O cea?? dens?, creat? de mintea diabolic? a lui Inmar, puse st?panire pe satul oamenilor. Ici ?i colo, la intrarea ?n colibe, cainii ?ncepur? s? latre sim?ind mirosul nepl?cut al vulpilor apropiindu-se. Dar, fiind lega?i ?n lan?uri, nu putur? s? se apropie ?ntr-un final de ele. Doar putur? s? latre ca s?-?i arate nemul?umirea pentru c? fuseser? deranja?i ?i cam atat.

  ?n rest p?rea lini?te. La fel ?i ?n cer pe care nu se vedea nicio stea, iar asta f?cea ca vraja s? se simt? din ce ?n ce mai puternic?, de parc? o man? nev?zut? ap?sa pe pieptul unuia ?i nu-i d?dea voie nici de cum s? respire. Tocmai de aceea b?t?ile inimii erau din ce ?n ce mai greoaie, de parc? anume ?n acele momente acela era trimis pe cealalt? lume. Anxietatea ?ns? dura doar cateva clipe, atata cat vulpile treceau prin sat. Apoi, cand cand ele erau deja departe de casa omului ce sim?ise durere ?n piept, acela ?ncepea a respira zgomotos, recuperandu-?i for?ele ?i sim?indu-se din nou viu.

  ***

  ?Doare,” murmur? dintr-o dat? Morena, atingandu-?i pieptul. St?tea ?n acel moment ghemuit?, pe podeaua de lut, practic ?mpins? la p?mant de o for?? pe care n-o mai sim?ise pan? atunci. Fl?c?rile ?n schimb, cele din mijlocul camerei, din rug, dansau ?ns? febril, dezv?luind astfel un adev?r, adanc ascuns ?n a ei minte. Apoi, realizand asta, femeia spuse: ?am mai sim?it asta ?i mai ?nainte… ?i mi se pare c? am ?i v?zut. Dar unde?” ?opti din nou tan?ra femeie, ?n timp ce privea ?int? fl?c?rile care scuipau scantei de foc ?n aer. ?i, din cauza acelei priviri a?intite asupra fl?c?rilor, roti?ele creierului Morenei ?ncepur? s? se mi?te ?n direc?ie opus? ?i, cat de curand, ale ei amintiri revenir? ?n form? ?n a ei fiin??.

  ***

  CU NOU? ANI ?N URM?

  ?Dormi, copile, scump ?i drag,

  Leg?nat de dulce cantec,

  Dormi, puiu?ul meu cel drag,

  Mama e aici cu tine.

  Leg?nat pe-un dulce plai,

  ?i-ascultand povestea-mi sfant?,

  S? cre?ti mare, puiul meu,

  Cu inim? dulce ?i bland?…"

  Canta Morena, a?ezat? pe un balansoar rustic, ceva ?mpletit din nuiele, ?n timp ce-?i leg?na feti?a recent n?scut? la piept. Apoi, dintr-o dat?, o dulce mo??ial? puse st?panire pe ea ?i tan?ra mam? ?ncet? al ei cantec de leag?n. Doar buzele ei se mai mi?cau ?nc?, ?n timp ce ai ei ochi se ?nchideau, tot mai mult ?i mai mult.

  Apoi, cand focul din vatr? practic se stinse, un curent de aer p?trunse prin u?a deschis? ?i se apropie de Morena ?i de copilul adormit. Dup? aceasta, dou? maini, f?cute din aer, luar? copilul din bra?ele Morenei ?i o ?oapt? se auzi la urechea copilei:

  O.S:

  ?Ai fost n?scut? s? fii ochii ?i urechile mele pe p?mant. Ai fost n?scut? pentru a spune lumii despre ceea ce gandesc. Tocmai de aceea arunc azi aceast? vraj? asupra ta, ?ndeplinindu-mi astfel promisiunea dat? mie de a fi n?scut? din oameni ?i de a sta ascuns? de ochii lor pan? cand r?zboiul pentru suprema?ie va ?ncepe. Abia atunci ei ne vor numi ?st?pane” ?i abia atunci ei ??i vor pleca capul ?n fa?a noastr? ?i nimeni ?i nimic, nicicand ?i niciodat?, nu va mai fi capabil s? ?nving? a noastr? armat?.”

  ?optind aceste cuvinte, Mannar ap?ru ?n forma sa fizic? ?i-?i duse mana la buzunar. Apoi, scoase din el o ?uvi?? de p?r, cea pe care o furase de la Samandra, ?i o puse peste capul copilei. F?cand asta ?uvi?a disp?ru… ?i, cat de curand, ?n locul copilei blonde, cu ochi verzi, ap?ru una cu p?r ro?cat ?i ochi de un negru ro?ietic ca al vulpilor, iar ?n locul zambetului inocent se v?zu unul viclean, ar?tat lumii. ?i, cand ??i v?zu opera ?n sfar?it des?var?it?, Mannar ranji ?i spuse:

  ?Trebuie s? ne desp?r?im pentru moment, fata mea. Dar, curand, vei fi a mea salvare. ?i, atata timp cat creierele noastre sunt conectate, aceast? lume se va cutremura de fric? ?i ne va rosti numele doar ?optind.” Dup? aceasta, o boare de vant ro?ietic ie?i din gura lui Mannar ?i intr? prin n?rile copilei, iar ea curand adormi. Apoi, Mannar l?s? copila ?n p?tu?ul ei ?i disp?ru.

  Dup? aceasta, cand lini?tea se l?s? din nou ?n jur ?i fl?c?rile ?ncepur? din nou s? danseze ?n vatr?, se auzi un suspin ie?ind din pieptul Morenei. ?i, cand ea deschise iar ochii, ??i d?du seama c? strangea cu toat? puterea materialul rochiei, la piept. Ai ei ochi ?ns? continuau s? priveasc? ?int? fl?c?rile de parc? ar fi a?teptat un r?spuns de la ele pentru a-?i explica anxietatea. Dar, de?i fl?c?rile nu-i d?dur? niciun r?spuns, Morena spuse:

  ?A fost ceva aici!” Uitandu-se ?ns? ?n jur, ea nu v?zu pe nimeni, iar asta o sperie ?i mai mult. ?i cum s? nu se team? cand instinctul n-o ?n?elase niciodat? pan? atunci?! Ba mai mult: chiar dac? nu avea puteri magice curgand prin ale ei vene, ea tot putea s? simt? cand ceva r?u se apropia. ?n acel moment ?ns? fu totu?i diferit de celelalte d??i cand ea sim?ise anxietate: adormise ?i-?i l?sase copila ?n voia sor?ii.

  Tocmai de aceea, tocmai pentru c? ?n?elese pericolul prin care trecuse al ei copil, Morena se pr?bu?i brusc la p?mant, sim?ind c? nu se putea mi?ca. Apoi, cand sim?i cat de cat for?? ?n interior, se tar? spre u??, unde avea g?leata cu ap?, ?i b?u cu sete din ea. Curand dup? aceasta se sim?i mai bine ?i se apropie de p?tu?. Dar, de?i privi cu aten?ie la copil?, nu v?zu nimic ie?it din comun. Tocmai de aceea se calm?, spunandu-?i c? probabil avusese vedenii ?i ?ncepu apoi s?-?i cante iar al ei cantec de leag?n.

  This tale has been unlawfully lifted without the author's consent. Report any appearances on Amazon.

  ***

  CU PATRU ANI ?N URM?

  O mare pat? ro?ie se vedea pe p?mantul arid de lang? sat. ?i, de?i era aproape ?ntuneric, to?i s?tenii erau acolo, holbandu-se la urma aceea monstruoas?, l?sat? de cineva necunoscut, chiar lang? al lor sat. Tocmai de aceea erau extrem de furio?i. ?i cum nu de altfel, cand se aflau ?n pragul iernii ?i fuseser? l?sa?i ?n voia sor?ii, s? moar? de foame, dup? ce to?i puii pe care-i crescuser? peste var? z?ceau ?n acele clipe lang? acea monstruoas? pat? ro?ie. Ei bine… ceea ce mai r?mase din ei, c?ci pe lang? ni?te pene r?v??ite de vant, dou? capete ?i ni?te oase r?mase neroase, nu se vedea nimic altceva acolo.

  ?Aceasta este lucr?tura diavolului,” strig? cel mai b?tran dintre s?teni. ?Asta e o crim?,” strig? el iar??i. ?Cum s? ne hr?nim pe timpul iernii? Cum s? supravie?uim f?r? mancare? Suntem l?sa?i ?n voia sor?ii ?i cel care ne-a adus la marginea acestei pr?pastii trebuie pedepsit numaidecat.”

  ?Dar… cum s?-l g?sim pe cel care a f?cut asta?” ?ntreb? unul dintre s?teni. ?Doar putem vedea ce a l?sat ?n urm? dup? al lui festin. De ?tiut ?ns? nu ?tim cine ne-a l?sat f?r? hran?.”

  ?El are dreptate,” ?l sus?inu un altul. ?Putem doar admite c? am fost ?ngenunchea?i. Chiar dac? nu ?tim cum, c?ci…”

  Un strig?t ?ns?, al unei femei, ?i f?cu pe to?i s? tresar?: ?Ea…,” strig? atunci femeia. ?Ea-i uciga?ul puilor!" ?i, cand privir? cu to?ii spre locul indicat de femeie, o v?zur? pe Mayar, ranjind la ei, ?n timp ce fa?a, mainile ?i hainele ?i erau p?tate de sange.

  Copila de patru ani ar?ta ?n acele clipe de parc? ar fi fost un diavol. ?i, v?zand-o ar?tand astfel, Morena scoase un urlet ?nfior?tor din gatlej. Apoi c?zu la p?mant ?i ?ncepu a plange ?n hohote. ?i cum s? nu plang? cand privea ?nnebunit? la acel copil cu p?r ?i ochi ro?ii ca focul, acel copil ce sem?na cu cel c?ruia ?i d?duse via??, dar care ?n acela?i timp nu era al ei.

  Tocmai de aceea ?i striga ?nnebunit?, ?necandu-se ?n lacrimi: ?acesta nu-i copilul meu. Cineva mi-a blestemat copilul. Cineva mi-a luat copilul ?i l-a ?nlocuit cu acest monstru. V? rog, ajuta?i-m?! V? rog, cineva s?-mi salveze copilul!” Ale ei cuvinte ?ns? nu erau auzite de s?tenii furio?i, care vedeau ?n acel copil a lor pierzanie. Dar, spre surprinderea lor, cand to?i apucar? fiecare ce putu: lope?i, furci, topoare ?i se apropiar? iar de acel loc cu gand s? se apere ?i ?n acela?i timp s? se r?zbune, v?zur? cu stupoare cum Mayar se transform? din copil? ?ntr-o vulpe ro?ie ce ranjea la ei.

  ?i, ?n timp ce le ar?ta col?ii, vulpi?a spuse: ?v? pune?i cu cine n-ar trebui, s?teni pro?ti!” Acelea ?ns? nu erau cuvintele ei, ci ale lui Mannar, care se afla la marginea p?durii ?n acel moment, privind la acel spectacol cu un zambet diavolesc schi?at pe buze. ?De aceea, cine va ?ndr?zni s? m? ating? cu mainile sau cu uneltele voastre inutile, va c?dea prad? din?ilor mei. ?i, de asta se va ?ntampla, atunci voi gusta din sangele vostru ?i jur c? nu voi avea nicio mil? fa?? de voi.” Spunand aceste cuvinte, vulpea le ?ntoarse spatele, l?sandu-i tremurand ca frunza-n vant, din cauza celor auzite. Apoi ea se ?ndrept? spre p?dure ?i, cat de curand, se afund? ?n ea, urmandu-l pe Mannar.

  Diavolul ?ns? nu putu s? stea cuminte ?i s?-i lase pe bie?ii s?teni ?n pace. De aceea, ?nainte de a pleca, el arunc? o minge de foc, care, c?zand peste a s?rmanilor oameni colibe de paie, le d?du imediat foc. ?i, v?zand acea urgie, femeile ?ncepur? s? plang? ?i s? se vaiete de se cutremura totul in jurul lor, blestemand ?n acela?i timp copila care aduse pacostea peste casele lor ?n timp ce b?rba?ii o loveau ?ncontinuu pe Morena, acuzand-o c? a dat na?tere unui astfel de monstru.

  Morena ?n schimb nu f?cea nimic ca s? se apere. Ea doar plangea de s?rea ?i c?ma?a de pe ea, ?n timp ce continua s? priveasc? ?int? p?durea, cea ?n care se ascunse al ei suflet ?n cele din urm?, ca nicicand s? nu se mai ?ntoarc?. ?i, tocmai de aceea, sim?ea o mare durere ?n piept, ceva ce-o distrugea complet pe din?untru.

  ***

  PREZENT

  ?nc? sim?ind durerea ?n piept, dup? ce mai b?u ?nc? odat? ap? din ulcior, Morena deschise u?a colibei ?i privi afar?. Astfel ?i fu dat s? vad? ?irul de vulpi ro?ii trecand prin sat.

  Tocmai de aceea ie?i ?n fug? din coliba ei ?i se lu? dup? vulpi. Ajuns? ?ns? lang? ele, niciuna n-o privi ?i nici nu ?ncerc? s?-i fac? vreun r?u. Morena ?ns? le privea insistent, c?utand din priviri pe cineva pe care ea-l cunoscuse candva. ?i-o g?si ?n cele din urm?, ascuns? printre celelalte vulpi: pe Inmar.

  De asta ?i strig? femeia cand o recunoscu: ?Inmar!” Vulpea ?ns?, care p?rea mai mare ca celelalte, doar o privi ?int?. Ai ei ochi ?ns?, de un verde ?ntunecat la ?nceput, devenir? dintr-odat? ro?ii ca focul. ?i, cat de curand dup? asta, o mic? tornad? le ?nconjur? pe cele dou?, tr?gandu-le ?n cele din urm? ?n ceea ce p?rea s? fie o lume crepuscular?.

  Stand fa?? ?n fa??, Inmar spuse, ranjind: ??nc? ?tii cine sunt, Morena!” Era ?ns? nemul?umit? din cauza acelei ?ntalniri nea?teptate, iar asta se putea citi ?n ochii ei.

  Morena ?ns?, de?i la fel p?rea s? nu fi tanjit s-o revad? vreodat? pe Inmar, spuse ?n cele din urm?: ??i normal c? ?nc? ?tiu cine e?ti. De altfel n-am s? uit niciodat? aceast? privire viclean? ?i diavoleasc? ce-o ai, vulpe ro?ie, c?ci a-i fost a mea binecuvantare ?i pierzanie ?n aceast? lume.” Dar nu doar nemul?umirea se sim?i ?n vocea Morenei, ci ?i ura.

  Inmar ?ns? nu se pierdu cu firea. Doar spuse: ?pierzanie? Binecuvantare? Cred c? gre?e?ti, Morena. Nimeni nu te-a for?at atunci s? faci ce ai f?cut. A?a c? nu m? po?i blestema pentru al t?u nenoroc.”

  Morena ?ns? p?rea s? n-aud? ceea ce vorbea Inmar. Ea doar scra?ni ?n cele din urm? din din?i ?i spuse: ?dac? nu erai tu… ?i acel vulpoi, a? fi fost acum cu feti?a mea ?i nu deplangand a ei soart?.” ?i femeia tremura toat? ?n timp ce vorbea cu Inmar. ?n acela?i timp continua s? priveasc? ?n jur, c?utand ?nc? pe cineva printre toate acele vulpi ro?ii. Vedea ?ns? doar fl?c?ri de jur ?mprejur ?i un imens de?ert ro?u. Dar, f?r? s?-?i piard? speran?a, ?ntreb? ?n cele din urm?: ?unde-i? A-i ?ntalnit-o? Mi-ai v?zut cumva al meu copil?”

  Inmar ?ns? surase: ?N-am s? r?spund la aceast? ?ntrebare, Morena. N-am s? spun niciun cuvant despre asta, c?ci aceasta e ceva dincolo de a ta ?n?elegere. Dar ??i dau un sfat ?n schimb: uit? ceea ce ai pierdut ?i tr?ie?te-?i via?a. Acel copil e pierdut ?i nu mai e al t?u. Acum e copilul lui Mannar ?i al lui Eris. Respectiv e al t?u du?man.” Dup? aceea Inmar disp?ru ?n neant, la fel cum disp?ru ?i lumea crepuscular?. Morena ?ns? continu? s? priveasc? ?n zare, la acea procesiune de vulpi ro?ii ce se ?ndreptau spre p?durea v?zut? ?n zare, ca mai apoi s? se urce pe muntele rece ?i ?nz?pezit v?zut la orizont.