?E vant acolo, afar?, sau numai al t?u suflet tremur? u?or de parc? ar fi apele mi?cate de vant?” Dar niciun r?spuns nu-i fu dat p?durii vorbitoare, care-?i mi?ca f?ptura ?ntr-o dulce-am?ruie tres?rire a frunzelor. Deasupra copacilor era un cer ?nstelat, ?n timp ce ?n sufletele copacilor era o lume de temut, c?ci ?n acea parte a p?durii mergeau fantomele albe, ale celor blestema?i, care fuseser? alunga?i din Purgatoriu ?i for?a?i s? colinde lumea ?n lung ?i-n lat.

  ?Aceste p?manturi sunt frumoase ?i calde, datorit? inimii blande a reginei lor, dar asta trebuie schimbat. Da, noi trebuie s? schimb?m asta, dac? vrem s? supravie?uim,” ?optea p?durea ?n jur. Dar, de fapt, acele ?oapte erau ale fantomelor care controlau copacii ?i sufletul naturii ?n jur.

  ?Shhh, ceva se apropie! Se apropie ceva de noiii!” ?i acel ceva e viiuu!” Rumoarea se auzea din ce ?n ce mai aproape. De aceea fantomele se adunar? deodat? ?ntr-un loc ?i se holbar? ?n dep?rtare. ?i zambir?… cu un zambet diavolesc schi?at pe ale lor fe?e, de parc? ar fi a?teptat acel suflet, s?-l trag? dup? ele ?n Purgatoriu.

  Apoi un sunet ciudat de tobe se auzi venind din ale lor trupuri transparente, de parc? ar fi fost b?t?ile inimilor lor. Dar era atat de ?nfrico??tor de ascultat acel sunet, care amintea cumva despre un r?zboi trecut, cel care ?nc? p?stra vie amintirea acelor timpuri, cand totul ?n jur se ?ndrepta spre moarte, iar via?a se d?dea speriat? ?nd?r?t pan? ajunse cu spatele la Purgatoriu, sp?land cu ale ei lacrimi pragul dintre lumea viilor ?i a celor mor?i.

  De fapt, acele fantome fuseser? odat? r?zboinici ale P?manturilor de Jos ale oamenilor. Dar ei au fost goni?i din Purgatoriu de lacrimile mamelor ce-?i deplangeau copiii, uci?i ?n acel r?zboi de ei, mercenarii care–?i tr?daser? propria ?ar? ?i gloria pentru bani, c?ci ei au ucis pan? la urm? frate ?i prieten deopotriv?, l?sand p?mantul sterp ?i bantuit de spaim? ?i durere.

  Dar un singur tremur al frunzelor a fost de ajuns ca fantomele s? dispar?. Astfel, ?n locul trupurilor lor transparente, ce b?teau ?n alb, ap?ru o cea?? dens?, l?ptoas?, ce ?nconjur? ?n secunde p?durea, cufundand-o ?ntr-o lume stranie.

  V?zand asta Baradar ?opti: ?Unde sunt?” atunci cand realiz? c? nu mergea pe drumul corect. ?Cred c? am cotit gre?it undeva ?i am intrat ?n partea nordic? a P?durii Umbrelor,” se gandi minikinul. ?Dar asta nu-i ceva ce s? m? sperie. Trebuie doar s? m? ?ntorc pe acela?i drum ?i-o s? g?sesc drumul corect spre cas?." Tocmai de aceea ?i ?ntoarse spatele acelei ce?e dense, decis fiind s? g?seasc? drumul corect spre Palatul Noear. Fu ?ns? atat de uimit s? vad?, stand ?n fa?a lui, o tan?r? fecioar?, de statura unui om, cu p?rul blond, ce-i ajungea pan? la c?lcaie, ?i care purta o rochie alb?, p?rand a fi o zan? din pove?ti.

  Fecioara, v?zandu-l privind-o ?ncurcat, ?i zambi minikinului. Apoi se aplec? u?or spre el pentru a-l putea privi drept ?n ochi ?i spuse: ?Te-ai pierdut cumva, b?iete?”

  ?ntrebarea ei ?l uimi enorm pe minikin, c?ci el crezuse c? zanele nu cunosc limba lor. ?i, de?i Baradar nu vorbea de obicei cu str?inii, ?n acea zi ceva ?n?untrul s?u se trezise ?i-l ?ndemna s?-i vorbeasc? str?inei. Acel imbold intern, de?i ne?n?eles minikinului, era din cauza ochilor ei maro ?nchis, plini de bun?tate, ?i desigur ?i pentru c? nu ?tia cum s? se ?ntoarc? ?napoi la palat, ?n timp ce ea p?rea s? cunoasc? prea bine acele locuri. De aceea ?i spuse: ?Posibil. Dar… cine e?ti tu?”

  ?Eu?” ?l ?ntreb? surprins? fecioara, de parc? nu s-ar fi a?teptat la o astfel de ?ntrebare, nici ?n ruptul capului. ?Cred c? ei ?mi zic zana acestei p?duri.”

  ?O fantom? alb? e?ti atunci?” ?i minikinul ??i ?ncre?i fruntea. ?N-ar trebui s? vorbe?ti cu str?inii atunci. ?i po?i speria.”

  ??i… tu? Tu nu e?ti speriat de mine?” Acest r?spuns nea?teptat al ei ?l f?cu pe Baradar s? se ?ntrebe cine era totu?i ea. Dar uimirea ?i crescu ?i mai mult cand o v?zu ?ntorcandu-i spatele ?i ?ndreptandu-se spre un copac b?tran care avea o mare scorbur? ?n al s?u trunchi gros. Apoi deveni cu adev?rat atent cand o v?zu punandu-se ?n pirostrii ?n fa?a acelei scorburi ?n?untrul c?reia ??i var? mana.

  A ei mi?care, extrem de lent? ?i oarecum ademenitoare, ?l f?cu pe minikin s? n-o scape din ochi. ?n special privea el insistent la a ei man? ce ?nc? era ?n?untrul scorburii. De ce privea el atat de insistent? Pentru c? se a?tepta ca un griffon s? ias? cat de curand de acolo ?i s-o ?nghit?, iar cum el era curios s? afle cum arat? un griffon ?n carne ?i oase, decise s? nu scape nimic din ce se ?ntampla acolo. Dar, dintr-o dat?, se sperie cand ea-?i scoase brusc mana din scorbur?. De asta Baradar ?nchise ochii. Ba chiar ?i acoperi ?i cu bra?ul. Clipe bune dup? aceea ?ns? nu se ?ntampl? nimic. De aceea ?i se hot?r? s? deschid? iar ochii ?i s? vad? ce se ?ntampl?.

  Astfel, cand a deschis iar??i ochii, o v?zu pe zan? ?n fa?a lui. De data aceea ?ns? nu mai st?tea ?n picioare ?n fa?a lui, ci a?ezat? pe un scaun magic, din cele pe care el ?i le schi?ase ?n minte auzind pove?ti.

  Ce-i atrase ?ns? lui aten?ia fu a ei privire piezi?? cand mai ?nainte ?l privise drept ?n ochi, ca pe un prieten. Apoi era pozi?ia ei a?ezat? care-l intriga, c?ci p?rea c? zana st?tea pe al ei tron ?n acele clipe. Dar cel mai intrigant fu totu?i s? vad? o mic? sticlu?? transparen?? ?n mana ei. ?i, din interiorul acelei sticlu?e, se vedea un fel de sclipire ce lumina puternic ?n jur.

  Ne?tiind ?ns? ce era ceea ce vedea, minikinul ?ntreb?: ?Ce-i asta?” Apoi f?cu ca?iva pa?i spre fecioar?.

  ?Aceasta?" Spuse Fecioara zambind dulce. ?E Ahilar: serul vie?ii!”

  ?Serul vie?ii?" ?ntreb? Baradar ?i mai mirat. ?N-am mai v?zut a?a ceva pan? acum. Pot s?-l ating?”

  Fecioara ?ns?, ?n loc s?-i r?spund? la ?ntrebare, se uit? la co?urile pline cu flori pe care minikinul le c?ra ?n maini. Apoi, cu glas duios, spuse: ?dac? ?mi dai o recompens? pentru favoarea pe care mi-o ceri, poate ?i c-o s?-?i permit s? atingi aceast? sticlu??."

  Totu?i, chiar dac? minikinul observ? ochii fecioarei a?inti?i asupra co?urilor cu flori, el ezit?. Spuse totu?i ?ntr-un final. ?Asta nu-i ceva de schimb. Totu?i am putea s? decidem ceva." L?s? apoi co?urile pe p?mant ?i, privind ?ncotro credea el c? se afla palatul, adaug?: ??i nu-i asta de schimb pentru c? au fost culese pentru petrecere ?i nu ca recompens?."

  Ochii fecioarei sclipir? dintr-o dat? cu interes: ?Pentru petrecere? ?Ce fel de petrecere? Pot fi ?i eu invitat??”

  ?Eh, nu ?tiu dac? po?i fi invitat?, c?ci nu toat? lumea poate ajunge la acea petrecere. Dar… cum ?i gnomii au fost invita?i… nu cred c? v-a fi o problem? dac? mai invit pe cineva.”

  Auzindu-l vorbind astfel, fecioara schi?? un zambet. Unul demonic de altfel. B?iatul ?ns?, complet fermecat de lumina ce venea din sticlu??, nici m?car nu-l observ?. ?i, ca s? nu rup? acea vraj?, ?ndulcindu-?i ?i mai mult tonul vocii, Fecioara spuse: ?dac? m? po?i invita la petrecere, atunci ??i pot da ?i eu s? bei din Apa Sfant? a Sufletelor.” Aceste cuvinte fur? ?i cele care-l f?cur? pe b?iat s-o priveasc? cu gura c?scat?.

  ?Din apa Sfant? a Sufletelor?” ?opti el, fermecat. ?i avea de ce s? se comporte astfel, c?ci asta era ceva la care al?ii doar puteau visa. De ce? Pentru c? Izvorul Sfant nu fusese nicicand v?zut de creaturile vii. A lui existen?? era doar un basm, unul inventat pentru copii. Ei ?ns?, muritorii de rand cum se considera Baradar, n-aveau acela?i noroc ca cei cu puteri magice care nu doar c? ?tiau unde e acel Izvor d?t?tor de via?? ve?nic?, dar aveau ?i privilegiul s? poat? bea din el. Chiar ?i asa, Baradar ?tia c? band din acel Izvor oricine poate deveni nemuritor.

  Totu?i, de?i visa la via?? ve?nic? ca s?-i fie al?turi Noeiei mereu, b?iatul ezita. Fecioara ?ns?, sim?ind ceva straniu la el, ceva ce putea juca ?n defavoarea ei, se gr?bi s?-i r?spund?: ?a?a e. ?n aceast? sticlu?? se afl? ap? din Izvorul Nemuririi. Dar, chiar dac? e doar un strop ?n ea, e de ajuns ca cel ce-l va bea s? devin? nemuritor.

  Ascultand asta, Minikinul nu mai vedea ?i nu mai auzea nimic altceva ?n jurul lui, de parc? ar fi fost fermecat. El doar privea ?int? la lumina ce se vedea ?n sticl?. ?i, visand la nemurire, buzele lui, involuntar, ?optir?: ?E?ti invitat?!” Abia atunci a lui man? atinse sticla… el scoase repede al ei dop ?i b?u cu sete. Apoi… intr? ?n trans?.

  Astfel Baradar ajunse ?ntr-o lume crepuscular?. Una complet cufundat? ?n ?ntuneric. O p?dure a r?ului care-i distrugea inima ?i-i ?nghi?ea sufletul ?n timp ce el cutreiera f?r? odihn? acele ?ntinsuri ale r?ului, c?utand pe cineva. De g?sit ?ns? minikinul nu-l putea g?si. De aceea era atat de speriat.

  ?i avea de ce s? se team?, c?ci, privind ?n jur, nu v?zu decat copaci mor?i, dar care st?teau ?nc? ?n picioare. De auzit ?ns? nu auzea a lor respira?ie de via??. De asemenea nu putea s? le miroas? parfumul serului vie?ii ce cursese odat? prin ale lor r?d?cini. Anume asta-l sperie ?i mai mult pe minikin, care p??i ?ntr-un final tot mai ?n spate ?i mai ?n spate pan? ce nu se ?mpiedic? ?i c?zu. De privit privea ?ns? tot ?n fa??, dar nu mai vedea nic?ieri nici scaunul magic ?i nici pe a lui st?pan?.

  ?Ce a fost asta?” Se ?ntreb? minikinul, privind ?n jur, atunci cand ??i veni ?n sim?iri. ?A fost un vis? O premoni?ie poate?” ?i iar oft? cu spaim?. ?i acea spaim? se datora faptului c? mai avusese astfel de premoni?ii ?i ?n trecut, dar crezuse c? erau doar vise ?i nimic mai mult. ?n acele clipe ?ns? i se p?rea c? e ceva putred la mijloc, dar nu putea ?n?elege ce.

  Dar, dintr-o dat?, Baradar s?ri ?n picioare cand auzi plansul cuiva. Era ceva ce se auzea venind din interiorul copacilor. Ceva straniu, dar totu?i cunoscut. La fel ?i p?rea cunoscut? ?i acea voce, care sem?na atat de mult cu vocea reginei lui iubite. ?i, ?n timp ce acea fiin??, pe care n-o vedea, plangea neogoit, ?i spunea:???i-am spus s? nu m?nanci ?i s? nu bei nimic, Baradar. ?i-am spus s? vii direct la Palat, dar nu m-ai auzit. din aceast? cauz? ne-ai blestemat pe to?i. ?i, ?n curand, totul ?n jur va fi cufundat ?n ?ntuneric, va fi ?nghi?it de r?u ?i acel r?u vei fi tu, minikine.”

  Auzind asta Baradar se ridic? ?n picioare ?i privi speriat ?n jur. Abia atunci putu vedea, departe-departe ?n zare, trupul transparent al Noeiei. Ea ?ns? nu era cea pe care minikinul o cuno?tea. ?n acel moment ea p?rea s? fie una dintre acele fantome ce colindau acea p?dure a umbrelor. ?i, ?n timp ce Noea se apropia de el, mai spuse: ?deoarece ai visat la nemurire, o vei avea, minikine. Curand ?ns? vei blestema a ta soart? nemuritoare, la fel cum vei deplange trecutul, c?ci regretele ?i vina te vor m?cina pe din?untru, iar odat? cu tine va muri ?i al nostru popor.” Dup? astfel de cuvinte fantoma pur ?i simplu se dispers? ?n aer.

  ?i lacrimi ?ncepur? a curge ?iroaie pe obrajii minikinului. Lacrimi ce-i sc?ldau din bel?ug chipul. Baradar ?ns?, de?i le ?tergea cu palma ?i vedea c? sunt reale, nu putea ?n?elege de ce plangea, la fel cum nu-?i putea aminti nimic din ceea ce i se ?ntamplase mai ?nainte.

  Privirea lui fu dintr-o dat? surprins? de co?urile de flori care erau pline cu flori ofilite ?n acele clipe. ?i asta ?l mir? enorm, c?ci p?rea c? culesese acele flori cu luni ?n urm? ?i nu doar cu o or?. Dar chiar ?i a?a, chiar dac? ?l m?cina curiozitatea pe din?untru, Baradar n-avea timp s? stea locului ca s? g?seasc? r?spunsuri. El se gr?bi s? se afunde din nou ?n p?dure ca s? culeag? flori proaspete, c?ci gongul care anun?a ?nceputul petrecerii se auzea deja din dep?rtare, iar el trebuia s? se gr?beasc? de voia s? ajung? la timp acolo.

  ***

  De ?ndat? ce intri ?n p?durea Mortor-ului, natura te cople?te?te cu a ei frumuse?e: copaci seculari, cu crengi ?i r?d?cini groase, cu trunchiuri ?i mai groase ce le ?nal?? coroanele bogate pan? la cer, coroane care de altfel sunt acoperite din bel?ug de-un verde-?nchis, ciudat de str?lucitor. Apoi sunt potecile celea de p?dure - oarecum ?ntortocheate, adesea acoperite de buruieni ?i mu?chi, crengu?e uscate ?i ghinde c?zute de sus sau aduse ?n acele locuri de micile vie?uitoare. ?i, cu o astfel de superb? priveli?te ?n fa?a ochilor, te afunzi tot mai mult ?i mai mult spre inima p?durii, acolo unde, ?ntr-un loc ?nconjurat de ape, se afl? tronul regatului lui Ian Gyar, cel alungat de pe tronul Regatului Mortor ?i for?at ?n cele din urm? s? conduc? doar peste animale, copaci ?i ape.

  Stand a?ezat pe al s?u tron de mu?chi verde, Ian Gyar e cu adev?rat relaxat. ?i avea de ce, c?ci chiar dac? n-avea un Palat doar al lui, avea o lume proprie - una ?nconjurat? de crengi, trunchiuri ?i ape, o lume ?n care avea puteri des?var?ite.

  Dar nu doar din aceast? cauz? Ian Gyar se sim?ea fericit. Nu. Era mul?umit ?i din cauza acelor trei zane, ce ar?tau exact la fel de parc? s-ar fi n?scut din acela?i pantec. ?i ele, la fel ca ?i Ian Gyar, zambeau. Numai c? al lor zambet era diavolesc, unul care le ajutase s?-l farmece pe Baradar ?n timp ce traversa p?durea ?i s?-l fac? s? bea a lor licoare magic? ?n cele din urm?.

  Tocmai de aceea, tocmai pentru c? ele ?tiau c?-?i duser? misiunea pan? la cap?t, ?i spuser?: ?noi ne-am f?cut treaba, rege ?arpe. Acum e randul t?u s?-?i ?i-i promisiunea. Doar astfel al nostru pact va fi des?var?it.”

  Ian Gyar ?ns?, de?i ?tia prea bine la ce se refereau Moirae, nu spuse nimic la ?nceput. Doar le privi ?int? ?n ochi, pe fiecare ?n parte, ?i se mir? atat de mult s? vad? c? vedea acela?i lucru ca de fiecare dat? cand privea ?n ochii lor: ??i doreau nemurirea. De aceea erau ele acolo: aveau nevoie de el ca s? pun? mana pe nemurire. ?i, cum avea de gand s? profite ?i de acum ?ncolo de-al lor ajutor, decise s? nu le redea libertatea atat de u?or. ?i, ?n timp ce zambea viclean, le spuse: ?Nu atat de repede, Moirae. Al nostru pact ?nc? nu-i terminat, la fel cum planul nostru nu-i des?var?it. S? nu uit?m totu?i c? mai r?mane spectacolul final. Doar atunci ?n voi ?ine promisiunea, iar voi ve?i bea din serul vie?ii.”

  Stolen from its rightful author, this tale is not meant to be on Amazon; report any sightings.

  R?spunsul lui nu fu pe plac celor trei Moirae. ?i v?zu asta nu doar privind ?n ochii lor. ?n?elese asta cand o v?zu pe Morta, cea din mijloc, f?cand un pas ?n fa??. ?i, dup? ce ?ntinse mana ?nainte, cu palma spre cer, f?cu s? apar?, deasupra palmei ei, un mic cristal de sticl?.

  ?i acel cristal, ce se ?nvartea ?ncet deasupra palmei Mortei, ?ncepu apoi a cre?te ?i a str?luci puternic. Anume asta-l f?cu pe Ian Gyar s? murmure: ?Palantirul Vie?ii!” Apoi, aplecandu-se ?n fa??, ??i sprijini bra?ele pe genunchi ?i privi insistent ?ntr-acolo. Abia ?ntr-un final, cand sim?i o stranie dorin?? ?n piept, cea de-a atinge acel Palantir, ??i ?ntinse bra?ul ?n fa?? ?i ?ncerc? s?-l ating?. Dar… fu prins ?n propria capcan? - acei pere?i transparen?i, din ap?-sticloas? ce-l ?nconjurau, c?ci el recurse la acel vicle?ug ca s? se apere de atacul lui Moirae de acelora le-ar fi trecut prin cap s?-l atace.

  Astfel, cand el atinse doar peretele cela de ap?, f?r? s? poat? trece prin el ?i s? ating? obiectul dorit, Ian Gyar url? din to?i bojocii: ??ncerca?i acum s? m? prosti?i?”

  Al lui strig?t ?ns? le f?cu pe Moirae s? zambeasc?. ?i, toate ?ntr-un glas, spuser?: ?N-am fost noi cele care te-au ?nchis acolo. A fost Palantirul, c?ci cei care n-au ?n puterea lor ?eserea firului vie?ii nu-l pot atinge.”

  Abia dup? aceea Klotho se apropie de-a ei sor? mai mare, de Morta. ?i, luand Palantirul ?n mana ei, ?l f?cu s?-?i schimbe culoarea din str?veziu ?n negru. Dar, chiar ?i a?a, Palantirul continua s? reflecte lumea din jur pe a lui suprafa??. Apoi, privindu-l insistent, Klotho spuse: ?doar Moirae au aceast? binecuvantare de-al atinge, ?arpe. Doar nou? ne-a fost dat? puterea de-al controla. Totodat? putem controla ?i vie?i ?i destine. De aceea, de crezi c? ne po?i controla cumva, pe noi ?i pe Palantir, refuzand s? ne dai ce ne corespunde pentru ajutorul nostru, adic? nemurirea, te ?n?eli amarnic. ?i ?tii de ce? Pentru c? nu noi suntem supusele tale, ci tu ar trebui s? te supui nou?, c?ci doar o singur? decizie e de ajuns s? lu?m ca tu s? dispari de pe acest p?mant. M? refer la a t?ia firul vie?ii tale, ceea ce te va ?terge complet din istoria lumii.”

  ?E?ti atat de sigur??” ?i spuse Ian Gyar, calm. Dar continua s? le priveasc? atent pe cele trei, ?ncercand s? ?n?eleag? ce era adev?r ?i ce era minciun? ?n spusele lor. ?Dac? crede?i asta, atunci sunte?i proaste, vr?jitoare. ?i la fel a?i uitat cine va creat. Mai bine zis va trezit din al vostru somn etern, cel la care va condamnat Yggdrasil pentru ale voastre fapte mar?ave. Am fost eu. Eu. Eu am fost cel care va redat libertatea alungand acel blestem de pe umerii vo?tri. Doar din aceast? cauz? ar trebui s?-mi fi?i recunosc?toare ?i credincioase ?i s? m? sluji?i pe veci.”

  ?Credin?a e doar pentru caini,” spuse Decuma, cea mai tan?r? dintre cele trei Moirae, c-o urm? de batjocur? ?n glas. Apoi, apropiindu-se de surorile ei mai mari, ??i mi?c? degetele de la mana dreapt? deasupra Palantirului. Astfel f?cu s? apar?, plutind deasupra Palantirului, o imens? pereche de foarfece.

  V?zand acele foarfece, Ian Gyar ?opti ?nfrigurat: ?moarte! Dar… cum a fost asta posibil? Cum de aceste foarfece-s ?n puterea voastr?? Am crezut c? doar Lodur le are ?i c? doar el poate controla Via?a ?i Moartea pe acest p?mant.”

  ?S? zicem doar c-am f?cut un pact,” r?spunse Decuma. ?Foarfecele ?n schimbul vie?ii fratelui s?u iubit. ?i ?tii de ce a fost asta posibil? Pentru c? Dike, cel m?rinimos, s-a apropiat prea mult de oameni. Astfel a distrus balan?a dintre el ?i Cosmos, ?n special cand a ?nceput s? tr?iasc? printre muritori. De asta trebuia ?i el s? moar?.”

  ?Decuma are dreptate,” interveni Klotho. ?Titanii ?i oamenii de rand nu pot tr?i ?mpreun?. De se ?ntampl? asta atunci… ori muritorii devin Titani ori Titanii devin muritori.” Spunand asta, Klotho-?i trecu mana pe deasupra Palantirului ?i acesta-?i schimb? culoarea ?n ro?u - ro?ul focului.

  ??i, ca s? nu piar?, Dike ?i-a convins fratele s? accepte pactul pe care noi i l-am propus. Noi, zanele vie?ii. ?i a fost posibil asta datorit? faptului c? s-a l?sat convins, tot de noi, s?-?i afle viitorul privind tot ?n Palantir. Numai c? ceea ce Dike n-a ?tiut nicicand e c? acest Palantir arat? dou? adev?ruri. Dar nimeni niciodat? nu-i ?n stare s? descopere ?n?el?ciunea Palantirului, la fel cum nu poate ?n?elege ce-i adev?r ?i ce-i minciun?,” ?opti Morta.

  Anume aceste cuvinte-l f?cur? pe Ian Gyar s? se ridice ?n picioare. Apoi el ridic? mainile ?n sus, le ?mpreun? ?n rug?ciune, ?nchise ochii ?i ?ncepu a bolborosi cuvinte ne?n?elese. Astfel, ceea ce p?rea a fi o vraj? rostit? de regele-?arpe, f?cu apele din jur s? fiarb? la propriu. ?i, cat de curand, cele trei Moirae ?ncepur? a privi cu team? ?n jur, mai ales priveau la acele ape care se transformau atat de rapid ?n ?erpi… ?erpi fl?manzi, ?erpi alba?tri ce str?luceau ciudat ?n lumina Palantirului. ?i acei ?erpi aveau o singur? ?int? de atacat: Moirae, ?inta perfect?, c?ci apele din jurul lor, ape ce susurau ?ntr-o limb? antic?, secret?, le ?inea locului, nedandu-le ?ansa s? fac? m?car un singur pas ?n fa??.

  Apoi, dintr-o dat?, culoarea Palantirului se schimb? ?n albastru ?ntunecat. Dar de data aceasta nu era influen?at de puterea celor trei Moirae. Ceea ce influen?a Palantirul era mi?carea acelor ?erpi de ap? ?n jurul lui, ?erpi care cat de curand prinser? via?? tot datorit? Palantirului. ?i ?shhh, shhh!” Sasaiau ale lor limbi lungi ?i bifurcate, aruncate de pretutindeni ?nspre cele trei zane. ?i, de fiecare dat? cand o limb? trecea atat de aproape de ele, Moirae tremurau ca varga, c?ci apele din jurul lor c?p?tar? cat de curand o culoare de smoal?.

  ?Ai poluat apa Izvorului Sfant!” Strig? Morta. ?i, ?ntr-un moment de nebunie, arunc? foarfeca spre Palantir. Din aceast? cauz? natura din jur ?ncepu s? se vaiete. Apoi, un vant n?prasnic ?ncepu s? aplece copacii pan? la p?mant. ?i tot acel vant dispers? ?erpii de ap?, iar pere?ii transparen?i, ce-l ?ineau captiv pe Ian Gyar, c?zur? la p?mant, la picioarele lui, f?candu-se ??nd?ri.

  Apoi, cand buc??ile de sticl? fur? acoperite de ape, ele se transformar? ?n mici rechini transparen?i. ?i, pentru a lor des?var?ire, fu nevoie de doar secunde. Ulterior, cand rechinii ceia de ap? fur? capabili s? se controleze pe sine, ?ncepur? a ucide pe?ti multicolori care ap?reau de nic?ieri ?n izvorul Vie?ii.

  Anume asta le d?du de ?n?eles celor trei Moirae c? dac? vor s? scape atunci trebuie s? ?ntreprind? ceva. De aceea se apucar? de maini, ?nchiser? ochii ?i ?ncepur? a ?opti a lor vraj?: ?ce a fost viu s? moar?, iar ale lor trupuri s? fie ?nghi?ite de rechinul negru al Iadului. Astfel, ale lor suflete neogoite, cele ce colind? p?mantul ?n lung ?i-n lat sub form? de fantome alungate de oameni, puteri magice ?i ceruri, s? se transforme ?n fiare s?lbatice ?i s? distrug? tot ce-i ?mpotriva noastr?. Iar cel ce ne-a pune gand r?u vreodat? s? fie nimicit de acela?i rechin blestemat ?i s? n-aib? nicicand odihn? nici chiar ?n Lumea Umbrelor.”

  ?i, de?i a lor vraj? avea menirea s?-l fac? pe Ian Gyar s? se team?, el doar ??i duse mainile la spate, de parc? ar fi vrut s?-?i dezmor?easc? umerii. Apoi c?sc? dulce ?i cobor? sc?rile tronului s?u. Ajuns la baza sc?rilor ?ns?, plesni doar odat? din palme, iar ?uieratul vantului deveni dintr-o dat? sunet de tobe.

  ?Ship-shap. Ship-shap,” murmur? dintr-o dat? regele. Apoi un val de ape se ridic? ?n spatele lui. Asta f?cu ca Palantirul celor trei Moirae, ce avea culoare roz ?n acele clipe, s? se transforme ?n s?bii, ?ase la num?r, care nu doar pluteau, dar ?i se roteau ?n mici cercuri, avand varfurile ascu?ite a?intite spre rege.

  ?i, dup? ce termin? de des?var?it acele s?bii, regele se porni spre cele trei Moirae, care-?i terminar? vraja ?i-l priveau ?int?. Dar, cand era la doar ca?iva metri de ele, regele se opri ?i natura din jur se calm? dintr-o dat?. Asta ?ns? le f?cu pe cele trei Moirae s?-?i ?nchid? ochii ?i s? asculte. Cateva secunde mai tarziu ?ns?, ?i redeschiser? ?i ?ncepur? a-?i mi?ca degetele de parc? ar fi cantat la pian. Odat? cu acea stranie mi?care, ?n jur se auzir? stranii note muzicale. Totu?i… acea melodie era fermec?toare.

  Muzica ?ns? nu reu?ise s?-l impresioneze pe rege, de?i asta fusese inten?ia celor trei Moirae. Dar de?i nu era impresionat, regele nu putea ?n?elege ce auzea. De asta ?i ?ntreb?, ?n timp ce privea ?int? la ele: ??i… asta e?”

  ?Nu auzi?” ?ntreb? Morta ?n batjocur?. ?E chemarea la r?zboi, rege!” R?spunsul ei ?ns?-l f?cu pe rege s? rad?, din tot sufletul, iar rasul se rostogoli la vale pe aripile vantului. ?i, odat? cu al lui ras, respira?ia celor trei Moirae devenea tot mai ?uier?toare, semn c? se ?nfuriaser? de-a binelea.

  ?La r?zboi?" Spuse el printre hohote de ras. Apoi, dintr-o dat?, deveni serios: ?Voi m?car ?ti?i ce-i ?la un r?zboi? A?i fost voi m?car odat? pe campul de lupt?, Moirae proaste ce sunte?i?” ?i, odat? cu acel strig?t, acel perete de ap? din spatele regelui deveni dintr-o dat? alb, de parc? ar fi fost un ecran alb pentru proiector. Ulterior, cand regele-?i mi?c? mana spre dreapta, acel ciudat ecran se mi?c? ?i el spre dreapta. Dup? aceea, pe acel ecran, se derular? imagini luate dintr-un crancen r?zboi al oamenilor: sange v?rsat pretutindeni; oameni ?i cai c?zu?i la p?mant, dup? ce fuseser? lovi?i de lance ?i s?bii; m?cel… cruzime… moarte… ?i o priveli?te deplorabil? de jur ?mprejur. Abia cand toate astea fur? v?zute ?n spatele lui, Ian Gyar scra?ni din din?i ?i spuse: ?asta se cheam? r?zboi. Un adev?rat r?zboi… voi, creaturi stupide numite Moirae. ?i, cum ?mi dau seama c? habar n-ave?i de ce se cheam? cruzime, privi?i atent la acel ecran. Astfel o s? afla?i doar ce se ?ntampl? de fapt ?n lume de mii ?i mii de ani.”

  Moirae ?ns? nu erau gata pentru o lec?ie de istorie. Ele doar privir? cu ur? la rege ?i f?cur? cele ?ase s?bii s? zboare ca vantul spre Ian Gyar. ?n locul lui ?ns? lovir? acel ecran, care se sparse ?n mici f?rame de parc? ar fi fost din sticl? ?i nu din ap?. ?i, de?i s?biile atinser? o ?int? ?n cele din urm?, ele nu c?zur? la p?mant ?i nici nu-?i reluar? forma de Palantir. Ele doar continuar? s? pluteasc? ?n aer, la doar ca?iva metri ?n spatele regelui: aveau varful ?ndreptat spre el, iar Ian Gyar le privea atent, doar cu coada ochiului.

  Ulterior, col?ul drept al buzelor se mi?c? ?ntr-un zambet, iar el se ?ntoarse cu fa?a spre s?bii. Apoi, lovind palm? de palm?, f?cu s?biile s? se uneasc? ?ntr-una. Dup? ce mai lovi odat? s?biile se desp?r?ir? iar. Asta le f?cu pe cele trei Moirae s? ?ipe ?nnebunite, c?ci ?n?eleser? ?n sfar?it c? Ian Gyar g?sise modalitatea s? le subjuge ?i s? controleze totodat? ?i Palantirul.

  ?F?-o!” Ordon? Ian Gyar dintr-o dat?. Asta uni iar s?biile ?ntr-una. Apoi, cand el pocni din degete, sabia ceea trecu prin trupul lui. Nu-l ucise ?ns?: doar o ran? sangerand? se vedea un pic mai jos de um?rul lui drept. ?i, ?n timp ce privea cu ur? ?nainte, c?ci nu el ceruse s?biei s? treac? prin al lui trup, Ian Gyar sim?i iar??i energia sabiei ce plutea ?ntre el ?i Moirae.

  Asta-l f?cu pe rege s? se ?ntoarc? ?ncet spre ele. Dar… sabia disp?ruse deja. ?n locul ei v?zu iar Palantirul, spart ?n ?ase buc??i, plutind deasupra apei. ?i, cat de curand, din acele buc??i de Palantir, ap?rur? zeci de furnici ?i ciclopi, care se ascunser? rapid dup? cele trei Moirae.

  ?N-a?i ?ndr?zni!” ?uier? Ian Gyar printre din?i. ?i sim?ea el ur? ?n acele clipe cand v?zu fusul Vie?ii ?n mana lui Klotho. ?Dac? face?i asta, totul va fi pierdut!”

  Klotho ?ns? p?rea s? fie de alt? p?rere. De asta ?i zambi, c?ci ?i ele g?sir? ?n sfar?it modalitatea de a-?i ascunde gandurile de acel mago r?u. Apoi ?i spuse: ?poate ?i n-oi fi ?n stare s? distrug ceea ce-am f?cut deja cu propriile mele maini. Chiar ?i a?a… sunt ?n stare s? schimb destine: al t?u ?i al acelor meni?i s? moar? din cauza urii tale.”

  Apoi, controlat de puterea lui Klotho, fusul ?ncepu s? se roteasc? u?or ?n aer, de unul singur. Cat de curand dup? aceea un mir fir se v?zu tors ?n fa?a ochilor lor: era firul destinului cuiva. ?i, de?i nu prea ?n?elegea ce se ?ntampl?, privind la procesul cela de crea?ie Ian Gyar ?l g?si uimitor. Dar, curand dup? aceasta, se ?ncrunt? cand v?zu, deasupra acelui fir, reflec?ii. V?zu astfel dou? fete, care sem?nau ca dou? pic?turi de ap?, luptand ?ntr-un mare r?zboi al urii. ?i, ?n acel r?zboi, el se v?zu murind. Dar avea alt? form? ?n acea viziune: form? de demon, avand o form? ciudat? a capului ?i un mare diamant negru pe frunte. ?i se v?zu el murind strivit de copitele propriului cal, un arm?sar negru ce-l f?cu f?rame pan? nicio pic?tur? de via?? nu r?mase ?n el.

  ?Ce-i asta?” Le ?ntreb? el pe vr?jitoare cand ?n sfar?it se putu controla.

  ?Al t?u viitor, rege! ?i al celor care au menirea s? te ucid?!” R?spunser? cele trei Moirae ?ntr-un glas.

  ?Dar… cum e posibil asta? Ele sunt dou?, firul ?ns? e doar unul.”

  Moirae nu-i r?spunser? ?ns?: ele doar zambir? ?i, dup? ce se apucar? iar de maini, reconstruir? Palantirul din apele Izvorului Sfant. Noul Palantir ?ns? avea form? mai mic? ?i era complet albastru. Dar, faptul c? el fu ref?cut, nu-i ucise pe micii ciclopi ?i pe furnici. Apoi, cat de curand, dup? ce vr?jitoarele mai bolborosir? ceva ne?n?eles, un Portal ciudat ap?ru ?n spatele lor, un portal care le trase pe cele trei Moirae ?nspre el. ?i, prin acela?i portal, disp?rur? ?i ciclopii, furnicile, Palantirul, fusul ?i foarfecele.

  Cand lumina Portalului disp?ru, Ian Gyar ?ngenunche… apele din jur se calmar? ?i rechinii de sticl? disp?rur? din iaz, precum ?i ap?rur?: ?ntr-o clipit? de ochi. Totu?i Ian Gyar ??i reveni din amor?eal? abia cand Portalul disp?ru.

  ?Sunt… teribile,” murmur? regele, ?nc? stand ?ngenuncheat. Apoi se a?ez? pe ap?. Dar nu se cufund? ?n ea, ci st?tu de parc? s-ar fi a?ezat pe un moale pat albastru. Cat de curand ?ns? o putu vedea pe Marea, stand chiar lang? el. De asta o privi mirat ?i-o ?ntreb?: ?Ce-a fost asta, mam?? Ai v?zut ?i tu al meu viitor?”

  ?L-am v?zut, fiule! Dar… n-am ?tiut de el pan? acum. ?i asta din cauza c? ?tii ?i tu c? nu pot vedea viitorul. Nu-mi st? ?n puteri s? fac asta. Dar, chiar ?i a?a, pot ?n?elege c? cele trei Moirae ?i-au schimbat destinul din cauza c? ?i-ai ?nc?lcat promisiunea de a le d?rui nemurirea.”

  ?Dar… eu n-am vrut s-o ?ncalc. Nu asta a fost asta inten?ia mea,” se balbai regele cu ochi de ap?.

  ?Ai f?cut-o ?ns?, fiule. De aceea va trebui s? pl?te?ti pentru asta.”

  Apoi lini?tea lu? ?n st?panire acel regat de ape. Doar pentru cateva clipe doar, c?ci, cat de curand, pe acele ape pe care st?teau ?n acele clipe, v?zur? veselia de la Palatul Noeiei. V?zur? astfel c? veniser? o mul?ime de oaspe?i la Palat, v?zur? mese bogate ?ntinse ?n gr?dinile de aur ale Noeiei… v?zur? dans… auzir? cantec feeric ?i la fel ?l v?zur? ?i pe Baradar ap?rand la marginea p?durii ?i ducand cu el dou? co?uri pline cu flori proaspete.

  ?Se va ?ncepe curand,” ?opti el. Dar, ceea ce-l surprinse ?i pe el, fu s? nu simt? bucurie ?n glasul lui. Sim?i ?ns? nelini?tea din sufletul Mareei. De asta o privi ?i ?ntreb?: ?Ce-i ?n neregul?, mam?? Am crezut c? m? vei certa pentru a mea prostie ?i a mea decizie de a face r?u poporului Noear. Ty ?ns? taci.”

  Marea ?ns? doar surase… cu un suras amar: ?Ce-a fost f?cut deja e bine f?cut, Ian Gyar. De asta nu cred c? are rost s? discut?m despre asta. ?i, dac? e s? fiu sincer?, sunt mul?umit? de a ta alegere, c?ci… merit? tot ce-o s? li se ?ntample pentru c? au ?ndr?znit s? te alunge de la Palat. De asta ?i n-o pot ierta pe Noea: pentru c-a ?ndr?znit s?-mi alunge fiul de pe tronul mo?tenit prin drept de na?tere. Pentru asta se pl?te?te, fiule. La fel ?i Noea trebuie s? pl?teasc?. Trebuie!” Curand dup? aceea doar vocea Mareei se mai auzea ?n jurul lui Ian Gyar. Ea ?ns? nu mai era acolo. Se transformase ?n ape, sc?ldandu-se ?n apele acelui Sfant Izvor ?n timp ce muzic? de sirene se auzea peste tot ?n P?durea Mortor.