Samaya dormea deja de trei zile. ?i, din cauz? c? ea nu d?dea niciun semn c? se va trezi curand, Dike ?ncepu s? se ?ngrijoreze de ce s-ar fi putut ?ntampla cu ea dac? ar fi continuat ?n acea stare, iar sentimentul de anxietate ce-i ap?sa pieptul ?l f?cea s? se cutremure ?i s? se ?nvinov??easc? de cele ce i se ?ntamplaser? fetei.

  La fel se sim?ea ?i Fenrir, c?ci el fusese cel care-i negase Samayei dreptul de a fi acompaniat?. Dar chiar ?i a?a, cu regretul ucigandu-l pe din?untru, b?iatul prefera s? aib? speran??. De aceea, atunci cand toat? lumea era concentrat? asupra Samayei, decise s? plece ca s?-?i limpezeasc? gandurile.

  De altfel era ?nc? diminea?? devreme cand Fenrir pornise la drum. ?n jur era lini?te, c?ci nici soarele nu se ar?tase ?nc? pe cer, nici p?s?rile crangului nu se treziser? ?i nici roua dimine?ii nu se s?turase s? s?rute continuu chica ierbii. Chiar ?i a?a, cu toat? acea lini?te din jur, Fenrir nu se sperie ?i p?r?si tab?ra f?r? a fi observat de cineva.

  ?n minte ?ns? avea doar un gand: ?Trebuie s-o g?sesc pe cealalt? Samaya. Trebuie s-o g?sesc neap?rat.” De aceea ?i nu puse gean? pe gean? ?n noaptea aceea, de pan? ?i fl?c?rile Hestiei, care-l calmar? de atatea ori ?i pe care pur ?i simplu le adora, ajunser? s?-l irite. ?i, tocmai din aceast? cauz?, se ridic? din a?ternut cu noaptea ?n cap ?i plec? ?n drumul lui.

  Singur?tatea ceea ?ns? ?l urm?ri tot timpul. Nu-l sc?p? din ochi nici pe drumurile luminate, nici pe cele cufundate ?n umbr?. ?i c?lc? repejor pe urme cand trecu prin poiene, se furi?? pe lang? el, ghidandu-i pa?ii, cand intrar? ?n cranguri mai dese ?i mai ?ntunecate, acolo unde nu se z?rea nicio raz? de lumin? spintecand bolta frunzoas? pictat? de ramurile copacilor ce p?reau s? se ?in? ?n bra?e, iar acolo unde era de mers normal, ea, singur?tatea, mergea cot la cot cu b?iatul. Tocmai de aceea p?rea c? b?iatului nu-i e nici urat ?i nici nu se teme. Singur?tatea ceea ?ns? se ?n?ela, c?ci nu datorit? ei nu se temea Fenrir, ci din cauza c? ?tia acele locuri destul de bine, le cuno?tea dup? miros, distingea fiecare melodie sau ciripit auzit ?n crang ?i chiar ajunse s? simt? ?i respira?ia copacilor din jur, s? le ?n?eleag? tainicul mesaj spus ?ntr-o antic? limb?, c?ci natura ceea, unde tr?ia Fenrir, era una magic? unde pan? ?i copacii aveau ganduri ?i ?tiau cuvinte ca s? comunice ?n limba lor.

  ?ntr-un final mersul mult prea lini?tit al b?iatului ?i f?cu curio?i pe copaci. Ace?tia, nemaiputandu-?i ?ine curiozitatea ?n frau, ??i mi?car? dintr-o dat? rapid crengile, ??i aplecar? coroanele u?or ?n fa?? ?i apoi ?u?otir? ?ntre ei prin ?opot de frunze. Apoi, dup? ce Fenrir ascult? acele ?oapte o vreme, ?i fu dat s? observe acea tainic? mi?care a naturii, da doar cu coada ochiului. De speriat ?ns? nu se sperie, chiar dac? ceea ce vedea ?n acele clipe nu era ceva ce s? fi v?zut mai ?nainte ?i asta din cauza c? nu se sim?ea nimic r?u plutind ?n jur.

  ?Probabil c? este Baradar,” ??i spuse ?n cele din urm? b?iatul. Apoi ?nchise ochii ?i a?tept?. ?Frunzele,” ?opti el ?ntr-un final. ?Frunzele cant?. Al lor cantec ?ns? ?mi este necunoscut, chiar dac?-mi pare, adanc ?n inima mea, c? acesta este ?i cantecul vie?ii mele.”

  O.S.

  ?Baradar este a ta muzic?, Baradar e al t?u suflet,

  Inima regatului t?u ?i respira?ia c?minului t?u,

  O fr??ie ce d?inuie de peste mii ?i mii de ani,

  Veghindu-?i pa?ii ?i amintind de vremuri uitate.

  Iar tu e?ti al lui urma?, parte din al s?u suflet,

  Viitorul de care a fost lipsit ?i al lui suflu de via??,

  De aceea nu conteaz? ce decizie vei lua sau ce drum vei alege,

  ?i asta pentru c? Baradar te va sus?ine mereu cu credin?? ?i ?ncredere.”

  ??i… cine-s eu pentru Baradar?” ?ntreb? Fenrir, ?nc? avand ochii ?nchi?i. ?i vocea p?durii ?i vorbi b?iatului:

  ?Tu e?ti Magia trimis? nou? din Aeon pentru salvarea sufletelor noastre, b?iete. La fel tu e?ti Puterea. Iar aceast? via??, pe care o tr?ie?ti acum, nu e prima ta via??, la fel cum nu este a noastr? prim? via??: a copacilor, a p?s?rilor, a ierbii ?i a fiec?rei fiin?e sau obiect aflat pe aceast? Planet?,” ?i, deschizand ochii, Fenrir ?l putu vedea ?n sfar?it venind spre el pe minikin.

  Minikinul ?ns? nu ar?ta ca oricare alt? persoan? de mic? statur?. De asemenea nu avea nicio tr?s?tur? luat? de la pitici ?i nimic furat de la gnomi. Cu toate acestea ?ns? era f?r? doar ?i poate o fiin?? uman?.

  Avea ?n?l?imea unui copil de ?apte ani, cu ochi alba?tri, ?nchi?i la culoare, ?i cu p?r lung ?i blond ce-i ajungea pan? la umeri. Nasul ?i era ascu?it, de vreo 8-10 centimetri, ?i urechi ce aminteau de cele de cerb. Ve?mantul ?n schimb ?i era simplu, dar ?i era ?i bogat ?n acela?i timp, avand un fel de amestec ?ntre hainele ??ranilor acelor timpuri ?i ale p?pu?ilor din teatrele vremurilor noastre. ?i, de n-ar fi vorbit ?i n-ar fi mers, cuiva i s-ar fi p?rut ?i asta f?r? s? gre?easc? de fel c? acea creatur? era ireal? ?i c? sem?na atat de bine cu Pinocchio, cel care sc?pase din cartea de pove?ti ?i se ascunse ?n p?dure.

  ?Eu sunt Baradar,” ?i spuse minikinul lui Fenrir ?n timp ce plutea la o ?n?l?ime de cam un metru de la p?mant.

  ?Baradar?” ?ntreb? Fenrir uimit. ?Dar... am crezut c? Baradar nu-i decat o poveste, inventat? acum mii de ani de oameni. Cum poate fi Baradar o creatur? real??”

  Minikinul rase dulce auzindu-l pe b?iat vorbind astfel. Al lui ras ?ns?, atat de cristalin ?i pl?cut auzului, nu fu auzit doar de Fenrir, ci de ?ntreaga p?dure, asemeni apei dulci de izvor ce cade ?n mici valuri dintr-o cascad? nu prea ?nalt?.

  ?n?elegand ?n sfar?it cat de mult gre?eau pove?tile uneori, Fenrir spuse: ?atunci ceea ce se spune despre tine este adev?rul."

  ?Asta a?a e, c?ci eu am fost cel care le-a inventat ?i le-am pus pe limbile oamenilor pentru a fi transmise mai departe. Dar le-am spus acele pove?ti ?n al lor somn, c?ci numai astfel ei pot ?nv??a s? iubeasc? ?i mai mult natura, s? respecte sufletul copacilor ?i s? se roage Sfantului Spirit pentru protec?ia caselor lor, a familiei lor ?i a p?mantului pe care p??esc.”

  ??i tu? Cine e?ti tu ?i de ce te nume?ti Baradar?” Insist? Fenrir.

  Baradar zambi din nou ?i cobor? ?n sfar?it cu picioarele pe p?mant, aranjandu-?i cu grij? poalele hainei lungi. ?Pentru c? am fost candva salvat de Sfantul Spirit ?i el a fost cel care mi-a dat acest nume.” Apoi, ?ntorcandu-i spatele b?iatului, Baradar porni printre copaci, continuandu-?i povestea, iar Fenrir ?l urm? f?r? team?, c?ci nu sim?ea niciun pericol fiind lang? acea mistic? creatur? de la care mirosea pl?cut a natur? ?i ?n jurul c?ruia plutea u?or zana Bun?tate.

  ?Simt ?ns? c? ?n spatele celor spuse de tine se afl? o poveste," spuse Fenrir. ?n vocea lui se sim?i numaidecat vibra?ia curiozit??ii.

  ?Pentru c? a?a ?i este. De fapt, acum multe sute de ani, am fost un soldat. Un soldat dintr-un regat ?ndep?rtat numit Mortor sau p?manturile celor bravi. Acele p?manturi ?ns?, precum ?i acel regat, erau nu ca ori?icare, dar extrem de cunoscute, c?ci acolo tr?iau doar solda?i bravi ?i viteji care-?i ap?rau mereu ?ara cu ?ndemanare ?i ne?nfricare. De asemenea poporul nostru era cunoscut ?i precum Poporul Noear, cel condus de Regina-Zan? Noea.” Rostind acel nume, Baradar se opri pentru cateva clipe, atinse trunchiul gros al unui copac ?i-?i sprijini capul de al lui scoar?? de parc? ar fi atins atunci a lui frunte de cea a unei scumpi domni?e.

  ? ?i? Ce s-a ?ntamplat apoi?" Insist? Fenrir.

  ?Mai bine ai ?ntreba ce nu s-a ?ntamplat apoi, c?ci… eram ?ndr?gostit de ea. De fapt am fost ?ndr?gostit din prima clip? cand am ?ntalnit-o… mai bine zis din prima clip? cand am v?zut-o pe acel balcon de marmur?… cantand la Meagar (instrument muzical similar violinei). ?i era atat de frumoas? ?n acea zi… sc?ldat? de lumina iubitoare a soarelui, care-i atingea u?or fa?a, mangaindu-i p?rul ?i s?rutandu-i pielea ?i al ei p?r lung, de aur, r?sfirat pan? la c?lcaie, o f?cea s? par? asemeni unei creaturi nep?mantene.”

  ?i minikinul t?cu iar privind ?n dep?rtare… spre un Portal de Valuri Magice, v?zut doar de el. ?i, ?n acel Portal, ale sale amintiri se reflectau ?n ape: amintiri de mult uitate, amintiri pline de dor. Astfel, ?n acele amintiri, o v?zu pe Noea, zei?a din Mortor… cea care-?i piept?na p?rul lung, de aur, ?n fa?a ferestrei deschise. ?i, ?n fa?a acelei ferestre, se vedeau flori multicolore ce umpleau aerul c-o mirozn? ?mbietoare, ?n timp ce fluturii dansau ?n dulcea florilor ?mbr??i?are.

  ?i Baradar se v?zu ?i pe sine ?n acele amintiri, pe cel coco?at ?ntr-un copac ?nalt, cu crengi groase, care cre?tea glorios chiar ?n mijlocul gr?dinilor Palatului de Marmur?. El ?ns? ?i-a ascuns privirea atunci cand Noea s-a uitat spre copac ?i i-a zambit, f?cand s? apar? ro?ii flori de mac ?n obrajii minikin-ului.

  ?Apoi… ce s-a ?ntamplat apoi?” ?ntreb? curios Fenrir ?i Baradar se ?ntoarse spre b?iat zambind ?i al s?u zambet fermec?tor cucerea inimi ?i suflete ?n jur.

  ?Ea n-a ?tiut nicicand despre aceast? iubire, b?iete… ?i ea n-a ?tiut despre asta pentru c? am fost mult prea timid ?i fricos ?i mereu am fugit de ea. Dar regret asta acum, regret, c?ci de-ar fi ?tiut poate c? m-ar fi putut vedea acum ?i nu i-a? fi frant inima la fel cum i-am frant-o atunci.”

  ?Dar oricum, nici acum nu te vede,” spuse b?iatul cu inocen?? ?n glas.

  ?Poate,” r?spunse Baradar. ?Sau poate c? m? vede, dar eu nu-s con?tient de asta.”

  ?Dar cum poate fi a?a? Dac? iube?ti pe cineva, cealalt? persoan? ar trebui s? simt? la fel. Dac? nu… atunci nu merit?… acea iubire… cred.”

  Unauthorized duplication: this tale has been taken without consent. Report sightings.

  Ca prin minune… ?n mijlocul acelei p?duri… splendidul t?ram al Mortor-ului ap?ru. Era un loc aproape de o mic? cascad?, apele c?reia sclipeau ?n lumina soarelui f?cand acel loc s? par? ca rupt din basm. ?i apele acelei cascade c?deau ?ntr-un mic parau care curgea la vale, sp?land marginea ascu?it? a pietrelor albe ?i f?candu-le s? par? bulg?ri albi de z?pad?, ca dup? aceea micul parau s? se piard? la orizont, ascunzandu-?i trupul sinuos printre copacii de mesteac?n.

  Natura ?n schimb, cea din jurul cascadei, avea o nuan?? de verde ?nchis ?i asta din cauza crangului des ?i ?ntunecos ce p?rea periculos la prima vedere. Era ?ns? doar o iluzie, c?ci, undeva ?n dep?rtare, se auzea respira?ia naturii - calm? ?i melodioas?, ce inspira ?ncredere celor care se ?ncumetau s? priveasc? acei copaci pentru o vreme mai ?ndelungat?. Dar acea p?dure avea ?i ceva straniu ?n a ei form? ?i asta pentru c? nicio urm? de viu nu era sim?it? acolo - niciun ciripit nu se auzea, niciun falfait de aripi, niciun urlet de lup, precum nu se vedea nicio privire viclean? a vulpii.

  ?Dar…,” spuse Fenrir, ?ngustandu-?i ochii ?i privind desi?ul acelei p?duri. ?Acel loc e mort. Nu-i a?a?” Iar ?ntrebarea b?iatului ?l mir? nespus pe Baradar, care se apropie de el ?i-l privi adanc ?n ochi.

  ?Cine e?ti tu?” ?ntreb? Baradar ?ntr-un final ?i-?i ?ntinse u?or mana, atingand mijlocul frun?ii b?iatului. Astfel, atingand fruntea lui Fenrir, Baradar ?nchise ochi ?i a?tept?. Nu ?tia la ce s? se a?tepte ?ns? p?trunzand ?n lumea de dincolo. Ceva ?ns? ?i spunea c? acel b?iat nu-i doar o creatur? vie ca multe altele ?i c? acel copil avea scris ?n al s?u destin un mare viitor.

  Fu lini?te ?ns? ?i ?ntuneric ?n acea lume ?n care intr? Baradar pentru mult? vreme. Apoi, un falfait de aripi, al unei p?s?ri uria?e, ?l for?? pe minikin s? deschid? ochii. Astfel ?i fu dat s? vad? c? se afla ?ntr-o imens? p?dure de stejari. Apoi observ? cum ?ntunericul acelei p?duri deveni ?i mai dens cu fiecare centimetru pe care el ?l f?cu ?n fa?? ?i asta din cauza c? sim?i nevoia s? avanseze. ?i, dintr-o dat?, v?zu ochi… mul?i ochi… pretutindeni… spionandu-l. Erau ochi de lup cei care-l spionau, al unor lupi ?nfometa?i ce-?i a?teptau prada.

  ?n cele din urm? minikinul se cutremur? cand acea poian?, pe care o v?zuse la ?nceput ?nconjurat? de lupi, fu cuprins? de fl?c?ri. Abia dup? asta, cand Baradar se putu lua ?n maini, putu vedea un imens lup negru chiar ?n mijlocul poienei, undeva la ca?iva pa?i ?n fa?a lui. Acel lup ?ns? nu era ?nfometat sau furios, ci trist. ?i era r?nit acel lup, dar nu trupe?te, ci suflete?te ?i asta din cauza c? fusese tr?dat de cei ?n care se ?ncrezuse, cei pe care-i iubise ?i-i protejase, dar care-l l?saser? singur ?ntr-un final, f?r? s? simt? alinare sau sus?inere de la nimeni.

  Tocmai de aceea se auzi apoi un suspin profund ie?ind din pieptul lui Baradar, ?n timp ce el mergea, la pas lent, abia ?inandu-se pe picioare ?i luptand cu sine s? nu cad?, c?tre lup. ?n cele din urm? ?opti: ?ōnāyka?i? paricutta āvi (Tamil)” Ale lui cuvinte ?ns? ?nsemnau c?-l v?zuse pe Sfantul Spirit al P?durii Mor?ilor, acea p?dure cunoscut? drept I?anta Varka?i?. Dar, cand ?n sfar?it realiz? unde intrase de fapt, minikinul se opri, apoi se trase ca?iva pa?i ?n spate pan? c?zu ?n apele unui rau ap?rut acolo de nic?ieri.

  Fiind sub ap?, Baradar putu ?n sfar?it vedea adev?rul despre soarta lui Fenrir. V?zu c? fusese n?scut la ?nceput ca un simplu pui de lup, dar asta era doar ceea ce al?ii vedeau, c?ci Fenrir avea scris ?n al lui soart? ?i predestinat de ?nsu?i Yggdrasil, cu mult ?nainte de apari?ia lui Haos ?n cosmos, un mare viitor, iar asta ?nsemna c? soarta lui Haos ?i cea a b?iatului puteau fi schimbate ?ntre ele, c?ci aveau un singur drum pe care s? mearg?. Dar niciunul dintre ei nu cuno?tea acest secret, predestinat de ?ns??i Alabar, c?ci Poarta Galaxiilor existase cu mult ?nainte de a fi desenat? de Haos pe Sfera Lumilor. Fusese ?ns? ascuns? atunci cand Eris ??i ar?tase l?comia ?i ?l tr?dase pe Haos.

  Apoi Baradar ?l v?zu pe b?iat crescand mare. ?l v?zu ?nv??and s? lupte ca un osta? iscusit. De asemenea putu vedea c? va fi un mare rege al poporului s?u. Dar minikinul de asemenea v?zu ?i cum ei ?l tr?daser?, cum ?l vanaser?, alungandu-l ca pe un caine. Ca mai apoi, ?n fa?a ochilor minikin-ului, s? apar? dou? fete care ar?tau exact la fel ?i a c?ror putere p?rea s? fie unificat?, ?n timp ce-l vanau pe Fenrir cu bile magice de foc, parjolind natura ?n jur ?i arzand a lui blan?, r?nindu-i trupul ?i istovindu-i sufletul.

  Dup? aceasta minikinul v?zu un ora? Alb, ?n fl?c?ri, ?i-l v?zu ?i pe Fenrir stand pe un balcon de piatr? alb?, privind dep?rt?rile, ?n timp ce a?tepta pe cineva care ?ntarzia s? vin?. ?i, tocmai pentru c? r?mase singur, durerea ?i a?teptarea ?i r?neau ?i mai mult sufletul, distrugandu-l complet pe din?untru.

  Apoi, cand copacii care cre?teau pe lang? acel balcon fuseser? ar?i din r?d?cin?, lupul ??i ?ntoarse capul ?i privi zarea. ?i, de parc? l-ar fi v?zut pe Baradar chiar ?n fa?a ochilor lui, spuse cuvinte ce erau menite s? ajung? la urechile minikin-ului: ?vor veni vremuri grele pe aceste p?manturi, Baradar. Vor veni vremuri ce vor arde ale tale p?duri ?i vor m?cel?ri sufletele celor pe care tu-i protejezi atat de mult acum. Dar nu-?i fie team?, c?ci sunt cu tine acum… sub forma unui copil de nou? ani. Al meu suflet ?ns? e chiar mai b?tran decat aceast? lume este, c?ci am colindat acele viduri ?i acele spa?ii ale cosmosului cu mult timp ?nainte ?i le colind ?i acum pan? cand ?mi voi g?si ?n sfar?it soarta pe care trebuie s-o am. ?i, cand voi avea acel corp uman care-mi este predestinat, dar pe care nu-l pot proteja nici chiar de mine ?nsumi, voi putea ?n sfar?it s? v? stau iar al?turi ?i s? v? protejez. Astfel, pentru ca to?i s? supravie?uim, natura trebuie s? fie de partea lui sau curand totul ?n jur va fi parjolit pan? la p?mant ?i acest p?mant va fi de asemenea ?nconjurat de durere ?i necaz, ar?tand deplorabil ?i mirosind a moarte,” ?i, cand acele cuvinte fuseser? spuse, ?n spatele acelui lup ap?rur? ochii lui Eris, care-i arser? trupul pan? cand nu mai r?mase nimic din el.

  Asta ?l for?? pe Baradar s? se ?ntoarc? ?n lumea real?. Momentul c?derii sale ?n ape ?ns? se derul? invers, iar cand el deschise ochii ?i privi ?n jur, se mir? nespus s? vad? c? avea hainele ?i p?rul uscat ?i c? el ?nc? atingea fruntea b?iatului.

  Retr?gandu-?i mana, Baradar privi ?n ochii b?iatului ?i recunoscu ?n acei ochii privirea lupului, atat de preocupat? pentru acea lume, dar care totu?i mai reflecta ?nc? inocen?a. Dar, chiar ?i a?a, minikinul ?n?elegea triste?ea pe care o sim?ise Spiritul P?durii cand i se ar?tase ?n viziune. De aceea ?i se decise s? nu-i vorbeasc? lui Fenrir despre a sa revela?ie, c?ci nu era ?nc? timpul s?-i spun? despre asta ?i nici nu voia s?-l sperie.

  Doar spuse: ?Hai s? lu?m loc!" Apoi se a?ezar? ambii pe o piatr? mare, alb?, care era pozi?ionat? chiar lang? parau. ?i, stand pe acea piatr?, ei putur? vedea cum ?n apa cristalin? ?noat? ?ncet pe?ti?ori multicolori.

  ?Ai v?zut ceva, nu-i a?a?” ?ntreb? ?n cele din urm? b?iatul.

  ?Am v?zut,” r?spunse Baradar, f?r? s?-l priveasc?.

  ??i… ce-ai v?zut? Ceva r?u?” ?ntreb? iar Fenrir. Minikinul ?ns? p?str? lini?tea pentru mult timp. Era amurg deja cand ?i vorbi ?n cele din urm?. B?iatul ?ns? nu sim?i trecerea timpului, c?ci al?turi de acea creatur? fermecat? orele zburau asemeni minutelor, iar anotimpurile se schimbau cat ai clipi din ochi, c?ci acele schimb?ri, precum ?i scurgerea timpului, erau strans legate de ale minikin-ului sentimente: ?uneori e mai bine s? nu-?i cuno?ti viitorul,” ?i minikinul privi ?ndelung apusul, ?pentru c?, dac?-l ?tii, vei ?ncerca s?-l schimbi. Soarta ?ns? nu poate fi schimbat? ?i, ?n cele din urm?, ?n?elegi c? ai luptat degeaba. Doar tr?ie?te-?i via?a, Fenrir ?i viitorul se va revela singur, c?ci acesta nu se poate ascunde de tine la fel cum trecerea timpului nu poate fi oprit?.”

  ?Dar, cum r?mane cu al nostru destin?” Spuse b?iatul. Baradar ?n?elese ?ns? c? nu b?iatul ?i vorbea ?n acea clip?, dar lupul din a sa viziune.

  ?Destinul? Nu-?i pot r?spunde la aceast? ?ntrebare, c?ci n-am nicio putere ca s?-?i pot dest?inui asta, ?ie, celui f?cut din carne ?i oase. Pot controla doar natura ?i a lor serum d?t?tor de via??, cel care le curge prin ramuri, prin frunze, prin trunchiuri ?i r?d?cini. Eu ?ns? n-am nicio putere ?n fa?a sor?ii oamenilor, la fel cum nu pot s? controlez al lor timp.”

  ?Atunci ar trebui s? prive?ti ?n interiorul t?u ?i atunci, cand vei alunga ?ntunericul dens ce tr?ie?te ?n tine, vei fi capabil s? vezi ?i adev?rul.” Spunand aceste cuvinte b?iatul disp?ru de parc? n-ar fi stat nicicand lang? minikin. A lui dispari?ie ?ns? nu-l preocup? pe Baradar, care ?tia c? acel loc nu-i decat un product al imagina?iei sale ?i c? b?iatul era atunci ?n drumul s?u, c?utand ?mplinirea propriului destin.

  ***

  Fenrir continua s? ?nainteze prin p?dure. Dar, spre deosebire de ceea ce Baradar credea, c? b?iatul nu-?i aminte?te despre acel loc magic ?n care ei fuseser?, el era con?tient despre asta. Nu-?i putea explica asta, c?ci ale lui cuno?tin?e erau limitate, dar Fenrir sim?ea c? ?n interiorul lui tr?ie?te ?nc? un suflet ?i c? ?mpreun? au un viitor de ?nf?ptuit.

  ?i, cu astfel de ganduri ?n minte, Fenrir ajunse ?n satul ascuns al vulpilor ro?ii. Acolo ?ns? nu mai era nimeni - locul era abandonat ?i nicio urm? de c? ar fi tr?it cineva acolo mai ?nainte nu se sim?ea. Asta ?ns? nu era ceva ce putea fi ascuns de Fenrir, c?ci al s?u sim? olfactiv interior putea sim?i mirosul vulpilor de departe ?i el ar fi putut g?si de asemenea drumul pe care porniser? ele spre a lor ascunz?toare. B?iatul ?ns? decise s? nu le urmeze, c?ci nu era momentul potrivit s? fac? asta.

  Dar, cand era pe cale s? p?r?seasc? acel sat, b?iatul g?si un fir de p?r negru lang? fostul rug. De aceea se aplec? ?i ?l atinse cu buricele degetelor. Astfel sim?i o stranie prezen?? ?n el. Dar, ca fiin?? uman?, Fenrir nu avea destul? putere s? afle a cui prezen?? o sim?ise. A?a c?-?i schimb? forma ?n lup ?i, apropiindu-?i nasul de p?r, inhal? adanc acel miros, iar cand curentul de aer ?i p?truns prin n?ri ?i ?i ajunse la creier, b?iatul ?n?elese c? acel fir de p?r p?stra dou? mirosuri de fapt ?n el - unul puturos de vulpe ?i unul uman.

  ?Mama,” ?opti deodat? b?iatul. ?Acest fir de p?r miroase ca mama. Dar de ce?” Se tot ?ntreb? el. Astfel, privind ?n jur ca s? ?n?eleag? de ce sim?ise prezen?a Samandrei acolo, o v?zu pe Gaea lang? el, care se aplec? u?or ?i lu? firul de p?r de pe jos. B?iatul nu se sperie ?ns?, fiind obi?nuit cu ale ei apari?ii bru?te.

  ?Deoarece acest fir de p?r a fost furat de la mama ta atunci cand ea a p?r?sit aceast? lume," ?i r?spunse ea la ?ntrebare. ?De asemenea, din a lui esen??, a fost format? reflec?ia r?ului pe care o vezi ?n jur."

  ?Vorbe?ti acum despre fata care seam?n? exact ca sora mea geam?n??”

  ?Da. Numele ei de asemenea este Samaya ?i ea are acela?i destin ca ?i sora ta. Doar c? ea va lupta de partea r?ului ?i nu a binelui,” ?i Titanida arse firul de p?r cu fl?c?rile Hestiei manate de o for?? nev?zut?. ?De fapt, numele ei real e Mayar ?i a fost n?scut? din oameni, ?ntr-un sat nu departe de P?durea Rophion. ?i, ca s? fiu sincer?, al ei destin trebuia s? fie altul. Dar, ?n ziua ?n care tu ?i Samaya v-a?i n?scut, Eris a sim?it al ei sfar?it aproape. De aceea a decis s? v? schimbe soarta ?i i-a ordonat lui Mannar, cainelui ei credincios, s? fure o ?uvi?? din p?rul mamei tale ?i s? creeze o copie a surorii tale. Astfel ai v?zut ?i tu ce se ?ntampl? ?n jur de cand cele dou? s-au ?ntalnit ?n Poiana Umbrelor.”

  ???i schimb? forma,” ?opti Fenrir, ?n timp ce f?cea ca?iva pa?i ?n l?turi. Apoi ??i aminti c? o v?zuse pe Samaya transformandu-se ?n somn din lup ?n vulpe ?i invers, chiar dac? ea era ?nc? incon?tient?. ?Dar... cum face ea asta ?i de ce?”

  ?Este din cauza c? firul vie?ii lor a fost ?nnodat unul de cel?lalt ?n momentul ?n care ele au atins palm? de palm? ?i ?i-au unit puterile.”

  ??i, cum putem opri asta?” ?ntreb? insistent b?iatul.

  ?Asta nu poate fi oprit, Fenrir. Poate fi doar distrus. ?i, ca s? distrugi aceast? leg?tur?, una dintre cele dou? Samaya trebuie s? moar?,” ?i cuvintele Titanidei ?l f?cur? pe b?iat s? se cutremure.

  ?S? moar?? Una dintre ele trebuie s? moar?? Dar de ce?”

  ?Nu ?tiu ?nc?, b?iete. Aceast? parte ?mi e ascuns? ?i mie. ?i, chiar dac? am ?ncercat de atatea ori s? citesc asta ?n ape ?i ?n stele, natura din jur ?nc? p?streaz? t?cerea cu privire la a lor soart? ?i cred c? nimeni nu are puterea s? afle asta.”

  ?Nici chiar Baradar nu ne poate spune asta? L-am ?ntalnit ast?zi ?i a v?zut ceva legat de viitorul meu cand mi-a atins fruntea.”

  ?Nici el nu poate, Fenrir, c?ci el este legat de un blestem al t?cerii. De fapt Baradar a fost blestemat cand ?i-a ucis regina. De aceea doar poate privi, ?n?elege, dar nu poate spune lumii ceea ce vede, c?ci dac? face asta atunci P?durea Mor?ilor va disp?rea ?i al s?u suflet la fel va disp?rea, pentru totdeauna.”

  Fenrir t?cu cateva clipe. Apoi spuse: ?Am v?zut azi acea p?dure, Mam? P?mant. Am v?zut-o azi. ?i, nu ?tiu de ce, dar am avut sentimentul c? e parte din mine,” ?i b?iatul privi ?ndelung la Gaea, care t?cea, c?ci ea nu ?tia de ce se ?ntampl? toate acestea ?i de asemenea se ?ntreba ce se va mai ?ntampla.

  Apoi, f?r? a scoate un cuvant, Gaea se ?ndep?rt?. ?i, cat de curand, se pierdu printre copaci. B?iatul ?ns? r?mase ?n acela?i loc, adulmecand orizontul, ?n timp ce ?n al lui suflet frica se strecura.