor, ele n-ar mai fi avut momente lini?tite ca pan? ?n acel moment.

  ***

  O rochie de m?tase c?zu u?or peste trupul lui Sephir, acoperindu-i goliciunea, iar acea atingere fin? o calm? pe tan?r?. Apoi, privind ?n stanga ei, o v?zu pe Gaea, zambindu-i.

  ?N-ar trebui s? te ?nfurii pentru astfel de lucruri m?runte, Sephir,” ?i spuse Mama Natur? cu blande?e. ?E o lege a naturii ca trupul unei femei frumoase s? fie admirat de un b?rbat.”

  ?De un b?rbat, nu de un pu?ti,” murmur? Sephir cu sup?rare.

  ?Un pu?ti care va deveni candva b?rbat ?i tu nu po?i ?ti de unde poate bate vantul ?i ce poate aduce al?turi de tine.” ?i, ?n timp ce spuse acele cuvinte, Gaea f?cu capcana ceea de flori de lotus s? dispar?, intrand ?n a ei palm?, iar cand ?ntoarse palma spre p?mant, din ea ie?i un mic parau pe care pluteau acele flori de lotus.

  Sephir se uit? adanc ?n ochii Gaeiei, c?ci a ei privire bland? era ceva ce-i d?dea mereu tinerei siguran?? ?i un fel de c?ldur? pl?cut? i se strecura prin tot corpul, punand st?panire pan? ?i pe inima ei. ??n?eleg ce vrei s? spui, Gaea. Dar doar cu mintea, ?n timp ce inima mea e demult ?mpietrit?. ?i… ?tii ?i tu la fel de bine ca ?i mine c? niciun b?rbat n-a fost ?n stare, ?n to?i ace?ti ani, s? ?mblanzeasc? acest cal s?lbatic ce-mi bate ?n piept cu numele de inim?.”

  Gaea ?ns? zambi, aranjand p?rul negru al lui Sephir pe spate: ?pan? ?i piatra poate fi ars? de foc, Sephir. ?i, ce ?ine de caii s?lbatici, ace?tia pot fi ?mblanzi?i de se g?se?te un bun maestru s?-i ?in? ?n frau. ?i acest b?iat, pe care l-ai avut nu demult ?n fa?a ochilor, se pare c? le are pe ambele ?n sange: atat pricepere, cat ?i foc s? ?nt?reasc? acea piatr?.”

  ?Foc?!” ?opti Sephir, zambind. Apoi ??i ?nchise halatul, ascunzand ai ei superbi sani sub materialul sub?ire ?i fin. ?Ei bine… vom vedea cat va putea c?li piatra acel foc din inima acelui b?iat despre care spui c? va deveni candva b?rbat, Gaea. ?i… vom mai vedea de focul va arde piatra sau piatra va stinge focul,” dup? care Sephir se ?mbr??i?? ?i disp?ru, iar pic?turi reci de ploaie se scuturar? ?n jur.

  Cuvintele Sephirei f?cur? ?ns? inima Gaeiei s? tresar?, c?ci ?n?elese c? trucul ei din acea zi func?ionase. Ce truc? Ei bine cea care ?ndreptase pa?ii lui Fenrir la rau ?n acea zi fusese anume Mama P?mant, iar ea f?cuse asta tocmai pentru c? observase pe cineva dandu-i tarcoale tinerei ?n ultima vreme, cineva care-ar fi putut-o r?ni pe Sephir, un suflet r?u pe care Mama P?mant dorea s?-l ?in? cat mai departe de fiica cea mare a lui Boor. ?i, pentru a fi sigur? c? nicicand nu va da gre? cu al ei plan, Gaea sem?n? dorin?a atat ?n inima lui Fenrir, cat ?i a Sephirei, iar acea dorin?? avea puterea s? ?in? acel suflet r?u departe de ea. Pentru cat? vreme ?ns? era o mare tain? chiar ?i pentru ea…