Gr?dinile de aur ale Palatului Noear se aflau ?n plin? s?rb?toare. De jur ?mprejur erau copacii superbi care str?luceau ?n lumina lunii ?i a ghirlandelor multicolore cu care minikinii, cei ?ns?rcina?i cu organizarea petrecerii, ?mpodobiser? locul. Apoi se vedeau ?i alte mici ornamente pentru ?nfrumuse?are ?i, desigur, cea mai spectacular? ?i cu adev?rat mandria minikinilor-organizatori: scena. Anume acolo ?i era cu adev?rat inima petrecerii ?i locul spre care fiecare invitat la petrecere-?i a?intea ?n acele clipe privirea, saltand u?or pe scaun din cauza muzicii s?lt?re?e.

  ?i aveau de ce acei minikini s?-?i ?in? ochii a?inti?i spre scen?, c?ci anume acolo se afla forfota cea mare. De ce? Pentru c? toat? lumea, care avea chef de dans ?i se ?ncumetase s? se ridice de pe scaune ?nc? ?nainte de vreme, ?ncerca din r?sputeri s? g?seasc? un loc comod, c-o vizibilitate mai bun? a minikinului care se afla ?n acele clipe pe scen? ?i-i ?nv??a pe invita?i dansul tradi?ional al Noearilor.

  ?Un pas ?nainte… doi ?napoi… un salt ?n dreapta ?i unul pe loc. Apoi doi pa?i ?n stanga… unul ?napoi… ne rotim pe c?lcaie ?i mergem pe loc,” tot striga ?profesorul” din to?i bojocii ca s? fie auzit de to?i ?n acea ?nv?lm??eal?. ?i, ?n timp ce dansa, ?nfierbantat din cauza muzicii care r?suna de jur ?mprejurul gr?dinilor, tot b?tea s?rmanul din palme, ?ndemnandu-i pe to?i acei ?nv???cei care d?deau tot ce-aveau mai bun ?n ei ca s? devin? dansatori profesioni?ti ?i cat mai curand posibil.

  Dar, ?n acea gr?din? splendid?, frumos ?mpodobit? de petrecere, nu dansa chiar toat? lumea. ?i nu ne referim aici la cei ce ?nc? st?teau pe scaune ?i nu se ?ncumetau s? se apropie de scen?. Nu, vorbim acum de cei c?rora nu le prea pl?cea ?nv?lm??eala, cel pu?in s? fie prin?i ?n ea, dar c?rora le pl?cea totu?i s-o priveasc?. ?i unii dintre ace?tia erau Odin ?i Gaea, care se plimbau la pas domol printre mese, privind cu mare drag la acel dans ciudat ?n care se prinser? mai multe na?ii.

  ?Chiar e o vedere pl?cut? de aici,” spuse Odin surazand, v?zand cu cat? d?ruire se implicau invita?ii ?n dansul Noearilor.

  ??i-am spus eu c-o s? fie a?a,” r?spunse Gaea, zambind cu bun?tate. Al ei zambet ?ns? era ?i din cauza unui copil-minikin, ce abia ?ncepuse a merge, dar care s?lta ?i el pe loc, prins de valul acelei muzici s?lt?re?e. ?Cum r?mane cu Dike? O s? vin? ?i el la petrecere?”

  ?Probabil c? da. Chiar dac? ?tiu c? era ocupat cu altceva pe moment ?i departe de aceste locuri. Totu?i cred c? vine. Trebuie de altfel, c?ci… ?tii ?i tu la fel de bine ca mine rela?ia lui strans? cu regina. ?i, de nu vine, o s?-i aduc? Reginei Noea o mare ofens?.”

  Auzindu-l vorbind astfel, Gaea stramb? din nas. ?Ei bine, asta cu ?trebuie” e doar o idee ?nvechit?, m?i Odine, c?ci… nimeni ?n ziua de azi nu-i obligat s? se duc? nic?ieri dac? are altceva de f?cut.”

  ?Poate ?i ai dreptate. Dar totu?i…”

  ?Vino la dans, Mam? P?mant!” Spuse o ea-minikin, apucand-o pe Gaea de man? ?i ?ncercand s-o trag? spre ringul de dans. ?Hai, vino! Danseaz? cu noi.”

  V?zand insisten?a minikinei, Gaea zambi iar ?i se aplec? u?or spre ea, mangaindu-i c?p?orul. ?Poate mai tarziu, scumpo. Acum e prea aglomerat acolo. ?i ?tii ?i tu prea bine c? nu iubesc deloc ?mbulzeala.”

  Cuvintele Titanidei o ?ntristar? pe minikin?, care-?i plec? capul pentru cateva clipe. ?ns?, cum nu era gata s? renun?e, ??i ridic? rapid c?p?orul ?i spuse: ?dar… acolo nu-i chiar a?a mare ?mbulzeal?. Dac? ?i vii…,” v?zand ?ns? c? Gaea d?du din cap c? nu, ?nc? zambindu-i, minikina, bosumflat?, le ?ntoarse spatele celor doi Titani ?i se ?ndrept? spre ringul de dans, abia tarandu-?i picioarele. ?n drum spre ring ?ns?, un alt minikin se apropie de ea ?n grab?, o apuc? de bra? ?i-o trase dup? el, f?cand-o s? uite de sup?rare.

  Dar, chiar ?i de v?zuse el c? sup?rarea minikinei nu dur? mult, Odin decise s-o z?d?re pu?in pe Gaea. De aceea ?i spuse: ?mi se pare mie c-ai fost totu?i prea dur?, Mam? P?mant. Numai ce.” ?i, v?zand privirea furioas? a Gaeiei, care nu iubea deloc s? fie certat?, chiar ?i ?n glum?, Odin surase ?i spuse: ?Ce de data asta?”

  ?Nimic important. Doar ?mi dau seama c? n-ai ?nv??at vechea lec?ie ?i ?nc?-?i bagi nasul unde nu-?i fierbe oala. S? ?tii, Odine, c? asta nu-i bine deloc. Absolut deloc.”

  ?Nu ?n?eleg de ce te superi atat de tare. Doar ?ncercam s? te fac s? te sim?i mai bine. Se pare totu?i c? mereu sunt eu de vin?. Ca de fiecare dat?, de?i cea care ?n?elege gre?it cuvintele mele e?ti tu.”

  ?Acum eu sunt de vin??” Se burzului Gaea la el. Dar, v?zandu-l c? zambea, zambi ?i ea. ?Da, da, ?tiu la ce te gande?ti acum. Chiar ?i a?a: nici s? nu-?i treac? prin cap. N-o s? mearg?!”

  ?Crezi? Eu sunt totu?i de alt? p?rere. La fel cum sunt sigur c? dac-o fac o s? fie amuzant pentru to?i.”

  ?Atunci: f?-o! Dac? ?ii cu tot dinadinsul. Dar, ?nainte de asta, permite-mi s?-?i spun ce te a?teapt? dup? asta, Titane: o alt? eternitate ?n De?ertul Uit?rii. ?i… ?tii prea bine ce-mi poate pielea cand sunt cu adev?rat sup?rat?.”

  ?Da ?tiu eu, ?tiu. Cum a? putea s? nu ?tiu, c?ci ultima dat? cand te-am sup?rat am ?op?it ca iepurele timp de trei luni. ?i nu doar am ?op?it, ci, datorit? ?ie, am sim?it tot ce simte un iepure fug?rit de-o vulpe. ?i… nu, mul?umesc pentru astfel de experien?e. Cea din pielea iepurelui a fost de ajuns. ?i zic totu?i s? mergem acum spre balconul cu lilii. Acolo o putem g?si cu siguran?? pe Noea ?i parte din Consiliul B?tranilor.”

  ?Schimbi subiectul acum?” ?l ?ntreb? Gaea, ?ncruntandu-se comic.

  ?Nu. Doar… ?ncerc s? scap cu pielea ?ntreag?.” ?i, surazand ambii, se ?ndreptar? spre vest, acolo unde se afla balconul cu lilii ?i unde ei presupuser? c? se afla gazda.

  Trecand ?ns? pe lang? p?dure, de?i nu chiar atat de aproape de ea, dar totu?i printr-un loc de unde intrarea ?n p?dure se vedea bine, Gaea se opri locului ?i privi ?ntr-acolo. Odin, v?zand-o oprindu-se ?i privind spre p?dure, v?zu ?i el acela?i lucru ca ?i Titanida: pe Baradar, ap?rand dintre copaci. Dar nu doar asta-i atrase aten?ia Titanidei, ci ?i modul ?n care el ac?iona: p?rand oarecum sup?rat ?i bomb?nind ?ntruna ceva.

  ?Ceva-i ?n neregul?, Gaea?”

  ?Da. Minikinul ?i P?durea. Str?lucesc ciudat. ?n faimoasa Lumin? a Umbrelor. Ah, am zis eu c? ceva se poate ?ntampla azi ?i-am avut dreptate: Moirae! Le simt prezen?a aici.”

  Odin surase ?ns? ne?ncrez?tor: ?Moirae? Ei, nu poate fi! ?tii prea bine c? cele trei urzitoare-s…” Titanul ?ns? p?str? brusc t?cerea. ?i, plecandu-se pe spate, cu ochii ?nchi?i ?i mainile ?n l?turi, ?ncepu s? pluteasc? ?n aer.

  Acest fenomen nea?teptat n-o sperie pe Gaea. ?i nici n-o mir?. Ea doar ?nchise ochii ?i, atingand palm? de palm? ca ?ntr-o rug?ciune, murmur?: ?Yggdrasil! E?ti aici?” ?i, cat de curand, auzi vocea de tunet a lui Yggdrasil, dar se pare c? doar ea o auzea, c?ci ceilal?i ??i continuar? dansul ?i veselia:

  ?Da, Mam? P?mant, ai dreptate! Sunt aici. La fel ca ?i Moirae, c?ci sunt la curent c? le-ai sim?it prezen?a deja.”

  ?Da. Am sim?it-o. Dar nu ?n?eleg de ce sau de unde-o simt.”

  ?Dinspre p?dure. ?i… minikin. Se pare c-a b?ut din apa Izvorului Sfant. Dar, ?n loc s? devin? nemuritor, ?i-a blestemat sufletul, c?ci apa ceea era blestemat?.”

  Auzind aceste cuvinte, Gaea deschise brusc ochii ?i privi deasupra palatului. Dar, ?n loc s? vad? proiec?ia lui Yggdrasil cum se a?teptase, v?zu ochii Haosului plutind ?n aer. Dar ochii lui nu doar pluteau acolo sau priveau la veselia din jur, ci p?reau s? caute pe cineva.

  De asta ?i spuse Gaea: ??i p?rintele Haos e aici. N-am ?tiut c-a fost ?i el invitat la petrecere. ?i e straniu, c?ci el aproape niciodat? nu se arat? pe p?mant. Acum ?ns? a venit. Ceva se pare c? l-a atras aici. Dar… ce anume?”

  ?Schimbarea destinelor se pare. ?i cred c? are de-a face cu Eris ?i acel minikin. Doar ei i-ar fi putut trece prin minte s? schimbe ?i destinul acelui b?iat. De asta ?i a ajuns s?-l controleze pe regele-?arpe Ian Gyar, cel care-a blestemat inima acestui copil inocent pe care l-a f?cut, prin vicle?ug ?i cu ajutorul celor trei Moirae, s? bea din apa blestemat?.”

  ?i, cand Yggdrasil t?cu pentru scurt? vreme, Odin deschise brusc ochii. Apoi lovi cu palmele ?n panza aerului de parc? ar fi lovit panza unor tobe invizibile. Asta-l arunc? ?n sus. Apoi, dup? ce pluti astfel timp de cateva secunde, se roti prin aer, lu? o pozi?ie a?ezat? turce?te ?i se uit? ?i el spre p?dure. Ochii lui ?ns? ar?tau diferit de data aceasta: erau complet negri de parc? ar fi fost influen?at de ?ns??i Mā?s?ar Kēlaksi ?n acele clipe. ?i, dup? alte cateva clipe de privit la minikin ?i p?dure, Odin spuse: ?Ave?i dreptate ambii. Moirae-s aici. Ne pandesc.”

  Cuvintele lui o f?cur? pe Gaea ?ns? s? scapere de furie. ?Unde-s vr?jitoarele celea?” ?uier? Titanida printre din?i, iar mana ei dreapt? scoase o s?geat? din tolba de la spate, ?n timp ce desprinse cu cea stang? arcul de la brau.

  ?Sunt la marginea p?durii. Se ascund dup? primul rand de copaci. ?i… Decuma are deja Foarfecele Mor?ii ?n mainile ei.”

  Gaea tres?ri ?i privi speriat? la Odin. ?Nu-mi spune c? Lodur le-a dat deja puterea s? controleze destine. E prea devreme. De ce-a f?cut-o totu?i?”

  ?Pentru c? eu i-am dat acest ordin,” auzir? ei vocea Haosului plutind ?n jurul lor a?a cum auziser? vocea lui Yggdrasil. ??i-am decis asta ?n?elegand c? e deja timpul s? d?m muritorilor puterea de a-?i decide propria soart?. ?ns? se pare totu?i c? m-am gr?bit, c?ci nu am calculat prea bine influen?a ?i impactul r?ului asupra acestor p?manturi care vor fi cat de curand sc?ldate ?n sange, cand multe vie?i vor fi luate ?i multe suflete speriate vor lua calea Purgatoriului. ?i… se va ?ncepe totul cu Noearii.”

  Ultima parte a celor spuse de Haos se auzir? tunand ?n jur, ?n timp ce ochii lui disp?rur? ?nainte ca el s?-?i termine al lui gand. Dar Haosul nu disp?ru pe nev?zute a?a cum ap?ruse, c?ci, doar pe p?mant, cand ochii Haosului disp?reau, iar el se reantorcea ?n Cosmos, cenu?? neagr? ?i scantei aprinse se vedeau plutind ?n aer. Acele scantei ?ns? nu se stinser? curand, la fel cum cenu?a nu fu b?tut? de vant. Acestea se adunar? cat de curand gr?mad?, de parc? ar fi fost controlate de o mare putere invizibil?. ?i, la cateva clipe dup? aceea, formar? dou? mari aripi negre lipite de spatele lui Odin.

  Abia atunci Odin spuse cu voce grav?, preocupat?: ?E r?zboiul, Gaea! Suntem deja ?n r?zboi. ?i se pare c? chiar din aceast? noapte ?ncepe profe?ia, cea de care ne-am temut cu to?i atat de mult? vreme. Acea profe?ie scris? pentru noi de al?ii, dar pe care noi ne-am fi dorit s? nu se ?mplineasc? nicicand.”

  ?Cine suntem noi s? ne opunem profe?iei, Odin?” Spuse Gaea, punand s?geata ?n arc ?i preg?tindu-se de tragere. ?Nimeni. Doar ni?te mici furnici ?n acest imens mu?uroi al Cosmosului. Chiar ?i a?a micile creaturi nu-s inutile: nici Cosmosului, nici p?mantului. Ele aduc mai mult folos decat se poate crede. De aceea, dac? tot suntem for?a?i s? lupt?m ?n acest r?zboi, atunci s? fim noi cei care-l vor ?ncepe.” ?i, f?r? a mai sta mult pe ganduri, Gaea eliber? s?geata din arc. Aceasta zbur? ca vantul spre p?dure ?i, cat de curand, se ?nfipse ?n trunchiul unuia dintre copacii din primele randuri, exact acel copac dup? trunchiul c?ruia se ascundea Morta.

  Imediat ce s?geata mu?c? adanc din scoar?a copacului, Morta ap?ru de dup? trunchi ?i privi spre Gaea ?i Odin, ranjind. ?Se preg?tesc de r?zboi, surorile mele,” spuse ea. ?i, mai f?cand un pas ?n lateral, spre dreapta, din trupul Mortei se desprinser? ?i celelalte dou? surori ale ei, care zambeau ?n acela?i mod batjocoritor celor doi Titani.

  Gaea, v?zandu-le pe cele trei vr?jitoare privind-o sfid?tor, le trimise un gand: ?a?i mers prea departe de data asta, Moirae, cand a?i decis s? v? implica?i ?n acest r?zboi. A?i gre?it extrem de mult aliindu-v? cu Ian Gyar ?i ajutandu-l s? distrug? acest popor. ?i ?ti?i de ce? Pentru c? n-a?i f?cut decat s? v? semna?i sentin?a definitiv?, iar eu v? asigur c? voi fi acel c?l?u care v? va distruge pan? la urm?.” ?i, mai punand o s?geat? ?n arc, Gaea trase spre cele trei Moirae.

  Vr?jitoarele ?ns?, de?i v?zur? s?geata ceea zburand ca vantul spre ele ?i amenin?andu-le cu moartea, doar ranjir?. ?i, ?n clipa ?n care s?geata ceea era pe cale s? intre ?n trupul Decumei, cea din mijloc, cele trei Moirae redevinir? una. Numai c? de data aceasta nu mai aveau chipul Mortei, ci al acelei fecioare v?zute de Baradar ?n p?dure.

  Iar aceast? unic? Moirae rase ca o nebun? cand s?geata tras? de Gaea se ?nfipse ?ntr-un alt copac, mult ?n spatele lor. ?i, dup? ce-?i ?ntinse mainile ?n fa??, cu palmele spre cer, f?cu s? apar? Palantirul Vie?ii deasupra palmelor, acela?i Palantir distrus de Ian Gyar. Numai c? acesta avea totu?i dimensiuni mai mici ?i o singur? nuan?? - neagr?. Pe suprafa?a lui ?ns? se vedea imaginea unei mari lupoaice albe reflectat?, o lupoaic? ce ?nainta la pas lent traversand o imens? vale. Dar, ?n acea imagine de pe Palantir, nu se vedea prin care vale anume trecea lupoaica.

  ?i, de?i Moirae crezuser? c? doar ele vedeau acea imagine, ce le surprinse ?i pe ele, c?ci de?i erau ele urzitoarele destinelor nu-l puteau totu?i controla pe deplin, gre?eau enorm. ?i gre?eau cele trei vr?jitoare tocmai pentru faptul c? Odin, care avea ochi ageri, v?zu acea lupoaic?. Dar, dup? cum acea imagine era parte dintr-o profe?ie necunoscut? lui, decise doar s? ?i-o ?ntip?reasc? ?n minte ?i s-o p?streze pentru el pentru cand va veni cu adev?rat timpul s? reveleze ?i altora cele v?zute.

  Apoi, cand ?n?elese c?-i mai bine ca lupta lor cu Moirae s? n-aib? loc acolo ca s? nu ?ntrerup? petrecerea, Odin se apropie brusc de Gaea, o ?mbr??i?? de la spate, iar cand cele dou? aripi negre, ce se stranser? ?n jurul lor, o acoperir? complet pe Gaea, cei doi disp?rur?. ?i, ca prin minune, de parc? n-ar fi fost ele cele care se controlau pe sine, disp?rur? ?i Moirae din acea p?dure.

  ?n urma lor ?ns? petrecerea continua, c?ci toat? lumea, fiind prea concentrat? pe muzic? ?i joc, nu privir? nici pentru o clip? ?n jur s? vad? de se ?ntampl? ceva. Astfel nu-?i d?dur? seama de niciun pericol ?i nici de faptul c? cei doi Titani disp?ruser?.

  Dar nu la fel se ?ntampl? cu Baradar. Acesta, complet ?nnebunit ?i transformat mintal, ?edea a?ezat la marginea p?durii, cu co?urile cu flori proaspete de-o parte ?i de alta a lui, cu genunchii stran?i la gur? ?i cu ochii ?mp?ienjeni?i din cauza unei vr?ji. Tocmai de aceea ?i bomb?nea ?ntruna: ?ei se bucur? de petrecerea care trebuia s? fie doar a mea ?i a reginei mele. Ei se bucur? de munca enorm? pe care-am depus-o eu organizand aceast? petrecere. Tocmai de aceea ei sunt tr?d?torii, ei sunt intru?ii, ei sunt cei care vor s?-mi fure ce-i al meu: pe a mea regin? ?i acest palat. Dar… de ce? De ce sunt ei aici? De ce-au venit s?-mi ia ce-i al meu? ?n special gnomii. ?i ur?sc. ?i ur?sc atat de mult. Vreau s? moar?. Da, s? moar?. De aceea trebuie uci?i. Trebuie extermina?i, c?ci doar atunci al meu st?pan… he-he-he, care al meu st?pan?! Sunt eu st?panul. Eu sunt al meu st?pan ?i singurul care le va decide tuturor soarta.” ?i, ranjind demonic, Baradar privea ?int? la to?i cei care dansau ?i se bucurau din plin de acea superb? petrecere.

  ?i, de?i rasul lui Baradar se auzise pan? la cer, reveland ?ntregii lumi a sa nebunie, cei de la petrecere nu observar? asta. Nici m?car unul din ei, c?ci erau cu to?ii absorbi?i de acel basm creat de Noeari ?i nim?nui nu-i p?sa de fapt de-un minikin ce b?use din apa unui Sfant Izvor ?n timp ce visa la nemurire.

  ?n loc de nemurire ?ns?, Baradar ??i v?zu ?arpele inimii strecurandu-se ?n adancul fiin?ei sale. Astfel ura puse complet st?panire pe el, o ur? de care nu se crezuse nicicand capabil, o ur? care-l distrugea pe din?untru. ?i, ?n acela?i timp, acea ur? ?i distrugea ?i restul din jurul lui. Dar ceea ce nici m?car Baradar nu ?tia, de?i se credea propriul st?pan, era faptul c? era controlat de-o minte diabolic?, una din ?ndep?rtatul Mā?s?ar Kēlaksi, care-i invadase fiin?a ?i c?uta astfel r?zbunare pe to?i ?i pe toate, iar cei ce-aveau s? cad? victime inocente acelei r?zbun?ri erau to?i cei afla?i ?n acele clipe ?n Gr?dinile de Aur ale Noearilor.

  ***

  De?ertul Uit?rii nu era decat o lume imaginar?, cea creat? de Yggdrasil ?i Titani pentru a-i pedepsi pe to?i cei care-au ?ndr?znit vreodat? s? r?neasc? lumea sau creaturile vii care-?i duceau via?a pe ?ntinsurile b?tranului p?mant. ?i, chiar dac? ar?ta ca orice de?ert ?ntalnit pe ?ntinsurile p?mantului, De?ertul Uit?rii era totu?i unul special. Avea un nisip auriu, de-o nuan?? ri?ietic? sclipitoare uneori, ce se ?ntindea pe sute, dac? nu mii de kilometri ?n zare.

  Acel nisip ?ns? era unul special. La fel ca aerul din jur care ?n condi?ii normale era transparent ?i u?or de respirat. Dar, atunci cand t?lpile unei fiin?e cu suflet negru ?i ?nc?rcat de p?cate atingeau acel nisip, acesta c?p?ta culoarea fl?c?rilor, iar aerul din jur devenea ?i el extrem de fierbinte, arzandu-te pe din?untru. Anume astfel erau pedepsi?i cei p?c?to?i, c?ci cei f?r? puteri magice, de ajungeau vreodat? ?n De?ertul Uit?rii, erau cat de curand transforma?i ?n fum ?i scrum, c?ci nu puteau face fa?? pedepsei divine. Astfel erau complet ?ter?i din cartea de istorie a umanit??ii ?i nimeni nicicand nu-?i mai amintea de ei.

  Apoi, cand acel suflet negru era sortit pieirii, pe cerul De?ertului Uit?rii ap?rea un soare ro?u, acela?i soare care ap?rea adesea ?i pe cerul Mā?s?ar Kēlaksi cand Eris avea nevoie s? vorbeasc? cu Haos. ?i, ca s? fim sinceri, acel soare nu era decat inima lui Haos, cea care a fost sortit? plutirii eterne prin Cosmos, dup? ce al s?u trup de piatr? a fost f?cut f?rame ?n acel mare r?zboi ?i asta din cauza c? inima Haosului era strans legat? de energia lumii. Tocmai de aceea nici inima Haosului nu putea fi distrus?.

  Dar, cum nu mai avea un trup ?n pieptul c?ruia s? bat?, Soarta i-a dat acelei inimi un alt destin. Astfel a fost sortit? s? fie soare G?urii Negre Mā?s?ar Kēlaksi ?i astfel s? echilibreze energia neagr? din jurul ei doar ca s? nu-i permit? nicicand lui Eris s? scape de acolo. Totodat? ?ns?, cand Yggdrasil ?i restul Titanilor au decis crearea De?ertului Uit?rii, aveau nevoie de lumin? acolo. Dar, cum ?ntr-o lume magic? soarele universului nu putea ajunge, Cosmosul ?nsu?i s-a miluit de ei ?i-a permis acelea?i inimi a Haosului, care avea parte din a lui energie, s? lumineze ?i acel De?ert al Umbrelor.

  ?i, dup? ce acea lume a fost complet des?var?it?, Yggdrasil, avand permisiunea ?ntregului Univers, ??i scoase r?d?cinile adanc ascunse ?n inima Paradisului ?i le ?nfipse apoi ?n nisipul fierbinte al De?ertului Uit?rii. Dar Yggdrasil nu fu singurul care p?r?sise atunci Paradisul. El, ajutat de Odin ?i Gaea, str?mutar? atunci ?i Fantana Adev?rului, iar ei deciser? asta tocmai pentru faptul c? cineva ?ncercase s? fure ap? din acea sfant? fantan?, din care aveau dreptul s? bea doar cei sorti?i.

  Astfel, cand Yggdrasil ?i Fantana Adev?rului fur? str?muta?i din Paradis, Gr?dinile din jurului palatului de piatr? al Geneiei se cufundar? ?n umbr?. ?i, din acel moment, Genea fu condamnat? la o eternitate tr?it? ?n umbr? ?i ru?ine.

  ***

  Nimeni nicicand nu ?tiuse cu adev?rat cand ?i cum ap?ruse Fantana Adev?rului ?n Cosmos. ?i, chiar dac? era acest adev?r ?optit mereu de buzele Titanilor, nimeni nicicand nu putu s? afle nimic nici despre istoria lumii care r?manea o mare tain? a?a cum fusese ?i apari?ia lui Yggdrasil ?n lume. La fel nimeni niciodat? nu fu capabil s? bea din apa Sfantului Izvor, cel care umplea Fantana Adev?rului pan? la refuz, de?i fuseser? mereu din cei ce-?i dorir? nemurirea ?i carma lumii, c?ci anume imposibilitatea de-a bea din apa Sfantului Izvor ?i f?cu pe Titani ?i Muritori s? susure mereu c? ?cel ce va bea din acea ap? nu doar c? va deveni nemuritor, dar va avea de asemenea ?i carma lumii.”

  Se ?n?elau ?ns? cu to?ii ?n acel adev?r: c?ci nimeni nicicand nu ajunse lang? colacul fantanii ?i c? nimeni nicicand nu luase ap? din acel izvor ?i asta din cauza c? doar Moirae avur? o astfel de ?ans? - s? fure ap? din Izvorul Sfant, ?n ziua cand au fost create.

  De fapt cand ?i cum au ap?rut cele trei Moirae ?n Univers era tot o mare tain?: pentru restul Titanilor ?i al muritorilor. Erau ?ns? Titani care ?tiau acea istorie secret?, cea a apari?iei Urzitoarelor ?n Univers, ?i aceia erau Lodur, Dike, Gaea ?i ulterior Odin, cel care ap?ru ?n Cosmos dup? crearea De?ertului Uit?rii.

  ?i cine fusese cea care ceruse Haosului un Titan al Destinului fusese ?ns??i Gaea, care deja-?i ducea traiul pe ?ntinsurile b?tranului p?mant, avand ?n puterea ei crearea fiec?rei plante, copac sau vie?uitoare ?ntalnite acolo. Dar, pentru c? p?mantul era vast, iar vie?uitoarele ?ncepur? s? se ?nmul?easc? cu repeziciune, Gaea ?n?elese c? singur? n-o s? fac? fa?? ?i tocmai de aceea ?i ceru p?rintelui Haos un ajutor.

  Iar Haos, care avea o iubire special? pentru a sa prim? fiic?, ascult? rug?mintea Gaeiei ?i se apuc? s?-l creieze pe Titanul Destinului. Pentru aceasta se pozi?ion? chiar ?n centrul Universului, acolo unde energia In ?i Yang era cel mai bine sim?it?. ?i, dup? ce adun? ?ntreaga putere de care ai lui ochi erau capabili, form? Poarta Puterii chiar ?n centrul acelui Univers, acea Poart? care d?dea de fapt na?tere Titanilor ?i din care ap?ruser? Dike, Gaea ?i Lodur la ?nceputurile lumii.

  Numai c?, ?n momentul crea?iei, cand Haos ?nchise ochii ca s?-?i concentreze puterea min?ii asupra por?ii ?i s?-?i imagineze astfel cum ar trebui s? arate Titanul Destinului, fu neatent ?i permise diamantului negru, cel care-avea inima lui Eris ?n el, s? treac? ?i el prin acea Poart?. Tocmai de aceea, cand procesul crea?iei fu des?var?it, ?n loc de un singur Titan al Sor?ii ap?rur? trei… Titanide: Klotho, Morta ?i Decuma.

  The tale has been stolen; if detected on Amazon, report the violation.

  ?i erau ciudate cele trei Titanide, c?ci nu doar c? ar?tau exact la fel, dar ?i zambeau ?ntr-un fel straniu… ?n?el?tor. Dar Haosul, complet fascinat de a sa nou? crea?ie, nu v?zu viclenia nici ?n acel zambet schi?at pe ale Titanidelor fe?e ?i nici cea reflectat? ?n a lor privire. El doar le privi ?ndelung, minunandu-se de a lor perfec?iune, ?i ?ntreb?: ?care v? este numele, fiicele mele?”

  Iar ele, cele create din energia lumii, din cea neagr? de altfel, c?ci doar o mic? parte din energia pozitiv? a Cosmosului curgea prin ale lor vene, suraser?, c?ci ?n?eleser? c? aveau un avantaj ?n fa?a celui care le crease. De aceea ?i spuser? toate ?ntr-un glas: ?Moirae ne este numele, p?rinte!” ?i toate trei ??i plecar? u?or capetele ?n acela?i timp.

  ?n ochii lor ?ns? ardea viclenia, la fel cum ?n ale lor inimii erau ascunse Semin?ele R?ului, cele sem?nate acolo de Diamantul Negru care trecuse prin Poarta Puterii ?n momentul ?n care ele fuseser? create. ?i, cum aveau capetele plecate, ??i ascunser? privirea de Haos, f?candu-l pe acesta s? fie ?i mai fascinat de ele ?i de a lor ?modestie.” De asta ?i spuse el mandru: ?de azi sunte?i Titanidele Sor?ii. ?i, cu a mea permisiune, ve?i avea control asupra vie?ii ?i asupra Pantecelui Destinului. Ve?i putea astfel ?ese destinele oamenilor, ajutandu-i s? se ?nmul?easc? ?i s? se r?spandeasc? pe p?mant. ?i, ?n timp ce-i ve?i crea, s? pune?i ?n ale lor inimi doar Semin?ele Bun?t??ii, s?-i face?i s? nu simt? nicicand foame, team? sau dorin?? de a distruge, c?ci doar atunci vom sim?i cu to?ii c-am reu?it ?mpotriva r?ului.”

  Auzindu-l vorbind astfel, cele trei Moirae strambar? din nas, c?ci dorin?a Haosului era total opus? dorin?ei lor. Ele totu?i spuser?: ?da, tat?, te ascult?m ?i ne supunem. Numai c?, pentru a reu?i ?n cele poruncite ?i pentru a nu fi nicicand influen?ate de r?u, avem nevoie s? ne sp?l?m trupurile ?n Apa Sfantului Izvor, cel ce umple pan? la refuz Fantana Adev?rului. ?i de asta se ?ntampl?…”

  ?Ba n-o s? se ?ntample asta nicicand,” auzir? cu to?ii strig?tul lui Lodur. ?i, furioase, cand cele trei Moirae privir? spre dreapta, ?l v?zur? apropiindu-se de ele. Lodur la fel le privi ?i v?zu acea viclenie ascuns? ?n a lor privire ?i acel r?u ascuns ?n ale lor inimi, ceva ce Haosul p?rea s? nu vad?, fiind orbit de dragostea sa de p?rinte.

  Tocmai de aceea Haosul ?i strig? lui Lodur: ?stai departe de asta, Lodur. ?i doar ascult?-mi ?i ?ndepline?te-mi porunca, c?ci ele tot sunt fiicele mele ?i ale tale surori, cele n?scute din a mea suflare ?i cele menite s? aib? fraiele Sor?ii ?n maini. ?i ele nu doar vor crea destine, dar vor avea puterea s? decid? asupra oamenilor ?i asupra lumii, ele vor fi cele care vor ?ese firele destinelor oamenilor ?i vor influen?a de asemenea Succesul ?ntregii planete. ?i, de ele spun c-au nevoie s?-?i scalde trupurile ?n Apa Sfantului Izvor, cel ascuns ?n adancurile Fantanii Adev?rului, atunci a?a va fi. Tocmai de aceea te numesc al lor Ghid ?i le vei conduce spre Paradis. M-ai ?n?eles acum?”

  ?Desigur, tat?,” ?opti Lodur, plecandu-?i umil capul. Dar, de?i decise s? se supun?, ?n adancul lui ?tia c? Haosul gre?ea, iar acea gre?eal? putea schimba de fapt ?ntreaga lume. Chiar ?i a?a le spuse celor trei Moirae: ?urma?i-m?!” iar ele zambir? triumf?toare.

  Apoi, dup? ce f?cu ca?iva pa?i spre Poarta Puterii, care ?nc? era deschis? ?n acele clipe, Lodur ?l apuc? pe Alabar cu ambele maini, cu palmele deschise spre cerul Cosmosului ?i ?nchise ochii. Astfel, cand puterea lui Alabar ?i cea a Por?ii se unificar?, Lodur ?i cele trei Moirae fur? atrase ?ntr-o lume nou?, una complet necunoscut? lor, dar cea ?tiut? totu?i ca Paradisul.

  Anume acolo cele trei Moirae v?zur? Fantana Adev?rului, cea ?nconjurat? de copaci ?nc? adormi?i, dar care se afla nu departe de Yggdrasil care-?i frem?ta atat de pl?cut frunzele luminat de str?lucirea cald? a stelei Bayer. ?i, din acea fantan?, apa se prelingea peste al ei colac, ca s? ajung? apoi pan? lang? trunchiul Copacului Sfant, sc?ldand ale lui r?d?cini cu ap? d?t?toare de via??, cea care f?cea ca frunzele lui ?i-a lui scoar?? s? aib? o ciudat? sclipire, dar totu?i superb?.

  Dar, chiar ?i a?a, chiar dac? era ?nconjurat de via??, Yggdrasil era mai mereu adormit ?n acea gr?din? ?i asta era din cauza energiei negre care ?nc? domnea ?n acele clipe ?n Paradis. El ?ns? se trezea de fiecare dat? cand sim?ea prezen?a cuiva al?turi de el. Astfel, cand pe trunchiul copacului ap?rur? doi ochi verzi, ce priveau cu blande?e ?n jur, Yggdrasil ?l v?zu pe Lodur apropiindu-se de el, fiind ?nso?it de trei Titanide care ar?tau exact la fel.

  Yggdrasil, de?i extrem de mirat de acea vizit?, nu spuse nimic. Nici chiar atunci cand Moirae se ?ndreptar? spre colacul fantanii cu gand s? ia ap? ?n ulciorul de argint v?zut al?turi de fantan? nu scoase niciun cuvant. Doar le privi ?n t?cere ?i a?tept?.

  ?i f?cu bine, c?ci, cat de curand, Lodur se apropie de copac ?i-i atinse trunchiul. Astfel ?i transmise ale sale ganduri: ?cele trei sunt Titanidele Sor?ii numite Moirae, cele create azi de p?rintele Haos ca s? conduc? lumea ?i s? creeze destine. Dar, de?i p?rintele Haos nu vede asta, ?n inima lor sunt ascunse Semin?ele R?ului ?i ele nicicand n-o s? fie de partea Binelui. De aceea consider oportun s? ne ?nt?rim randurile ca s? avem control ?i asupra lor de va fi necesar.”

  ?Sunt de acord cu tine, Lodur, c? pentru a salva ?i ocroti Cosmosul trebuie s? ne unim for?ele. Tocmai de aceea am decis deja na?terea Titanului Puterii. Numele s?u va fi Odin ?i va fi singurul Gardian al Fantanii De?ertului ?i al meu ?nsu?i ?n t?ramul fermecat creat de noi, cel cu numele de De?ertul Uit?rii. Totodat? Odin va domni peste Wallahar - t?ramurile celor Mor?i pe campul de lupt?, cu glorie, iar acest Titan va asculta ?n permanen?? doar a noastr? porunc?.”

  ?P?rintele Haos ?ns? nu va accepta asta nicicand. Va considera asta a noastr? tr?dare.”

  ?Aici te ?n?eli, Lodur,” r?spunse copacul cu blande?e. ?Ceea ce-am decis nu-i nicidecum tr?dare, ci o ac?iune chibzuit? pentru binele ?ntregului Univers. ?i Haos de asemenea va afla despre na?terea lui Odin, ?n clipa ?n care va ?n?elege cine-s aceste Titanide cu adev?rat ?i cand va vedea ?i el, cu ochii lui, r?ul pe care ele-l vor aduce p?mantului ?i Cosmosului.”

  ?ncercand s? ?n?eleag? ce puneau Lodur ?i Yggdrasil la cale, Klotho ?i pandi o vreme cu coada ochiului. Dar, ?n?elegand c? n-are ea puterea s? asculte ale lor ganduri ?i mai ales v?zand c?-s oarecum neaten?i, ea scoase o mic? sticlu?? din san ?i-o umplu pe ascuns cu ap? din fantan?.

  V?zand-o ce face, Morta-i ?opti ?nfrigurat?: ?dar, Klotho, asta-i tr?dare. Ne pot disipa ?n aer dac? ne prind.”

  ??i n-au s-o fac? dac-o s?-?i ?ii tu gura ?nchis?,” ?i ?uier? Klotho printre din?i, ascunzand iar sticlu?a ?n san. ??i n-am f?cut nimic interzis de altfel. Doar ?ncerc s? ne ocrotesc, c?ci nicicand nu vom mai avea apoi ?ansa s? lu?m ap? din aceast? Fantan?, c?ci anume aici se afl? Izvorul Nemuririi. ?i ?tii de ce nu vom avea o alt? ?ans?? Pentru c? simt c? vor s? schimbe locul acestei fantani, tocmai pentru faptul c? vor s? nu mai permit? nicicand nim?nui s? devin? nemuritor, c?ci to?i cei care beau din aceast? ap? au apoi via?? ve?nic?.”

  ?Nemurire,” ?opti Decuma ?n delir. ?Nu pot s? cred. E ceva la care putem doar visa. De aceea sunt de acord cu Klotho: dac? vrem s? supravie?uim trebuie s? facem totul pentru asta. Trebuie s? g?sim astfel calea s? nu fim controlate de puterea niciunui Titan, iar singura cale e s? fim nemuritoare. ?i, pentru a controla pe deplin Pantecele Destinului, pe Karuvil, trebuie s? bem din aceast? ap?. Astfel nu vom avea doar via?? ve?nic?, dar ?i putere deplin?.”

  Tres?rir? ?ns? cand auzir? vocea Geneiei plutind ?n jurul lor: ?totu?i, doar band din apa acestui izvor nu-i de ajuns s? ave?i nemurirea.” ?i, chiar dac? ele nu ?tiau a cui voce o auzeau, deciser? s? nu se dea de gol ?n fa?a lui Yggdrasil ?i Lodur care nu le sc?pau din priviri ?n timp ce ele-?i sp?lau trupurile cu mi?c?ri elegante. Doar t?cur? ?i ascultar? cu aten?ie. ?Eu ?ns? ?tiu secretul nemuririi ?i-o s? vi-l spun ?i vou?. De aceea asculta?i-m? cu aten?ie ?i nu v? gr?bi?i s? be?i din apa sfant?. Doar a?tepta?i timp de trei milenii, pan? magul cu ochi de ap? nu se va na?te, cel care poate fermeca acea sticlu?? ?i pune nemurirea la picioarele voastre.”

  ?Dar? Cine e?ti totu?i tu? ?i de ce ne aju?i?” ?ntrebar? Moirae cu glasul min?ii.

  ?Eu? Sunt Genea. Mama Cosmosului, a Vidului ?i a Universului.”

  ?Totu?i nu ?n?eleg de ce ne aju?i,” spuse Klotho de data asta ?n ?oapt?. ?La fel cum cred c? nu-i gratis al t?u ajutor.”

  ??i ai absolut? dreptate, c?ci eu v? ajut ca s?-mi pot ob?ine libertatea. De aceea, ?n clipa ?n care ve?i pune mana pe nemurire, trebuie s? v? ?ntoarce?i aici ?i s? deschide?i lac?tul blestemului ce m? ?ine captiv? ?n acest Palat, c?ci doar voi pute?i face asta. Numai c? ajutorul meu nu-i ceva ce poate fi ob?inut gratis. De aceea, de v? va trece cumva prin minte s? nu face?i ce-am spus ?i s? nu m? elibera?i, atunci v? asigur c? ve?i fi transformate ?n cenu??, c?ci chiar ?i cu nemurirea la picioarele voastre nu ve?i putea face fa?? urii mele, cea care v? va distruge.”

  Aceste cuvinte o f?cur? pe Decuma s? tremure u?or, temandu-se de ce li s-ar fi putut ?ntampla. Morta ?n schimb schi?? doar un zambet ?iret, c?ci pe ea cuvintele Geneiei n-o speriaser?, doar o ?nt?ratar? s? viseze ?i mai mult la nemurire. Klotho ?ns? ?n?elese mesajul acelor cuvinte. De aceea ?i-?i prinse surorile de man? ?i disp?rur? cat ai clipi. Astfel ajunser? pe P?mant, acolo unde-au a?teptat timp de trei milenii a?a cum le ceruse Genea, visand ?ncontinuu la nemurire ?i ranjind fericite, c?ci erau mai aproape ca niciodat? s? pun? mana pe ea.

  ***

  ?Iar??i furand!” Le strig? Odin celor trei Moirae care, ?n timp ce priveau atent tremurul frunzelor lui Yggdrasil, f?r? s? le ?n?eleag? de fapt mesajul, se tot tarau ?n spate spre fantan?.

  ?Fur?m? Noi?” ?ntreb? Klotho cu inocen??. ?Ba bine c? nu, Titane. ?i, s? acuzi pe cineva de furt f?r? s? ai cea mai mic? dovad? despre asta, nu-i deloc bine, pentru c? noi nicicand n-am furat nimic de la nimeni.”

  ?Ceea ce cred eu c? nu-i bine, Klotho, e s?-i min?i pe al?ii privindu-i ?n ochi!” Le spuse Mama P?mant cu asprime.

  Anume aceste cuvinte le f?cur? pe cele trei Moirae s-o priveasc? pe Gaea cu ur?. Dup? care Morta ranji ?i spuse: ?ah, Mam? P?mant! Mam? P?mant! Vezi mereu r?ul acolo unde nu e,” ?i mai d?du un pas ?n spate cu gand s? umple pe furi? iar striclu?a ceea cu ap? din Fantana Adev?rului, c?ci r?maser? cu un gust amar pe limb? dup? ce fuseser? ?n?elate de Ian Gyar ?i nu putur? bea din ceea ce furaser? cu milenii ?n urm? ca s? devin? nemuritoare.

  De fapt, dup? ce plecaser? atunci din Paradis, cand reu?ir? s? fure ap? din Izvorul Sfant, se gandiser? mult la asta: s? bea din apa ceea sau nu. Cuvintele Geneiei ?ns? le st?ruiau ?n urechi ?i tocmai din aceast? cauz? ?i iezitar? ele. ?ntr-un final se hot?rar? totu?i ?i a?teptar? pan? regele cu ochi de ap? se va na?te ca anume el s? fie cel care le va da nemurirea. Astfel, de ?ndat? ce aflar? despre na?terea lui ?i c? tr?ia ?n P?durea Mortor, cele trei Moirae se ?nf??i?ar? ?n fa?a lui ?i-l rugar? s? le ajute c-o vraj?. El, foarte mirat, le ?ntreb? ce fel de vraj?, iar cand afl? de nemurire ?n?elese c?-i rost de ?iretlic acolo pentru ca?tigul lui personal ?i ?n?elese el asta tocmai pentru c? ?tia c? cele trei Moirae nu str?luceau tocmai de inteligen??.

  Astfel, cu voce mieroas?, Ian Gyar reu?i s? le conving? s? cedeze apa ceea pentru un plan genial ?i nobil, iar cand totul va fi ?nf?ptuit el ?nsu?i le va da nemurirea. Iar Moirae, care dup? cum am spus inteligente erau doar cu numele, cedar? ?i-i d?dur? acelui Mago r?u ceea ce ele furar? din Paradis. Astfel Ian Gyar puse mana pe-o recliv? cu adev?rat pre?ioas?, pe care-o vr?ji dup? cum dori ?i apoi le trimise tot pe Moirae, cele orbite de putere, ?n P?durea Mortor s?-l conving? pe Baradar s? bea din ceea ce vr?jise el.

  Numai c?, de?i Moirae ??i ?ndeplinir? partea lor de ?n?elegere, Ian Gyar decise s? fac? contrariul. Astfel vr?jitoarele pierduser? nu doar apa sfant? din Fantana Adev?rului, dar ?i ?ansa de-a deveni st?panele lumii ?i nemuritoare. Chiar ?i a?a ele nu ?i-au pierdut speran?a ?i ?i-au pus rapid ?n plan s? mai ajung? odat? lang? Fantana Adev?rului, s? mai ia o mostr? din apa sfant? ?i apoi s? se ?ncread? doar ?n ele. De aceea ?i veniser? ele la marginea P?durii Mortor unde ?tiau ele c?-s Gaea ?i Odin, c?ci aveau ?n plan s?-i provoace. Astfel ?tiau ele la sigur c? pentru a lor ?ndr?zneal? vor fi ?pedepsite” ar?tandu-li-se De?ertul Uit?rii, tocmai locul pe care cele trei ??i doreau s?-l vad?.

  ?i avur? ele ?ansa asta: nu doar s? vad? De?ertul Uit?rii, cel v?zut de doar pu?ine persoane vii, dar ?i s? ajung? iar lang? Fantana Adev?rului. Numai c?, ?n momentul ?n care era pe cale s? ia iar ap? din Fantan?, mana Mortei lu? foc la propriu, iar ea sc?p? sticlu?a ceea ?n Fantan?, care numaidecat fu disipat? de Fantan? ?nainte s?-i blesteme apele, c?ci ?nc? se sim?ea ?n ea farmecele lui Ian Gyar.

  ?Doare!” Url? dintr-o dat? Morta de durere. ?i, apucandu-?i cu stanga mana dreapt? care-i era ?n fl?c?ri, ?ngenunche.

  ?i, dup? ce ea se planse astfel, privind cu groaz? la ran?, cele trei Moirae auzir? glasul lui Yggdrasil: ?desigur c? doare, c?ci asta v? e pedeapsa. Pentru ?ndr?zneala voastr? de a atinge ceva interzis de atins ve?i arde ?n fl?c?ri. ?i, ca s? v? informez odat? ?i pentru totdeauna ?i s? nu mai ?ndr?zni?i nicicand s? v? pune?i ?n gand s? fura?i ap? din Fantan?, v? spun tuturor c? chiar ?i dac? ve?i mai ajunge odat? lang? Fantan? n-o s? po?i lua nicicand ap? din ea, c?ci de imediat ce a ta man? se va apropia de ap?, Fantana va sec?tui ?n secunde, iar focul cel ve?nic te va arde pe din?untru.”

  Furioas? la culme, dup? ce se puse ?n pirostrii lang? Morta ?i privi la rana adanc?, Decuma se uit? cu ur? spre copac ?i spuse: ?nu pot s? cred c-a?i blestemat Fantana Adev?rului doar pentru a nu ne permite nou? s? bem din apa ei.”

  ?Ba bine c? nu,” ?optir? frunzele lui Yggdrasil. ?N-am fost noi cei care am decis o astfel de pedeaps? pentru cei care fur?, ci ?ns?-?i Fantana. ?i s-a decis asta tocmai pentru a nu permite celor care n-au dreptul s? bea din ea s? ob?in? nemurirea mult ravnit?. Ceea ce noi am decis totu?i a fost na?terea lui Odin. A lui menire da e ceva decis de noi, c?ci el are menirea nu doar s? ne protejeze pe noi, dar ?i Fantana.”

  ??i totu?i consider ale voastre cuvinte minciun?,” le strig? Klotho ?nfuriat? dup? ce se apropie ?n fug? de Fantan? ?i cand v?zu c? imediat ce ?ncerc? s-ating? apa, Fantana sec?. ??i, pentru a v? ar?ta ce ?nseamn? cu adev?rat pedeapsa divin?, va trebui s? pl?ti?i pentru asta, precum ?i pentru faptul c-a?i declarat r?zboi celor trei Moirae.” Dup? care ea arunc? un val de magm? fierbinte spre Yggdrasil cu gand s?-l ard? din r?d?cini. Numai c? lava se ?ntoarse spre ele. ?i, cand erau cat pe ce s? fie transformate ?n cenu??, Klotho-?i apuc? surorile de man? ?i cele trei se ?ntoarser? pe t?ramul Mortor.

  Numai c? nu putur? s? scape, ci fur? nevoite s? apuce s?bii ?i suli?e ?n maini ?i s? lupte contra Gaeiei, a lui Lodur ?i Odin. Dar nu doar ei luptau ?n acele gr?dini, ci ?i Poporul Noear se lupta pe via?? ?i pe moarte cu Tarther, iar asta era ceva greu de privit.

  ?i cum nu de altfel, cand Tarther cel mare fusese n?scut din gandurile lui Eris, fusese hr?nit de ura lui Baradar ?i crescu datorit? energiei negre a lumii. Tocmai pentru asta ?i ardea cu a sa suflare de foc tot ce ?ntalnea ?n cale. ?i nu era singurul care distrugea Poporul Noear: lang? el se afla un Tarther mai mic, cel ?n care se transformase Baradar dup? ce inhalase boare fierbinte din trupul celui mare. Astfel, ?mpreun?, cele dou? p?s?ri demonice erau precum dou? ma?ini de r?zboi.

  Astfel, zburand pe deasupra regatului Mortor, cele dou? p?s?ri Tarther aduceau nu doar fric? ?i dezastru ?n jur, dar ?i moarte, c?ci Regatul Mortor era cuprins de fl?c?ri de parc? ?ns??i Gura Iadului s-ar fi deschis pe p?mant. Dar nu doar Noearii fuseser? sorti?i pieirii se pare, ci ?i ai lor invita?i, c?ci gnomii, piticii ?i alte creaturi magice invitate la petrecere erau de asemenea ?inta sufl?rii fierbin?i a celor dou? p?s?ri demonice. ?i, pentru c? nimeni nicicand nu se preg?tise s? lupte ?mpotriva unui astfel de r?u ?i dup? cum nimeni nu ?tia nici cum s? le ?nving?, unul cate unul c?zur? prad? focului, se transformar? ?n cenu??, iar strig?tele lor de lamentare ?i rugile de-a fi sc?pa?i continuau s? se aud? de jur ?mprejur chiar ?i dup? a lor moarte.

  Singurii care p?reau s? nu fie atin?i de focul celor doi Tarther fur? Moirae ?i Titanii cu care luptau. Ace?tia, ap?rand ?i disp?rand ?n secunde, aruncau cu tot ce puteau unii ?n al?ii. Astfel l?nci, s?bii magice ?i mingi de foc ajunser? s?-i r?neasc? ?i mai mult pe cei ce c?deau prad? nebuniei, iar p?mantul ?n jur era ?i mai mult cuprins de fl?c?ri. Ba chiar una dintre mingile de foc aruncate de Moirae ajunse ?n p?dure, iar P?durea Mortor ?ncepu ?i ea s? ard? ?i plansul copacilor ce ?ncercau cu disperare s? supravie?uiasc? se auzea pan? sus ?n cer.

  Abia atunci se v?zu ap?rand Noea ?n Gr?dinile Palatului, c?ci ea fusese pan? atunci ?n adancurile T?ramului Noear, ?mpreun? cu Consiliul de B?trani, vizitand Portalul Puterii sau cel pu?in a lui reprezentare pe p?mant. De asta nu v?zuse de la ?nceput ce li se ?ntampla oamenilor ei ?i invita?ilor. Dar, odat? ajun?i cu to?ii la suprafa?a p?mantului, Noea se ?ngrozi. ?i, ?nnebunit?, strig?: ?ce se ?ntampl??” ?n timp ce fugea spre campul de lupt?, ?nconjurat? de pretutindeni de cenu?? arzand, de trupuri ?i de plansetele celor c?zu?i ?n lupt?.

  Ei ?ns? nu-i p?sa c? putea fi r?nit?. Voia doar s? ajute, s? termine lupta ?i s?-i salveze pe cei pe care-i putea salva. Dar, odat? ajuns? pe campul de lupt?, cand privi ?n jur ?i v?zu c? nimic nu mai putea fi salvat, sim?i cum ?n inima ei cre?tea dorin?a de r?zbunare, atat de rapid de parc? ar fi avut puterea vantului, iar ea r?cni ?ntr-un final ?nnebunit? de r?sunar? z?rile.

  Anume acel r?cnet chem? spre ei ceea ce p?rea s? fie salvarea: un cal negru, ?naripat, ce galopa cu viteza luminii spre ei. ?i, v?zandu-l, Gaea ?opti cu ochii ?n lacrimi: ?Pegasus. ?n sfar?it te-ai ?ntors. ?i eu care credeam c? n-o s? mai vii, cal scump al Justi?iei Cere?ti.”

  Dintr-o dat? Gaea ?ns? se ?ntoarse ?i privi ?nm?rmurit? la cele trei Moirae ?ngenuncheate, care-aveau un singur trup ?n acele clipe ?i ?n al c?ror trup, era ?nfipt Ionas, c?ci atunci cand lama sabiei mu?c? adanc din al lor piept strig?tul lor ?i f?cu pe to?i s? tresar?. ?i, dintr-o dat?, ceva nemaiv?zut fu v?zut de ochii Titanilor: cum capul unicei Moirae ?ncepu s? se ?nvart? pe grumaz de parc? ar fi fost mori?c?, privindu-i atent pe fiecare ?n parte. ?ntr-un final ?ns? ochii unicei Moirae se a?intir? asupra Titanului Dike, a c?rui man? ?nc? ?inea manerul sabiei Ionas.

  Ele ?ns?, de?i vrur? s? spun? ceva, p?strar? t?cerea cand Dike le spuse cu ur?: ?chiar dac? Ionas nu v? poate ucide, cel pu?in v? poate ?nchide pentru mii ?i mii de ani ?n Grota Arkadia, pe Muntele Kyllini. ?i v? asigur c? acolo nu va fi a voastr? cas?, ci a voastr? temni??, Moirae: cel mai de temut loc de pe p?mant.” Dup? care Dike scoase sabia din al lor trup, iar Moirae disp?rur? ?n aer precum cenu?? arzand.

  Pedeapsa vr?jitoarelor ?ns? nu se termin? pe campul de lupt? a Noearilor, a?a cum crezur? ele, ci anume acolo unde le spuse Dike: ?n grota Arkadia de pe muntele Kyllini. Ele ?ns? ?n?eleser? asta doar cand ?ncercar? s? ias? afar? din grot? ?i s? fug? de acolo, c?ci, imediat ce ?ncercar? s? treac? pragul acelei grote, gratii de foc ap?rur? ?n fa?a lor, gratii a c?ror c?ldur? le arser? pielea mainilor care le atinser?, precum ap?rur? ?i c?tu?e la gleznele lor.

  De asta ?i strigar? Moirae ?nnebunite. Altceva ?ns? nu puteau face, c?ci era singura cale s?-?i arate nebunia. T?cur? ?ns? ?i privir? ?ngrozite ?n spate ?n clipa ?n care de-acolo se auzi un zgomot teribil. La ?nceput ?ns? nu v?zur? nimic. Doar dup? multe clipe de privit cu groaz? ?ntr-acolo, cand fur? trase ?nspre acel loc de-o putere nev?zut?, v?zur? sursa acelui zgomot infernal: un imens R?zboi de ?esut, cel al Sor?ii, care se mi?ca singur, iar asta ?nsemna c? atunci cand se aliar? cu Ian Gyar ?i-l ajutar? pe acesta s? atace Poporul Noearilor pierduser? o mare parte din puterea lor. ?i nu doar c? pierduser? ?n fa?a Sor?ii celor trei Moirae, dar v?zur? c? nici furnicile ?i nici ciclopii crea?i de ele nu le mai ascultau, iar asta le c?tr?ni ?i mai mult sufletul. ?i, ?ngenuncheate, cele trei vr?jitoare ?ncepur? s?-?i rup? p?rul din cap de ciud? ?i s?-?i plang? ?ndurerate de mil?.

  ***

  Fa?? ?n fa?? cu Tarther cel mic, Noea ?l privi cu ur?, dar nu spuse nimic: doar stranse cu putere sabia ?n man?. Abia apoi ?i ?uier? p?s?rii demonice printre din?i: ??i-am spus c? ne vei blestema pe to?i, Baradar, dar tu n-ai crezut ale mele vorbe. ?i-am spus c? ne vei distruge pe to?i, dar ai preferat s? fii surd ?i orb. Tocmai pentru asta am pl?tit cu to?ii ?i tocmai pentru asta e timpul s? ne accept?m soarta ?i s? d?m ochii cu moartea.” Dup? care Noea lovi cu toat? puterea spre Tarther, iar energia ie?it? din sabia ei, ce avea o culoare albastru str?lucitor ?n acele clipe, f?cu pas?rea s? se ridice ?n aer, ?n ?ncercarea disperat? de a se salva.

  Noea ?ns? nu st?tu pe loc dup? ce-l atac? pe Tarther cel mic. Ea apuc? ?i mai strans sabia de maner ?i fugi spre Pegasus, care-o a?tepta cuminte nu departe de ea. Apoi, dup? ce urc? pe spatele calului ?naripat, Noea-l b?tu u?urel pe grumaz ?i-i spuse s? se apropie ?ncet de Tarther cel mare care st?tea nu departe de el.

  Tarther cel mare ?ns? nu st?tu nici el locului, ci, cand mai r?m?seser? pu?ini metri ?ntre ei, disp?ru brusc ?i la fel de brusc ap?ru ?n spatele ei. Dup? care-i spuse Noeiei: ?aici gre?e?ti, regin? a Mortor-ului. Deja nu mai e nimic de f?cut ca s?-?i salvezi regatul, la fel cum n-o s? mai po?i controla nimic de azi ?nainte, c?ci azi e ?i ziua mor?ii tale, ziua cand vei pierii datorit? urii mele.”

  Noea ?ns? nu p?ru deloc speriat? de mesajul acelor cuvinte. Ba chiar ea st?tu cu spatele la Tarther cat el ?i vorbise. Chiar ?i a?a Noea-l privi cu coada ochiului, a?teptand s? vad? ce se va mai ?ntampla. ?i, brusc, inevitabilul se ?ntampl?: Tarther cel mic trecu pe deasupra ei, for?and-o s? se apere cu sabia pe care-o strangea ?n man?. Dar ?n clipa ?n care era pe cale s?-l r?neasc? pe Tarther cel mic, acesta ?n?f?c? sabia ?ntre ale sale gheare ?i-o l?s? pe regin? ne?narmat?.

  Sim?ind pericolul, dar ?tiind prea bine c? ?n lupta ceea nu putea interveni, Dike-i strig? Noeiei s?-l priveasc?, dup? care i-l arunc? pe Ionas, pe care regina ?l prinse din zbor. Apoi ea-i ordon? lui Pegasus s? se ?ntoarc? spre Tarther cel mic, dup? ce-i atinse u?or cu palma grumazul. Dup? care-i spuse p?s?rii demonice: ?aici te gre?e?ti, Tarther, pentru c? n-o s? ai nicicand aceast? satisfac?ie - nici de-a m? ucide, nici de-a blestema pe veci sufletului acestui minikin,” ?i, trist?, privi spre Tarther cel mic care continua s? se ?nvart? deasupra lor. ??i, chiar dac? n-am puterea de a-mi proteja poporul cel pu?in am controlul propriei sor?i,” ?i, ?ntr-o singur? clip?, de-i f?cu pe to?i s? strige ?ndurera?i, Noea-?i ?nfipse sabia Ionas ?n propriul piept.

  ?Nuuu,” strig? Dike, fugind spre ea. Dar n-ajunse la timp lang? ea ?i fu for?at s? se trag? ?n spate, cand Pegasus, sim?ind moartea falfaind din aripi chiar deasupra sa, se ridic? pe picioarele din spate, nechezand speriat. Astfel o arunc? ?i pe regin? de pe spatele lui.

  Noea ?nc? se mai lupta cu moartea ?n timp ce c?zu de pe spatele lui Pegasus. ?i, cu ochii spre cer, acolo unde vedea ochii Haosului, buzele ei ?optir?: ?te rog, p?rinte Haos, f? ca blestemul acestui minikin s? nu fie atat de crunt. Nu-i decat un copil inocent pan? la urm? ce n-a putut face fa?? singur r?ului. De asta a fost ?n?elat ?i ne-a sortit astfel pe to?i pieirii. Eu ?ns? promit s?-i fiu mereu al?turi ?i s?-l veghez pentru eternitate, doar ca Semin?ele R?ului, cele ce-s ?nc? ?n a lui inim?, s? n-ajung? nicicand s? dea roade.”

  Trist, v?zand c? un alt popor drag inimii lui pierea din cauza r?ului, Haos spuse: ?s? fie a?a cum dore?ti tu, Regin? a Mortor-ului. ?i ??i promit c?-?i voi ?ndeplini aceast? ultim? dorin?? avut? ?nainte de moarte.” Dup? care ochii Haosului disp?rur? din nanturi, iar trupul reginei atinse p?mantul.

  Ea ?ns? nu muri. Ci, ?n clipa ?n care ?nchise ochii, se transform? ?ntr-un Unicorn alb, cel care galop? apoi spre soare-apune al?turi de acel Pegasus Negru.

  Cu ochii ?n lacrimi, Gaea privi trist? ?n urma lor. Apoi privi cu ochi tri?ti spre Lodur, care era ?n dreapta ei, atunci cand el ?opti: ??i-a g?sit ?i ea menirea pe p?mant. Acum al ei blestem e de asemenea rupt. S? fim recunosc?tori m?car pentru asta.”

  ?Recunosc?tori vom fi noi, dar asta nu ?nseamn? c? vom l?sa r?ul s? ne scape,” strig? Odin. Dup? care arunc? o capcan? de lan?uri spre Tarther cel mare care ?ncerc? s? fug?. ?i a Titanului imens? putere puse pas?rea demonic? la p?mant, iar cand trupul ei lovi p?mantul, Tarther cel mic strig? ?nnebunit din ?nalturi ?i se arunc? singur la p?mant. Dar, ?n clipa ?n care trupul micului Tarther atinse p?mantul, cel al lui Baradar, care era ?nconjurat de-o stranie lumin? ro?ietic?, se v?zu z?cand incon?tient nu departe de Tarther cel mare.

  V?zandu-?i camaradul c?zut la p?mant, Tarther cel mare ?ncepu s? se lupte ca s? scape ?i s?-l ajute. Dar, cu cat se lupta mai mult, cu atat se ?ncurca ?n acea plas? mai mult. ?ncepu ?ns? a r?cni ?nfuriat de parc? i-ar fi blestemat pe to?i, ?n clipa ?n care cei patru Titani ?l ?nconjurar?. ?i, ?n timp ce-i privea ?nfuriat, Tarther v?zu c? Dike-l avea pe Ionas ?n man?, Lodur pe Alabar, Gaea - un ulcior plin cu ap?, ?n timp ce Odin strangea cu putere cap?tul acelor lan?uri care-i r?neau trupul.

  De asta ?i le strig? Tarther ?nnebunit: ?pro?tilor! Elibera?i-m? imediat sau jur c? n-am s? am mil? de voi.” Nimeni ?ns? nu-l ascult?, c?ci nimeni nu era dornic s?-l asculte. Ei doar ?opteau ceva, ?ntr-o limb? antic?, sacr?, iar puterea acelor ?oapte f?cu ca acele lan?uri s? intre adanc ?n trupul p?s?rii demonice, c?ci din Alabar ?i Ionas ie?i un curent de aer albastru care se uni apoi cu cel negru al lan?urilor, f?candu-le s? se strang? tot mai mult ?i mai mult ?n jurul lui Tarther care se zb?tea ?nfuriat. Dar, ?n clipa ?n care Gaea turn? ap? din ulcior peste acele lan?uri, Tarther cel mare t?cu ?i adormi. Al s?u trup fu transformat apoi ?ntr-o cea?? dens? ce fu numaidecat dispersat? de un puternic vant.

  Dar, ?n clipa ?n care cea?a disp?ru, alungat? fiind de vantul n?prasnic, pe acea campie a mor?ii nu mai era nimeni altcineva ?n afar? de Baradar. Minikinul continua ?nc? incon?tient pe p?mantul parjolit, ?nconjurat de trupurile celor care c?zuser? prad? mor?ii. Astfel ?l g?si diminea?a, apoi c?zu o alt? noapte, r?s?rir? iar zorii ?i veni din nou apusul. Abia atunci se trezi Baradar. Dar, de data asta, ar?ta minikinul diferit: ar?ta exact ca Spiritul P?durilor, cel cunoscut de Fenrir ?i ceilal?i mult mai tarziu, iar acea transformare se datora f?r? doar ?i poate neascult?rii sale.

  ?i, de parc? ar fi fost ?n trans?, minikinul se ridic? ?n picioare, ?ntoarse spatele acelui loc ce nu mai era parjolit, ci din nou verde ?i ?mpanzit de flori multicolore de Miosotis. ?i, cu pa?i len?i, minikinul intr? tot mai adanc ?i mai adanc ?n p?dure, l?sand ?n urma sa acele flori de Miosotis s? ?opteasc? lumii despre o nou? ?ans? la via?? ?i poate o nou? speran??.