Noea (v.o: Tamil)

  Inta ulakamē u?atu corkkam, Baradar,

  Nī?ka? mikavum virumpi pātukākkum kā?u u?ka? ci?ai,

  Kā??i? vēkamum uyir mūccum u?atu ira?cippu,

  ā?āl paccai ilaika? va?iyāka pāyum cīram u?ka? āviyai i?utiyil kollum vi?am, ā?āl u?ka? ā?māvai vi?uvikka u?ka?āl etuvum ceyya mu?iyātu.

  (RO:)

  ?Aceast? lume e al t?u Paradis, Baradar; p?durea ce-o iube?ti atat de mult ?i pe care-o protejezi e a ta ?nchisoare; rafalele de vant ?i respira?ia vie?ii sunt a ta salvare, dar serul care curge prin frunzele verzi ale acestei p?duri sunt otrava care-?i va ucide sufletul ?n cele din urm? ?i nu vei putea face nimic pentru a te salva.” Iar aceste ?oapte, ale valului magic, se auzeau pretutindeni, rotindu-se ?n aer ?i ?fugind” prin p?dure de parc? ar fi fost cai de aer care galopau spre orizontul ro?u al apusului, ?n c?utarea salv?rii.

  Singurul ?ns?, care continua s? r?t?ceasc? prin p?dure, urmand acei cai de aer ?i complet pierdut ?n lumea suferin?ei ?i-a amintirilor, era Baradar, cel care ?nainta neostenit ?i practic f?r? urm? de via?? ?n a lui privire, c?utand ceva ?n acea p?dure stearp?, atat de cunoscut? de el, dar temut? de al?ii, cu numele P?durea Mor?ilor. ?i, ?n timp ce r?t?cea cu privirea pierdut? prin acea p?dure, murmura ?ntruna:

  ?Unde e?ti tu, doamna mea?” ??i chema Baradar regina. Ea ?ns? nu ap?rea nic?ieri. De asta minikin-ul urma vocea aerului, respira?ia vantului ?i fluxul dragostei ce plutea ?nc? ?n acea p?dure f?r? via??, unde nu se vedea nimic ?n jur ?i asta-l speria pe bietul minikin tot mai mult ?i mai mult.

  Deodat? ?ns? se auzi un urlet de lup ?n spatele lui. De asta Baradar se opri. De privit ?n urm? ?ns? nu privi ca s? vad? cine se apropia, c?ci ?tia c? e singur ?n acea p?dure. Sau poate nu mai era atat de sigur c? e doar el ?i umbrele acolo?! Nu mai era atat de sigur dac? sincer.

  Dar, ?ntr-un tarziu, se auzi murmurul minikin-ului: ?Rege lup?” R?spuns ?ns? nu primi. Decise ?ns? s? mai a?tepte o scurt? vreme… poate se aude ?i altceva ?n afar? de respira?ia du?m?noas? a acelor copaci. De auzit ?ns? auzi doar lini?tea ?ntr-un final, un lucru neobi?nuit pentru acel loc, de?i minikin-ul era sigur c? ?n acea p?dure se g?sea doar vid ?i ?ntuneric. Nimic mai mult. De altfel, ?n acele clipe, pan? ?i frunzele de pe copaci p?reau ?n?epenite, de?i o stranie boare de aer cald se sim?ea ?n jur. Curand ?ns? frunzele ?ncepur? iar a-?i scutura micu?ele trupuri metalice, de un verde ?nchis. Abia atunci minikin-ului ?i fu dat s? aud?:

  ?Cate nop?i de-a randul continui s? r?t?ce?ti prin aceast? p?dure, minikine?”

  ?Nu ?tiu,” r?spunse Baradar, pe ?optite. Privea ?ns? ?n jos, ne?ndr?znind s? priveasc? ?n jur s?-l vad? pe cel ce-i vorbise. Doar prefer? s? priveasc? aiurea, undeva ?n acea p?dure.

  ?2.475.637," ?i r?spunse vocea. ?Le-am num?rat pentru tine, pentru c? am sim?it puterea r?t?cirii tale adanc ?n ale mele r?d?cini, cele care caut? ap? d?t?toare de via?? ?n adancul p?mantului. ?n locul serului vie?ii ?ns? ele g?sesc doar triste?e ?i amintiri dureroase, amintiri n?scute ?n a ta fiin?? de fapt din acel blestem aruncat ?i asupra mea, asupra trupului meu ?nc?rcat de p?cate." Dar, deoarece tot privea ?n jur ?i nu vedea pe nimeni vorbindu-i, Baradar ??i imagin? c?-i vorbise de fapt p?durea.

  ?i acea p?dure care-i vorbea lui Baradar era format? din a lui esen??. De aceea ?i minikin-ul c?uta ceva cu privirea cat se uita ?n jurul lui. Numai c? nu-i fu dat s? vad? nimic pan? cand ochii lui nu se obi?nuir? cu ?ntunericul ?i acea pas?re speriat? ?i neogoit? ce se zb?tea ?n pieptul lui, cea cu numele de inim?, nu se lini?ti complet. Abia atunci respira?ia minikin-ului reveni la normal ?i sangele ?ncepu iar a-i circula ?n ritmul obi?nuit prin vene. ?i, din acel moment, minikin-ului ?i fu dat s? vad? ceva mi?candu-se printre copaci. Dar nu ?n direc?ie opus?, ci direct spre el. Era ceva ?ntre viu ?i iluzoriu, ceva f?cut din lemn ?i prin care curgea serul vie?ii. Iar acel ceva, v?zut de Baradar, ?ncepu s?-i vorbeasc? dintr-o dat? ?ntr-o limb? stranie, dar ?n acela?i timp cunoscut? lui Baradar.

  ?Sunt Shiver Sun," spuse acea fiin??. ?Paznicul acestei p?duri ?i a blestemului, cel care te-a ?ngenuncheat pe tine ?i cel care a f?cut azi din mine aceast? fiin?? ciudat?, care umbl? prin lume ?i poate vorbi, o fiin?? pe care tu o vezi, care ?i se pare vie, dar ?n pieptul c?reia nu bate nicio inim?." ?i, terminand de spus asta, se opri ?n fa?a minikin-ului.

  Baradar ?ns? nu-l privi, ci ?nchise ochii. Doar pentru cateva minute. Apoi ?i redeschise ?i privi ?n fa?a lui. Astfel ?i fu dat s? vad? c? avea de fapt de-a face cu un bu?tean. Unul neobi?nuit de altfel, care putea merge ?i vorbi. ?i era ?i ciudat de felul lui bu?teanul, c?ci pe lang? faptul c? avea 1m doar ?n?l?ime, Shiver Sun avea ?i r?d?cini destul de groase. Acele r?d?cini ?ns? erau uscate. La fel erau uscate ?i crengile care-i serveau drept bra?e. Apoi se vedeau ni?te ml?di?e desfrunzite pe cre?tetul lui ?n loc de p?r. ?i, doar pe dou? dintre micile crengu?e ce-i serveau bu?teanului drept sprancene, se vedeau cateva frunzuli?e abia r?s?rite. Asta ?ns? f?cea s? fie ?i mai vizibil? usc?ciunea lui Shiver Sun ?n loc s?-l fac? mai pl?cut v?zului.

  V?zandu-l ar?tand astfel, minikin-ul se ?ntrist?. ??mi pare r?u,” spuse el ?n cele din urm?, continuand s? priveasc? bu?teanul. ?i, ?n vocea lui Baradar, se sim?i regretul. Apoi minikin-ul oft?.

  ?Pentru ce?” ?l ?ntreb? Shiver Sun.

  ?Pentru c? te-am creat ?i am permis s? ar??i astfel,” r?spunse Baradar. Apoi ochii i se umplur? mai ?ntai cu lacrimi, ce curser? apoi rauri pe ai lui obraji ?i, curand, cateva atinser? una dintre r?d?cinile uscate ale bu?teanului. Astfel, datorit? puterii lacrimilor vii ?i calde n?scute din inima lui Baradar, lemnul ?nverzi, acoperindu-se de mu?chi verde ?i moale.

  Asta ?ns? nu-l impresion? pe Shiver Sun, care spuse: ??i? Ce-i ?n neregul? cu a mea fiin??? Sunt viu. Cel pu?in respir prin a ta fiin??, c?ci ?n a mea esen?? curge ?i serul vie?ii tale. Astfel noi doi respir?m ?n acela?i ritm dansant al vie?ii.”

  ?Dar p?durea aceasta… este atat de ?ntuneric aici. Este… atat de rece… atat de pustiit?,” spuse minikinul, privind ?n jur. ?Chiar arat? astfel lumea din interiorul meu?”

  Bu?teanul schi?? un zambet ciudat: ?aceasta este a ta cruce, minikine. E a ta pedeaps? pentru c? ai luat via?a cuiva, c?ci trebuie s? pl?te?ti pentru ceea ce ai f?cut.” ?i, pentru prima dat?, Baradar v?zu doi ochi ?i dou? buze conturandu-se pe scoar?a bu?teanului. Apoi privirea lui Shiver Sun ?l str?fulger? ?i-l f?cu s? se cutremure, s? simt? cum lumea ?ntreag? se pr?bu?ea asupra lui, ca o ap? sfant? ce ?ncerca s?-l spele de p?cate. Dar, din aceast? cauz?, Baradar se sim?ea mai pierdut ca oricand.

  ***

  Spa?iul din jurul minikin-ului vibra. Da, Baradar sim?ea asta. De v?zut ?ns? nu vedea cum se mi?c? spa?iul din jurul lui, c?ci totul era cufundat ?n ?ntuneric.

  ?Po?i deschide ochii,” ?i spuse Shiver Sun ?ntr-un tarziu. Astfel, cand minikinul ?l ascult? ?i deschise ochii, v?zu ?n jur ceva fascinant ?i nemaiv?zut pan? atunci. De asemenea acel spa?iu, pe care Baradar ?l v?zu ?n jurul lui, era Magic. Dar era ?i de temut ?n acela?i timp, c?ci era ?nconjurat de ?ntunecata P?dure Mortor ?i numai locul unde Baradar ?i Shiver Sun se aflau era luminat, de parc? ar fi fost o insul? ?n mijlocul de?ertului.

  ?E atat de ame?itor,” ?opti Baradar dintr-o dat?. Dar continu? s? priveasc? insistent la ceea ce se vedea ?n fa?a lui de parc? s-ar fi rotit lumea ?n jurul soarelui, iar el ?edea chiar ?n centrul acelui cerc de foc. ?Ce loc e acesta, Shiver Sun?” ?ntreb? el apoi.

  ?Acesta sunt eu ?i a mea lume,” r?spunse bu?teanul. ?Ceea ce vezi acum este sufletul meu ?i acel rau ce curge ?n dep?rtare, traversand p?durea, este serul vie?ii mele. Eu ?ns? nu-l pot atinge niciodat? ?i nici bea din el.”

  Asta-l mir? enorm pe minikin. N-avu ?ns? timp s? ?ntrebe ce-i trecuse prin minte, ci se sperie, c?ci… undeva ?n dep?rtare se auzeau tobe. 1…2, 1…2, r?suna ritmic ?n jur. Apoi se auzi din ce ?n ce mai tare. Cel pu?in asta i se p?ru minikin-ului… c? totul ?n jurul lui r?sun? ?i vibreaz? amenin??tor. Pan? ?i aerul.

  Dar, cand un sunet strident se auzi undeva ?n zare, ?ntr-un loc ce p?rea o vale, minikin-ul ?ntreb?: ?Ciori? Cum pot fi aici ciori?” ?i, ridicandu-?i ochii la cer le urm?ri zborul cu privirea.

  Shiver Sun ?i r?spunse ?ns? calm: ?aceste p?s?ri negre ca smoala, ce le vezi apropiindu-se din dep?rtare, nu-s decat ale mele ganduri negre. ?i, dac? te ui?i atent la ele, ?n special la forma pictat? de zborul lor, o s? vezi c? sunt de fapt simbolul Mā?s?ar Kēlaksi - ?n special gatul ei imens care ?nghite ?i devoreaz? totul ?n jur.”

  Asta-l f?cu pe minikin s? se clatine pe picioare. Se sim?ea ame?it. De asta ?i f?cu doi pa?i ?n spate. Apoi ??i atinse fruntea ?i iar ?nchise ochii, sim?ind c? nu poate respira, de parc? aerul din jur ar fi fost otr?vit. ?i, dintr-o dat? sim?i un val de aer extrem de rece, ?nconjurandu-l.

  Dup? aceea auzi vocea lui Shiver Sun: ?ai fost blestemat, minikine," dar cand privi ?n jur nu-l v?zu ?i asta-l mir? enorm. ?De altfel tu e?ti diavolul acestor ?ntinsuri." Dar oricat nu se uita Baradar ?n jur nu-l putu vedea pe bu?tean ?i pace: se vedea doar un val de aer magic, negru, ce dansa ?n jur. Apoi, din acel val de ciori negre, care se adunar? ?n acela?i loc de?i continuau s? zboare cumva haotic, se form? iar acel gat spiralat. ?i iar se auzir? tobe dup? asta. Al lor sunet se auzea ?ns? tot mai aproape ?i mai aproape, sunet care f?cea natura din jur s? vibreze ?n acela?i ritm. Ulterior se auzi o muzic? ciudat?. Apoi sunet de s?bii lovite una de alta ?i pe urm? un urlet… ceva ce-l f?cu pe minikin s? simt? mii de ace intrandu-i sub piele. De asta l?s? s?-i scape din piept un ?Oh!” Apoi ?ngenunche iar ?i-?i atinse pieptul cu ambele palme.

  The genuine version of this novel can be found on another site. Support the author by reading it there.

  ?ntr-un final, dup? mult timp de privit ?n zare, rev?zu bu?teanul. Acesta arat? diferit ?n acel moment, chiar dac? avea ?nc? a sa form? de lemn. Ar?ta de fapt de parc? ar fi avut trup uman. Cel pu?in ca form?, c?ci avea un cap, dou? bra?e ?i dou? picioare. Straniu la el era ?ns? faptul c? spirala ceea de p?s?ri negre se ?nvarteau ?n jurul lui ?i nu mai dansau sub cer.

  De asta ?i ?ntreb? minikinul cu jum?tate de glas: ?Shiver Sun?” Sunetul produs de-al s?u glas era ?ns? ciudat ?i abia-abia auzit.

  ?Shiver Sun e doar ?n imagina?ia ta," ?i r?spunse bu?teanul. ?El e ale tale temeri, cele de a fi distrus ?i dispersat ?n neant, de parc? ai fi o pan? u?oar? suflat? de vant. Al t?u destin nu va fi ?ns? atat de nedureros, minikine, ?i asta din cauza c? iadul pe care ?i-i dat s?-l vezi este aici ?i acum.” Ultima parte ?ns? fu strigat? de bu?tean, care f?cu s? z?ng?ne urechile lui Baradar. Tocmai de aceea el le acoperi cu palmele.

  Odat? cu acel strig?t ?ns? natura ?n jur se ?nveli c-o magm? fierbinte care curgea ?n valuri mari. Apoi, cand c?zu asupra minikin-ului, p?ru s?-i dea foc. Totodat? parjoli totul ?n jur, l?sand doar scrum ?i cenu?? b?tut? de vant spre zare.

  ***

  Baradar deschise brusc ochii auzindu-l pe Shiver Sun vorbindu-i: ??n sfar?it te-ai trezit!” ?i spuse bu?teanul. Astfel minikinul realiz? c? de fapt st?teau ambii a?eza?i la umbra unui imens copac rotat, iar ceea ce v?zuse mai ?nainte fusese un vis.

  Totu?i ?ntreb?: ?Ce-a fost asta?”

  ?Ale tale temeri. ?i, din cate v?d, m-ai f?cut parte din ele. Ele ?ns? ??i apar?in ?n totalitate, amenin?and s? te distrug? pe din?untru ?i pe dinafar? deopotriv?. De fapt, aceast? lume, ce-o vezi ?n jur, se autodistruge cu fiecare gur? de aer pe care tu o iei. ?i, de acum ?nainte, va fi din ce ?n ce mai r?u, iar asta din cauza c? ceva blestemat ?i r?u se apropie de aceste p?manturi.”

  ?De aceste P?manturi?” Fu ?ntrebarea prosteasc? a minikin-ului. Apoi el se uit? din nou ?n jur. ?P?manturile Soarelui Apune,” ?opti el apoi. ?Casa mea!” ?i ochii i se umplur? de lacrimi, privind cu dragoste la frumuse?ea care-i ?nconjura. Curand ?ns? ??i d?du seama c? acele locuri erau pustii: palatul, gr?dinile, p?durea. Totu?i ?ntreb? iar: ?cum ai reu?it s? le rena?ti, Shiver Sun? Indiferent de cat nu m-am luptat s? le rev?d, fie ?i ?n vis, mi-a fost imposibil.”

  ?Dar ele sunt ?nc? moarte," spuse Shiver Sun uimit. ?P?durea… ?mprejurimile… oamenii… ?i chiar ?i p?s?rile ?i muzica nu-s acelea?i ca alt? dat?. Ceea ce vezi acum e doar un produs al imagina?iei tale, ceva n?scut din puterea mea. De fapt eu ?mi iau puterea de la tine ?i astfel po?i considera c? tu tot ai creat aceast? minune din jur. Dar… toate acestea sunt posibile atata timp cat tu n-ai trecut de Por?ile T?ramului Mor?ilor. Dac? le treci vreodat? ?ns?, atunci totul e pierdut. La fel ?i tu, cel care nu va rena?te niciodat?.”

  Minikinul ?ns? p?str? din nou t?cerea, de?i voia s? vorbeasc?. T?cu ?ns? pentru c? mai auzise aceste cuvinte. Odat?. Demult. ?i atunci cand le auzise crezuse c? al s?u suflet e pierdut pe veci ?i c? nicicand acele locuri nu vor rena?te. De asta se sim?ea vinovat. ?n acela?i timp sim?ea ?i bucurie, revanzand acele locuri de care-i fusese atat de dor.

  ?ntr-un final se ?ncumet? s? ?ntrebe: ?Spune-mi, Shiver Sun, ?i-i cunoscut? povestea acestor ?ntinsuri?” Avea ?ns? lacrimi ?n ochi minikinul cand pusese acea ?ntrebare.

  ?Nu, n-am avut ?nc? onoarea s? ascult acele frumoase pove?ti," r?spunse calm bu?teanul. ?Dar totu?i… aud uneori ?oapte care povestesc despre un frumos regat, ce a existat candva ?ntr-o lume de basm. ?i, tocmai pentru c? iubesc atat de mult s? ascult pove?ti, sunt gata s? ascult ?i basmele acestor ?inuturi.”

  De aceea minikinul p?str? t?cerea. Pentru cateva clipe doar, cat s?-?i umple iar pieptul c-o arom? pl?cut?, cea a locurilor natale. Apoi, rec?p?tandu-?i melodioasa voce a vremurilor de demult, ??i ?ncepu povestea:

  ?Acest regat, a c?rui umbr? o vezi acum, s-a n?scut cu aproape 3 mii de ani ?n urm?. Din oameni s?lbatici s-a n?scut. Din cei care s-au a?ezat aici dup? ce au l?sat ?n urma lor P?durea Mortor. ?i, de atunci, doar trei regi au domnit peste aceste ?ntinsuri: Mirianor - Cel Luminos, Ian Gyar - regele ?arpe cu ochi de ap? ?i Noea - Regina de Aur.

  Dar acest num?r 3 a fost doar un simplu num?r pentru Poporul Noear. ?i asta a fost din cauza c? fuseser? ferici?i ?n acele trei milenii de existen??, cand niciun pericol nu-i pandea, c?ci erau proteja?i de o imens? putere care curgea prin venele regilor lor.

  Mirianor, primul ?i cel mai cunoscut rege al tuturor timpurilor, avea puterea fl?c?rilor. De asemenea putea controla ?i rafalele de vant, c?ci fusese n?scut din fl?c?ri. De altfel prima sa suflare a luat-o din cea a cerului, cel sc?ldat ?n briza vantului cald de prim?var?. Astfel, atata timp cat a domnit el, niciun alt regat n-a ?ndr?znit s? se apropie de P?durea Mortor sau s? ?ncerce s?-i ?ngenuncheze.

  Faima ?i puterea lor ?ns? nu se datorau doar puterii magice a lui Mirianor. El de asemenea era destul de priceput ?i ne?nfricat ?i ?i-a ?nv??at ?i poporul s? fie astfel, precum i-a ?nv??at me?te?ugul vanatului ?i a pescuitului. Dar, cand num?rul poporului s?u crescuse atat de mult c? locurile pe care-?i duceau traiul devenir? ne?nc?p?toare, Mirianor a ?n?eles c? e timpul s? caute alt loc de trai, care s? fie la fel de protector, cu peisaje superbe ?i care s? le asigure hran? ?mbel?ugat?.

  De aceea, prima dat? a trimis iscoade spre est, ca s? caute un loc potrivit pentru al s?u castel. Ace?tia ?ns? s-au ?ntors f?r? ve?ti bune, c?ci ?inuturile estice erau deja ocupate ?i ceea ce Mirianor nu-?i dorea era s? lupte pentru p?manturi. A?a c? a trimis alte iscoade. De data asta spre nord ?i sud. Dar ?i aceia s-au ?ntors f?r? rezultat. ?n cele din urm?, Mirianor a decis c? e timpul ca ei to?i s? mearg? spre Vest. ?i dac? ?i dac? va fi necesar s? lupte pentru o mic? bucat? de p?mant atunci o vor face, c?ci P?durea Mortor devenise mai ne?nc?p?toare ca niciodat?.

  Noaptea dinaintea plec?rii lor ?ns?, Mirianor avu un vis. ?n acel vis ?l v?zu pe Helyos, pe Titanul Soarelui, venind spre el, ?n careta sa de aur. ?i, cand ajunse ?n fa?a lui ?i se opri, Helyos ?i spuse:

  ?Mai a?teapt? ?nc? trei luni, Mirianor, tu rege al poporului Mortor. Abia apoi mergi spre vest, ?ntr-o c?l?torie care va dura 40 de nop?i ?i 40 de zile. ?i, cand acest timp se va scurge ?n ceasornicul vremii, opre?te-te ?i a?az? piatra de temelie a palatului t?u ?n acel loc. Dar atunci cand vei pune prima piatr? ?n acel fundal s? spui c? acea zi ?mi este dedicat? ?i astfel, ?n fiecare an, ?n acea zi, s?-mi onora?i numele.” ?i, dup? aceste cuvinte, Helyos disp?ru, careta de aur se evapor? ?n neantul visului ?i Mirianor se trezi din al lui somn. Dar, chiar dac? ?n?elese c? fusese doar un vis, chiar ?n acea noapte le ordon? oamenilor s?i s?-?i despacheteze lucrurile ?i s? a?tepte, c?ci a lor c?l?torie se ?ntarzia cu alte trei luni.

  Dar, de?i era fericit cu acea prevestire din vis, ceea ce Mirianor nu ?tia era c? fusese totul doar un ?iretlic al Titanului Soarelui de-a avea mai mult? putere asupra lor. De asemenea Mirianor nu ?tia despre m?celul f?cut de Titanul Soarelui pentru ai d?rui acele p?manturi. Astfel Helyos, avid de putere ?i dornic s?-i fie ?optit numele cu sfin?enie ?i team? de c?tre ?nsu?i poporul din Mortor, sacrific? totul ?n jurul lui ?n timp ce se ?ndep?rta de acea p?dure, c?ci visul lui Mirianor fusese de fapt real: Titanul soarelui st?tuse chiar ?n fa?a lui, dar Mirianor v?zuse totul aevia.

  Dup? acea zi ?ns? cerul ardea permanent ?n fl?c?ri. ?i nici ploaia nu ogoi deloc p?mantul. Astfel arser? sate, arser? campii ?i lanuri, p?manturile se uscar?. La fel secar? ?i apele din jur. Iar aceste dezastre, considerate de bie?ii oameni dezastre naturale, ?i alungar? ?n cele din urm? pe cei r?ma?i ?n via?? departe de acele ?ntinsuri.

  ?ntr-un final ?ns?, Gaea, Mama P?mant, pe care Haos o numi ca fiind mama lui Helyos, se ?ndur? de ?ntinsurile ei dragi ?i readuse ploaia pe acele meleaguri. Astfel ?i solurile ?i totul ?n jur respir? normal din nou, ?i se umplur? de via??.

  Poporul din P?durea Mortor ?ns? fu ferit de acele tragedii ale oamenilor P?manturilor Soarelui Apune. Ei doar a?teptar?, adanc ascun?i ?n a lor p?dure umbroas? ?i se bucurar? de via??. Trei luni dup? acel vis ?ns?, Mirianor ?i poporul s?u pornir? spre Vest. 40 de zile ?i 40 de nop?i c?l?torir?, iar cand ei s-au oprit ?n sfar?it, ?i-au construit al lor palat de aur. Regelui lor ?ns? nu i-a fost dat s? vad? frumuse?ea acelei construc?ii, c?ci sufletul s?u fusese blestemat de cei care fuseser? alunga?i de Helyos de pe p?manturile sale. De asta, cat de curand dup? ce ajunser? pe acele meleaguri, regele porni ?n drumul s?u spre Aeon.

  Astfel fu numit al doilea rege al Poporului Mortor, fiul Titanidei apelor, Marea, cel cu numele de Ian Gyar. Spre deosebire de Mirianor ?ns? care controlase focul, Ian Gyar avea putere asupra a tot ceea ce era ?nconjurat de ape. Asta se datora faptului c? era urma?ul demn al mamei sale. El ?ns? era lacom. ?i, pentru c?-?i dorea tot mai multe bog??ii ?i p?manturi, ?ncepu un r?zboi sangeros, de cucerire a popoarelor vecine. De aceea el a fost alungat ?ntr-un final de al s?u popor ?napoi ?n P?durea Mortor, unde a fost ?ntemni?at de puterea Noeiei, nepoata lui, cea desemnat? a treia regin? ?i care, curand dup? alungarea lui Ian Gyar, a schimbat numele Poporului din Mortor ?n Noear.

  Ea, spre deosebire de unchiul ei Ian Gyar, a fost o regin? demn? - bun? ?i puternic?, c?ci fusese ?nzestrat? cu puterea bog??iei ?i a aurului. Astfel, tot ce ea atingea, era transformat ?n aur. Din aceast? cauz? popoarele ?nvecinate o respectau nespus ?i stabilir? cu Noear o leg?tur? de durat? ?i ?n bun? pace.

  Dar cum ?ntunericul mereu pande?te din umbr?, la fel ?i r?ul pandea asupra Noeiei. Numele acelui r?u era nimeni altul decat Ian Gyar, care, de?i era ?nchis ?n P?durea Mortor, ?nc? visa s? se ?ntoarc? pe tronul lui. ?i, pentru asta, el era gata de orice, doar s?-?i re?ntoarc? coroana.

  De aceea, curand dup? ce a fost ?ntemni?at ?n p?dure, a g?sit sursa de via?? a poporul din Mortor - un izvor de ap? dulce. De aceea el ?i-a rugat mama s?-l ajute s? subjuge spiritul acelui izvor ?i astfel s? se r?zbune pe Noea, c?ci acela?i izvor sau mai bine zis o copie a lui, curgea ?i pe t?ramul Poporului Noear.

  De fapt na?terea celui de-al doilea izvor, pe P?manturile Soarelui Apune, se datora lui Mirianor, care, cat timp tr?ise ?n P?durea Mortor, iubise atat de mult apa acelui izvor, ?ncat, odat? plecat spre un nou t?ram, decise s? ia parte din el ?ntr-un mic flacon, iar cand puser? temelia noului Palat, nu departe de el, Mirianor ?ncepu a turna ap? din flacon pe p?mantul arid ?i din acea ap? se form? un alt izvor. ?ns? acesta era strans legat cu cel din P?dure, datorit? puterii din ape care mai apoi fu controlat? de Ian Gyar, iar asta ?nsemna sl?biciune pentru noul popor al Noearilor.

  Ian Gyar ?ns? alese ?n locul unei r?zbun?ri fulger, una de durat?. A?a c? a a?teptat ?n t?cere, mul?i ani de-a randul. ?n acela?i timp ?ns?, ?n mare secret, se preg?tea de r?zboi, ?n timp ce-i pandea pe Noeari ?n reflec?ia din oglinda format? din apele izvorului. De aceea era mereu cu un pas ?naintea Noeiei.

  Iar acel r?zboi avu loc ?ntr-un final: trei sute de ani mai tarziu, atunci cand Poporul Noearilor era cel mai fericit ?i nu b?nuia c?-i a?teapt? un viitor atat de crud. Curand ?ns? au sim?it pe pielea lor ce ?nseamn? cruzimea, atunci cand au fost ?ngenunchea?i ?i distru?i complet, c?ci au fost atunci lua?i pe nepreg?tite ?i nici n-au reu?it m?car s? ?ncerce s? se opun? c?derii lor, c?ci…,” ?i vocea minikin-ului continu? s? se aud?. Se auzea ?ns? tot mai departe ?i mai departe, de parc? a sa poveste trebuia s? r?man? secret?. ?n acela?i timp ?ns? era ceva ce nu putea fi ?inut ?n tain? de inima lui Baradar, cel care visa la o nou? er?...