Un pl?cut ?opot de ap? curg?toare se auzea nu prea departe de drumul pe care ?naintau vulpile ro?ii. Dar, chiar ?i a?a, nu se vedea acel izvor sau rau nic?ieri. Doar o z?pad? alb?, moale, acoperea trupul solului obosit, dandu-i astfel r?gazul s? se simt? ocrotit ?i s?-?i recapete for?ele pan? la prim?var?, care de altfel se apropia de acele locuri cu pa?i rapizi.

  ??i totu?i e ?nc? destul de rece,” murmur? Inmar, stramband din nas ?n timp ce privea ?n jur. Apoi se ridic? pe picioarele din spate ?i, cat ai clipi, lu? al ei trup uman. ??i la fel cred c-o s? fie o mare furtun? aici curand. Nu ?n?eleg ?ns? de ce simt asta. Tu ce zici, Samaya? Am eu dreptate?” Privind ?ns? ?n jur n-o v?zu nic?ieri pe vulpi?a care-o urm?rea mai mereu la doar doi pa?i distan??. De asta Inmar ?ncepu s? se agite. ?i, privind speriat? ?n jur, ?ncepu s? strige: ?Samaya? Samaya, unde e?ti?”

  Ajuns? din urm? de restul vulpilor, una din ele ?i spuse: ?nu-?i f? griji pentru copil?, Inmar! E oprit? pe roca cea mare pe care am v?zut-o cu to?ii ?n cale. Cea de pe care se vede valea ca ?n palm?. O g?se?ti acolo de cobori vreo 500 de metri. Noi ?ntre timp v? vom a?tepta la locul decis.”

  Inmar nu-i spuse nimic vulpii. Doar d?du din cap c? ?n?elese ?i ?ncepu s? coboare cu pas gr?bit panta. Dar nu cobor? ea 500 de metri a?a cum ?i spusese cealalt? vulpe, ci doar vreo 200 ?i a?a-i fu dat s? vad? copila, ?n trupul vulpi?ei, stand pe acea roc? ?i adulmecand zarea.

  Sim?ind-o pe Inmar apropiindu-se, vulpi?a spuse f?r? s? ?ntoarc? capul: ?nu-mi place mie locul ?sta. E prea rece ?i ciudat. A? fi preferat p?durea. M?car acolo nu mi se zgribule?te blana ?i nu m? ustur? ochii de la atata aer rece.”

  Auzind-o vorbind astfel, Inmar zambi trist: ?tia prea bine ce simte copila, dar n-o putea ajuta defel, c?ci primiser? ordin s? vin? acolo ?i trebuia s? asculte. Plus la asta: dup? ?ntamplarea din Poiana Umbrelor, cand ?i aceast? copil? fu cat pe ce s? moar?, decise s-o aduc? totu?i pe munte ca s-o protejeze, chiar dac? fetei asta p?rea s? nu-i fie pe plac. Se apropie totu?i de ea ?ntr-un final ?i-i spuse: ?nici mie locul ?sta nu mi-i pe plac, Samaya. Dar totu?i: e locul ?n care trebuie s? fim pe moment.”

  ?De ce?” ?ntreb? vulpi?a, privind-o. ??i… ?nceteaz? a-mi mai spune ?Samaya.” Numele meu e Mayar. A?a vreau s? fiu astfel strigat? de acum ?ncolo, c?ci acesta-mi e numele. ?i, de altfel, sunt deja s?tul? s? fiu strigat? cu numele celeilalte.”

  Anume sup?rarea din vocea copilei o f?cu pe Inmar s-o priveasc? crucit?. Mai ales o mir? s? aud? c? numele ?celeilalte” era ceva ce-o deranja ?i c? ar fi preferat s? fie strigat? cu numele ei adev?rat. ?i cum nu avea Inmar s? fie mirat?, cand nicicand copila nu-i d?duse de ?tire c? ?i-ar fi amintit despre trecutul ei, c?ci, dup? cum ?tia Inmar, de cineva-l ?ntalnea pe Mannar la via?a lui, atunci ??i pierdea nu doar identitatea, dar ?i amintirile. Cu copila asta ?ns? p?rea s? fie diferit. De asta ?i-o ?ntreb?: ?S?-?i spunem Mayar? Dar… de unde ?tii tu acest nume? Unde l-ai auzit?”

  Vulpi?a o privi crucit?. Apoi rase: ??i de ce ar fi trebuit s? aud numele ?sta de undeva? E numele meu. Cel pe care mi l-a dat mama, adev?rata mea mam?, cand m-am n?scut.”

  ?Ce?” Aproape c? strig? Inmar, extrem de uimit?. ?Tu-?i aminte?ti al t?u trecut? Dar cum e posibil asta? Chiar ?i dup? ce…”

  Vulpi?a se ?ntoarse cu tot corpul spre Inmar ?i-o privi atent ?n ochi: ?s? nu-mi amintesc trecutul? Tu ce, crezi c?-s fantom? sau ce? Doar ele nu-?i amintesc trecutul. ?i mi se pare ciudat s? m? prive?ti astfel: de parc-a? fi murit ?i nu eram la curent cu asta.”

  V?zand senin?tatea cu care-i vorbea copila, Inmar se apropie de ea ?i, prinzandu-i fa?a cu ambele maini, privi atent ?n ochii ei. Dar nici de data aceea nu-i putu citi nici trecutul ?i nici viitorul ?n priviri. ?i… iar i se p?ru ciudat. Tres?ri ?ns? cand Mayar se rupse din mainile ei, ?uierand printre din?i: ?oh, un iepure!” ?i vru s? fug? dup? el. De asta Inmar ?i atinse spatele ?i-un val de c?ldur? ?i p?trunse sub blan?. Asta o f?cu pe Mayar s?-?i reia trupul uman. ?Dar, Inmar, nu-i corect a?a,” se sup?r? copila. ?Puteam s?-l…”

  ??tiu ?i eu c?-l puteai prinde cu u?urin??, copil?. Dar n-avem noi timp pentru asta. Trebuie s? le urm?m pe celelalte. A?a c?… mergi dup? mine!” ?i spuse Inmar cu voce poruncitoare, dup? care-i ?ntoarse spatele.

  Mayar ?ns? n-o urm? numaidecat. Ea mai st?tu cateva clipe pe acea roc?, tot cu ochii dup? iepure. Se ?ncrunt? ?ns? cat de curand, cand iepurele intr? ?n a lui c?su?? ?i-i ar?t? ?n cele din urm? coada neagr? ?i pufoas?. Asta o f?cu pe Mayar s? ?uiere dezam?git? printre din?i: ?ce pierdere! ?i ar?ta atat de apetisant.” Dup? care ?ntoarse spatele acelei v?i ?i-o urm? pe Inmar. De-ar fi stat locului ?ns? ar fi v?zut c? iepurele cela era unul ?iret se pare, c?ci imediat ce ea plec?, el ??i scoase n?sucul din vizuin? ?i plec? lini?tit ?n drumul lui.

  ***

  ?n timp ce se apropiau tot mai mult ?i mai mult de varful muntelui, vulpile lui Inmar se sim?ir? ?i mai zgribulite decat cand ?ncepur? a urca acea pant?, iar asta se datora aerului extrem de rece ?i ?nc?rcat pan? la refuz cu fulgi de z?pad?. Tocmai de aceea ?i ?ncepur? ele a ?nainta cu greu.

  Dintr-o dat? ?ns?, una dintre vulpi, ce p?rea mai b?tran? decat celelalte ?i mai mare ca m?rime, se opri locului ?i mirosi zarea. Apoi ??i zgribuli blana ro?cat?, de un ro?u pal, ?i, ridicandu-se pu?in pe picioarele din spate, spuse cu voce grav?: ?va fi o noapte destul de grea noaptea asta.” Apoi ??i lu? al ei chip uman.

  Se v?zu astfel c? era o femeie trecut? de 60, cu p?r lung ?i sur, ?mpletit ?ntr-o singur? cosi?? din varful cre?tetului ?i pan? ?n varful cozii. Ochii ?i avea c?prui ?nchis, dar totu?i avea privirea cald?, p?strand totodat? ?i frumuse?ea chipului de odinioar?, chiar dac? era br?zdat pe alocuri de riduri adanci. ?i, din felul ?n care adulmeca zarea, cu ochii ?nchi?i ?i formand o mic? sfer? alb? ?n man?, se vedea c? nu-i o vulpe obi?nuit?, ci una destul de puternic? ?i care-a v?zut multe la via?a ei.

  Apropiindu-se de ea, Inmar ?i Mayar o privir? pentru cateva clipe ?n t?cere. Apoi Inmar ?ntreb?: ?se ?ntampl? ceva, Anaya? Sau poate cineva str?in se apropie?”

  ?Ba nu-i str?in cel ce se apropie,” spuse b?trana f?r? s? deschid? ochii. ?E vantul ?sta aspru, al c?rui miros nu-mi place. I se spune Crivatis. ?i, dup? suflarea lui aspr?, ?mi pot da seama c? se apropie o mare viforni?? de aceste locuri, ceva ce ne va zgribuli extrem de mult bl?nile noaptea asta. ?i… va fi o noapte lung? ?i rece de asemenea. La fel simt ?i prezen?a cuiva str?in aici. Dar nu-mi dau seama a cui s? fie.” Dup? care Anaya deschise ochii ?i f?cu ca?iva pa?i ?ncolo ?i ?ncoace pe acea pant? destul de larg? ce p?rea s? fie intrarea ?ntr-o grot?, chiar dac? nu se vedea nicio intrare nic?ieri pe acel perete al muntelui.

  Dintr-o dat? ?ns? Anaya-?i fix? privirea asupra peretelui muntelui ?i stramb? din nas. Totu?i nu spuse nim?nui c? sim?ise pa?i apropiindu-se de ele dinspre adancurile muntelui. Dar, chiar ?i a?a, acea prezen?? nu era ceva care s? le pun? ?n pericol. De aceea ?i p?str? t?cerea ?i a?tept? cuminte.

  Celelalte vulpi a?teptar? ?i ele ?n t?cere, a?ezate pe coad? ?i cu ochii ?nchi?i. Astfel le era mai u?or s? ?nfrunte viforni?a, care se lipea cu fulgi ?nghe?a?i de bl?nile lor ?i le f?cea s? se zgribuleasc? u?or. ?i, chiar dac? sim?eau c? Inmar e nelini?tit? ?n timp ce privea zarea ?nghe?at?, niciuna din ele nu deschise ochii ?i nici nu se apropie de Inmar, care se apropiase de fapt destul de mult de marginea acelei poteci, care termina brusc ?i de pe care se putea cade apoi ?ntr-o pr?pastie extrem de adanc?.

  Singura care nu p?rea ?ns? deranjat? de acea situa?ie era Mayar, care c?sca ?ntruna, c?ci acel vant rece o f?cea s? vrea s? doarm?. ?i, ca s? se ?nc?lzeasc?, ?ncepu s? se joace cu un fel de ghemotoc de blan? pe care a ei putere-l f?cu s?-i apar? ?n maini.

  Tres?rir? ?ns? cu toatele cand se auzi un sunet strident venind dinspre munte, de parc? peretele acestuia ar fi cr?pat. De aceea ?i privir? ele ?ntr-acolo ?i v?zur? un fel de u?? deschizandu-se ?n peretele muntelui. Apoi auzir? glasul lui Ahi, care ie?i din ceea ce p?rea s? fie o grot? ascuns?: ?e din cauza lui Island acest vant n?prasnic. Numai lui nu-i place cand cineva str?in ?i calc? teritoriul f?r? voie. De fapt ur??te asta al meu fr??ior mai mic. De aceea ?i l-a trimis pe Crivatis s? ne colinde ?i s? ne dea b?t?i de cap.”

  Auzind glasul lui Ahi, Inmar se ?ntoarse spre el, c?ci ea fusese singura care nu se ?ntoarse spre peretele muntelui cand se auzi acel sunet ciudat. Apoi, plecandu-se u?or ?n fa?a lui, Inmar spuse cu jum?tate de glas: ?frate, e?ti ?i tu aici? Credeam c? ?nc? e?ti departe de aceste locuri ?i n-o s? te ?ntorci mai devreme decat ?n trei luni.”

  Ale ei cuvinte ?l f?cur? pe Ahi s? zambeasc?. Apoi, cu mainile la spate, Ahi se apropie de ea, zicandu-i: ??i ai dreptate, Inmar. Eram plecat spre t?ramurile nordice ale oamenilor. M-am ?ntors ?ns? nu demult, c?ci… s? zicem c? nu mi-a priit mancarea lor.” ?i el rase de gluma f?cut?. Dar… fu singurul care rase. De aceea ?i se ?ntoarse spre vulpi ?i le v?zu zgribulite, iar Mayar stramband din nas. De aia ?i spuse: ?se pare c?-s b?tran deja de nimeni nu rade la glumele mele. Ce p?cat.”

  Mayar ?ns? decise s?-l z?d?re: ?atunci ar trebui s? ?nve?i glume mai bune ?i nu s? dai vina pe b?trane?e,” dup? care cl?tin? din cap cu repro?. Asta le f?cu pe celelalte vulpi, care atunci cand ap?ruse Ahi se uitar? ?n p?mant, c?ci niciuna dintre ele nu ?ndr?znea s?-l priveasc? pe acesta ?n ochi, s-o priveasc? mirate pe copil?. Dar, cand v?zur? cu cat? ?ndr?zneal?-i vorbea copila, n-aveau cum s? n-o priveasc? speriate, c?ci ?tiau prea bine ce-i putea pielea lui Ahi cand era provocat.

  Asta ?ns? p?ru s? nu-l deranjeze totu?i pe vr?jitorul Pietrelor Negre, a?a cum mai era cunoscut de al?ii. Din contr?: auzind cuvintele fetei, surase ?i se apropie de Mayar, privind ?n ochii ei. Dar cat de curand stramb? nemul?umit din nas: ?interesant! Al naibii de interesant de altfel! ?n sfar?it ?ntalnesc pe cineva c?ruia nu-i pot vedea nici trecutul ?i nici viitorul. Ceva ce nimeni nicicand n-a putut ascunde de mine mai ?nainte,” ?i Ahi se aplec? ?i mai mult spre fat?.

  Mayar ?ns? nu se sperie de el. Din contr?: privi cu ?i mai mult? ?ndarjire ?n ochii lui ?i cu un oarecare dispre? de altfel, c?ci nu-i pl?cu ei acel b?tran nebun cum ?l numea ea ?n capul ei, care p?rea s? vrea s-o ?citeasc?” f?r? voie ca pe o carte deschis?. Mai ales nu-i pl?ceau ei ai lui ochi negri, de culoarea c?rbunelui umed, ce-o sfredeleau parc?. De asta ?i stramb? din nas, ceva ce nu-i fu pe plac totu?i lui Ahi.

  Dar Ahi c?sc? ochi mari de uimire, la fel ca ?i celelalte vulpi, cand fata-i spuse cu ironie: ?vom mai sta mult astfel? Pandindu-ne ca ma?a ?i ?oarecele. ?n caz c? da n-ai decat s? joci jocul ?sta singur, c?ci eu o s? merg s? m? plimb.” ?i, ?ntorcandu-i brusc spatele, d?du s? plece. Se pref?cu ?ns? cat de curand ?ntr-o statuie neagr? cand Ahi-i atinse um?rul drept, ceva ce-o f?cu pe Inmar s? strige speriat?:

  ?Frate, te rog: nu-i decat un copil!” ?i f?cu un pas spre Mayar, care de?i ar?ta ca o statuie din ghea?? neagr? era clar c? ?nc?-i vie, c?ci se auzeau b?t?ile inimii ei ?i cum sangele curgea rapid prin ale ei vene.

  Se opri ?ns? Inmar brusc, ?n clipa ?n care Ahi se ?ntoarse spre ea ?i-i strig?: ?Lini?te!” Apoi magul se ?ntoarse iar spre Mayar. ?i, f?r? s-o ating?, ??i plimb? mana pe deasupra corpului ei. Astfel, ?n timp ce el ??i plimba mana ?ncolo ?i ?ncoace se v?zu un fel de curent de aer negru ce p?rea s? fac? schimb de energii ?ntre palma lui Ahi ?i corpul lui Mayar. Apoi, curand dup? asta, din acel schimb de energii, fu format? un fel de oglind? oval?, de statura unui om de 1.9. Dar pe suprafa?a ceea neagr? nu se reflecta nicio imagine. De asta ?i stramb? Ahi din nas, v?zand c? nici folosind acel truc nu-i reu?i s-o citeasc? pe copil?. De asta-i strig? lui Inmar, oarecum furios: ?Urmeaz?-m?!” Dup? care el p??i prin acea oglind? de parc? ar fi fost u?a de la o ?nc?pere. ?i, de?i Inmar n-ar fi vrut s?-l urmeze, n-avu ?ncotro. De aceea fu ?i ea ?nghi?it? de oglind? cat de curand.

  ***

  Locul ?n care Ahi ?i Inmar ajunser? intrand prin acea oglind? era o imens? p?dure cufundat? ?n umbr?. Dar, de?i copacii st?teau ?nc? ?n picioare ?i nu erau usca?i, p?rea totu?i o p?dure moart?, c?ci atat trunchiurile, cat ?i frunzele, ramurile sau r?d?cinile lor respirau a moarte, ?n timp ce to?i copacii aveau o nuan?? de maro ?nchis ?i p?reau ?ncremeni?i.

  Oarecum speriat?, Inmar privi ?n jur ?i ?ntreb?: ?ce p?dure e asta, frate?”

  F?r? s-o priveasc?, Ahi-i spuse: ?lumea interioar? a lui Mayar!” Dup? care, cand privirea-i fu atras? de ceva, se apropie de-un copac cu un trunchi extrem de gros, care avea o scorbur? destul de mare la baz?. Astfel, aplecandu-se ?n fa?a acelei scorburi, Ahi d?du la o parte panza groas? de p?ianjen care acoperea intrarea. Apoi arse acea panz? cu flac?ra unei candele care-i aparu ?n man?. ?i, dup? ce apropie acea candel? mai mult de scorbur?, o v?zu pe copila Mayar, cea de 5 ani ?i care ucisese to?i puii din satul cela de oameni, manjit? complet de sange, stand ghemuit? ?n acea scorbur? ?i tremurand ca varga. De asta ?i ?uier? Ahi printre din?i, furios: ?acum ?n?eleg de ce nimeni nu-i poate vedea nici trecutul ?i nici viitorul. E din cauza c? ?i-a ??nghe?at” amintirile. Astfel nu permite nim?nui s?-i p?trund? ?n minte.”

  ??i-a ?nghe?at amintirile?” ?ntreb? Inmar extrem de mirat?. ?Dar cum e posibil asta? Credeam c? doar un Mago Negru poate face asta.”

  This story originates from Royal Road. Ensure the author gets the support they deserve by reading it there.

  ??i… ai dreptate. E al meu copil, nu-i a?a?” ?i Ahi privi cu ur? spre Inmar, care ?ncepu s? tremure de fric?, evitand a lui privire. ?E copilul meu, cel pe care l-am avut cu Morena. Dar… de ce? Am crezut c? acel copil a murit, la doar cateva zile dup? ce s-a n?scut. E ?ns? aici. A?a c?, vulpe ?ireat?, ia zi-mi: ce naiba mai ascunzi de mine?” ?i, mi?candu-se brusc prin aer, Ahi ajunse lang? Inmar, o prinse de gat ?i-o stranse cu putere, ridicand-o pu?in de jos de parc? ea ar fi fost o pan? extrem de u?oar?. Apoi, apropiindu-?i fa?a extrem de mult de a ei, Ahi-i ?uier? printre din?i: ?m-ai min?it, Inmar. M-ai min?it cand ai spus c? atat Morena, cat ?i copilul au murit atunci. De ce? De ce m-ai min?it?” ?i Ahi r?cni apoi ca apucatul.

  Tremurand ca varga ?i abia respirand, Inmar ?ncerca din r?sputeri s? se desprind? din a lui prinsoare. ?i, cu ochii ?n lacrimi, ?ncepu a-l lovi pe Ahi peste man?, cerand ?ndurare: ?d?-mi drumul, Ahi! Nu pot respira! Frate, te rog! Jur c? nu te-am min?it. N-am f?cut-o! Jur!”

  Urland ca apucatul, Ahi o arunc? ?ntr-un final ?nspre un copac. Apoi, dup? ce lovi trunchiul cela cu destul? putere, Inmar c?zu la p?mant ?i-?i atinse pieptul cu mana tu?ind din r?sputeri ca s?-?i recapete respira?ia normal?. Dar, chiar ?i a?a, chiar dac? abia respira, auzea destul de bine ce-i striga Ahi: ?toat? lumea m? minte ?n ultima vreme. De ce? Ar?t cumva a prost sau ce?” Apoi, dup? ce se puse iar ?n pirostrii ?n fa?a lui Inmar, care se trase brusc ?n spate pan? se lipi cu spatele de trunchiul copacului pe care-l lovise nu demult, Ahi spuse cu r?utate: ?ia zi-mi, Inmar, ia spune-mi surioar?, ce m-ai ascunzi ?nc? de mine?”

  Tremurand ca varga ?i mai ales v?zand c? Ahi era gata s-o distrug? de nu-i spunea adev?rul, Inmar abia reu?i s? ?ngane: ?e vorba de Mannar. Anume al t?u frate a reu?it s? transforme acest copil ?n ce e ast?zi. ?i, nu ?tiu cum sau de ce, dar a p?truns atunci ?n casa Morenei, la cateva zile dup? na?terea lui Mayar, ?i-a f?cut din acest copil sclavul lui Eris. Al ei trup pe p?mant se pare. ?i…”

  ??i…?”

  ?Mannar, are un diamant negru acum ?ntre coarne. Unul pe care chipul lui Eris e mereu reflectat. ?i Mannar e complet nebun ?i nu-?i aminte?te nimic despre al s?u trecut, iar eu am v?zut asta cand a ucis-o pe acea femeie, pe malul Raului P?catelor.”

  ?Mannar a ucis o femeie? Pe cine anume?”

  ?Pe so?ia lui Dike. Samandra mi se pare c?-i spunea. Dar atunci, cand ei au luptat pe malul raului, ea a ?ncercat s?-i scoat? diamantul de pe frunte. Atunci a fost cand am v?zut chipul lui Eris reflectat pe acel diamant ?i tot acolo am aflat ?i de ce Mannar a transformat a ta copil? ?n copia fiicei regelui lup.”

  ?Gemene-forme!” ?uier? dintr-o dat? Ahi printre din?i. ?i, ridicandu-se ?n picioare, se holb? ?n jur. ?Acum ?n?eleg de ce Mannar se ascunde mereu de mine ?i nu-l pot g?si nic?ieri.”

  Inmar ?ns? scutur? din cap: ?nu. Mannar nu se ascunde. El pur ?i simplu nu-?i aminte?te de tine ?i nici cine-i el.”

  Asta-l f?cu pe Ahi s? se ?ntoarc? u?or spre ea ?i s-o priveasc? insistent. V?zand ?ns? ?n ochii lui Inmar c? ea era cu adev?rat ?ngrozit? ?i c? nu min?ea, spuse: ?interesant. Continu?!” ?i-i ceru lui Inmar s?-i spun? ?ntreaga poveste tocmai c-o ?tia prea bine, c?ci chiar dac? ea-i spunea frate doar pentru c-o crescuse, Ahi era singurul care ?tia c? Inmar ?i era ?ntr-adev?r sor?, c?ci anume el o crescuse pe copil? dup? ce mama ei se arunc? ?n apele raului Tenebre doar pentru a-?i sp?la ru?inea de a fi n?scut copila regelui Coallar, dup? ce acesta abuzase de ea pe un camp ?nflorit. ?i, atunci, pentru a salva acea copil?, anume Ahi fu cel care-o transform? ?ntr-o vulpe ro?ie ?i-i d?du puterea s? citeasc? min?ile altora.

  Abia ?ntr-un tarziu, dup? ce-?i putu g?si cuvintele, Inmar spuse: ?Mannar deja nu-i cel de alt? dat?, frate Ahi. Are o putere mult mai mare decat a noastr?, a lui Island sau Inlan Diar ?i asta datorit? lui Eris, care-a trimis a ei putere pe p?mant ascuns? ?n acel diamant negru. De asta to?i cei care-l ?ntalnesc pe Mannar ?nnebunesc sau ??i pierd min?ile. Dar nu la fel s-a ?ntamplat cu Mayar: ea nu doar c-a r?mas ?ntreag? la minte, dar ??i aminte?te al ei nume ?i al ei trecut.”

  ?Interesant. Continu?!”

  ?Mare lucru nu-i de spus oricum, c?ci, dup? cum ?tii, n-am putut s?-i citesc trecutul. Dar… am aflat totu?i, ?ntreband de al?ii, c? Mayar, pe cand avea cinci ani, a sim?it pentru prima dat? gustul sangelui. A fost atunci cand a ucis to?ii puii din sat, l?sandu-i pe acei bie?i s?teni la mila soartei. Dar ce-i mai ciudat e c? de?i e cu mult mai mic? decat mica lupoaic?, cele dou? arat? de parc? s-ar fi n?scut ?n acela?i ceas. ?i… tare m? tem, frate, c? dac? Mannar o g?se?te apoi ?i-i ia puterea atunci va fi cu adev?rat invincibil.”

  ?Mai ?ntai va trebui s? treac? de mine, Inmar, c?ci n-am de gand s? las pe nimeni s? pun? mana pe-o putere a noastr?. ?i de asemenea nimeni nu-i invincibil pe lumea asta, c? de asta se va ?ntampla vreodat?, atunci Haos ?i Yggdrasil vor da na?tere unei puteri similare, dar opuse acesteia, doar ca s? echilibreze Balan?a Puterilor. La fel cred c? cel care-l va ?nvinge pe Mannar sau cel pu?in cel c-o putere egal? lui e deja n?scut pe acest p?mant.”

  ?Copia lui Mayar!” Murmur? Inmar ?ncurcat?.

  ?Ba nu, Inmar. Nu acea copil?-i copia lui Mayar, ci invers. ?i anume asta m? preocup? pe mine, c?ci poate fi ceva ce s? lucreze mai apoi ?mpotriva noastr?.” Apoi Ahi d?du s? plece. Se opri ?ns? cand Inmar ?l prinse de man? ?i apoi o privi. Astfel v?zu ?ngrijorarea ?n ochii ei, mai ales o sim?i ?n vocea ei cand ea spuse:

  ?Ce dac? nu e a?a cum crezi, frate? Ce dac? Mayar arat? astfel din cauza c? Eris a citit soarta celeilalte ?i vrea astfel s? le uneasc? puterile care s-o readuc? la via???”

  ?Poate ?i ai dreptate, sor?. Dar… sincer s? fiu nici eu nu ?tiu motivul pentru care copila Rophionilor ?i aceast? copil? arat? aproape identic ?i au ?i puteri similare. Chiar ?i a?a sunt con?tient c? de noi to?i se apropie un mare r?zboi, unul care-o s? ne implice pe to?i. ?i, de vrem s? supravie?uim ?n acel r?zboi, se pare c? va trebui s? fim al?turi de acest copil ?i s?-l preg?tim cum trebuie,” spuse Ahi, privind ?ngrijorat spre scorbura ?n care se ascundea Mayar.

  ?Dar, frate, dac? facem asta atunci ?i noi…”

  ?S? mergem, Inmar!” ?i spuse Ahi pe un ton poruncitor, privind-o ?n ochi. ?O s? ne gandim mai tarziu la asta. Acum ?ns? e periculos s? r?manem aici, c?ci acest loc ?nghe?at poate c?p?ta via??, iar de asta se ?ntampl? acest copil va fi pe veci pierdut, prins ?n ghearele fantomelor trecutului. De aceea nu ne permitem s?-i facem noi r?u cu mana noastr? cand avem atata nevoie de ea.”

  Dup? care Ahi trecu primul prin acea oglind? revenind ?n lumea real?, urmat ?ndeaproape de Inmar. Apoi, cand Inmar era deja la ca?iva pa?i de oglind?, aceasta se sparse ?n mici f?rame, iar a?chiile disp?rur? de parc? n-ar fi fost nicicand acolo, iar Mayar, care nu-?i amintea nimic din ceea ce tocmai i se ?ntamplase, ??i continu? drumul, urmat? de Anaya, la porunca lui Ahi.

  ***

  ?Cine-i acel b?rbat?” O ?ntreb? Mayar pe Anaya ?n timp ce cele dou? traversau la pas lent poiana Ahilar-ului.

  F?r? s-o priveasc?, Anaya-i spuse cu glas duios: ?cel pe care l-ai ?ntalnit numai ce e Ahi sau cum mai e cunoscut de al?ii - Vr?jitorul Pietrelor Negre. De ce i se spune astfel?! Pentru c? are putere asupra vechilor timpuri, cele ascunse ?n pietrele negre ale subteranului. Asta-i d? dreptul s? foloseasc? puterea trecutelor veacuri ?i de asemenea are influen?? asupra a tot ceea ce are culoare neagr?. ?i acest vr?jitor nu-i unul obi?nuit, Mayar: el e unul temut de mul?i, c?ci e singurul care a ?nv??at ?i c?ruia i-a reu?it s? controleze puterea tunelurilor subterane, cele s?pate ?n adancurile acestui munte de gnomi, cei care-au tr?it odat? aici. De asemenea puterea lui cre?te ?n nop?ile ?ntunecate ?i atunci cand se aude ?oapta naturii moarte ?n jur. Prin urmare, de energia vie?ii p?r?se?te ceva, anume acea energie r?mas? ?i revine lui Ahi. De aceea toat? lumea se teme de el ?i-l ocole?te pe de departe.”

  ?Cum r?mane ?ns? cu Inmar? Ea, de?i pare s? se team? de el, a ales s?-i fie aproape. La fel ca ?i tine care ?tii atat de multe despre acest vr?jitor. De ce?” ?i Mayar se opri pentru cateva clipe.

  La fel se opri ?i Anaya. Dar b?trana vulpe n-o privi pe copil?, ci se uit? la acei copaci ?mbr?ca?i ?n alb din cap pan?-n picioare, dar care mai aveau pete negre pe trunchiuri, ?n unele locuri. Dup? care Anaya se a?ez? pe z?pad?, ?ntinzandu-?i a ei coad? lung? ?i ro?ie pe z?pada moale. Abia atunci spuse: ?pentru c? nu m? tem de el ?i-l cunosc de cand m-am n?scut. Mai bine zis de cand am ren?scut. De asemenea, rolul meu ?n ast? lume ?i pozi?ia mea mi-au dat ?ansa s? aflu de la al?ii despre a lui putere. Astfel am aflat c? nim?nui nu-i convine s?-l aib? de du?man sau va fi pierdut. La fel cum nimeni nu tr?ie?te de-i r?ne?te sora, pe Inmar.”

  ?Ce?” Aproape c? strig? Mayar, a?ezandu-se al?turi. ?Acest Ahi e fratele lui Inmar?” ?i Anaya d?du u?or din cap c? da. ?Wow, asta da surpriz?. Am crezut c? Inmar nu iube?te pe nimeni ?i nici nu-i iubit?.”

  Anaya doar zambi auzind-o vorbind astfel. Apoi privi la copil? ?i-o v?zu atat de concentrat? asupra acelui monstru alb ce le ?nconjura de jur ?mprejur. Dar chiar ?i a?a, Anaya ?tia c? copila ?nc? se gandea la cele spuse, fiind extrem de uimit? de rela?ia de rudenie dintre Inmar ?i Ahi. ?i era ciudat modul lor de-a privi lumea - un pui de vulpe ?i una adult? - stand pe acea z?pad? moale ?i contempland via?a, ?n timp ce ascultau ?oapta antic? a b?tranilor ?i ?n?elep?ilor copaci din jurul lor.

  ?i Anaya ??i continu? povestea abia ?ntr-un tarziu, cand g?si ea de cuviin?? c? era necesar s? fac? asta. De aceea ?i spuse: ?Inmar e cea mai mic? dintre copii regelui Coallar. A patra la num?r de altfel, a regele c?rbune, cel ascuns ?n adancurile acestui munte. Dar chiar dac? Coallar e temut de mul?i ?i tr?ie?te de mul?i ani pe acest p?mant nimeni nu-i ?tie istoria, la fel cum nici el nu ?tie ca?i copii are de fapt. De aceea i se spune regele nebun ?i toat? lumea ?l ?tie din cauza r?ului pe care-l aduce ?n jur.

  Cum nu de altfel, cand atat de multe suflete au suferit de pe urma lui?! ?n special gnomii, care la ?nceputurile lumii ascultau a regelui Coallar porunc?. Ei ?ns? i-au ?ntors spatele ?i s-au r?zvr?tit ?n clipa ?n care Coallar ?i-a pierdut complet min?ile ?i-a ?nceput s? viseze s? fie regele lumii. ?i, dup? ce gnomii ?i-au ca?tigat libertatea, au p?r?sit minele de c?rbune ?i s-au mutat ?n inima mun?ilor Sudici, formand astfel Regatul Adamant Sheen sau cum s-ar traduce ?n limba noastr? ?Str?lucirea Diamantelor.”

  Regele lor, Shalamar, e de fapt singurul lor rege, chiar dac? acel regat a fost format cu multe milenii ?n urm?. Asta a fost ?ns? posibil deoarece Shalamar e singurul gnom binecuvantat s? bea din Apa Sfantului Izvor al Nemuririi, iar cea care i-a dat aceast? ?ans? a fost Gaea, ca recompens? pentru c-a ajutat-o s? binecuvanteze natura de la suprafa?a p?mantului cu apele izvoarelor subterane care ajung ast?zi ?i la suprafa?a solului.

  Dar… asta a fost tot un blestem pentru gnomi, c?ci nemurirea lui Shalamar n-a fost ceva pe gustul lui Coallar. Acesta, cand a aflat c? Gaea l-a f?cut pe Shalamar nemuritor ?i c? a devenit astfel ?i mai puternic, a ?nceput un r?zboi contra gnomilor, iar a lui ur? ?i nebunie i-a f?cut s? se ascund? ?i mai adanc ?n subteranele mun?ilor sudici. ?i, v?zand c? singur deja nu le mai face fa??, Coallar s-a aliat cu Tenebre, cea cu inim? neagr? ?i cea cunoscut? ca Titanida Tenebrelor ?i-a Fricii. Cu ea l-au avut mai ?ntai pe Ahi. Dar, dup? cum i-i firea lui Coallar, schimb?toare, el a vrut mai mult decat puterea lui Tenebre. De aceea ?i-a luat o a doua so?ie, pe Inlan Diar, cu care l-a avut pe Island. Numai c? acest fiu, avut cu Titanida Ghe?ii, n-a fost ceva pe placul lui Coallar, c?ci Island s-a n?scut c-o inim? bun? ?i, chiar de la na?tere, Coallar a v?zut c? acest al doilea fiul al s?u n-o s? fie nicicand de partea lui. De aceea a ?ncercat s?-l ucid?. Dar anume pactul semnat cu sange cu Inlan Diar ?nainte de-a lor uniune l-a alungat de pe acele t?ramuri ?i el nu i-a putut face r?u nici lui Inlan Diar ?i nici lui Island. De aceea, c?tr?nit, s-a ?ntors ?n bra?ele lui Tenebre, cu care l-a avut pe Mannar, al treilea s?u fecior, demonul focurilor. ?i anume ?n acest fiu Coallar ?i-a g?sit salvarea, c?ci era exact feciorul pe care-l c?uta. De aceea mereu l-a iubit pe Mannar ?i i-a ?njosit pe ceilal?i doi feciori ai s?i.

  Chiar ?i a?a, doar cu ajutorul lui Mannar, Coallar n-a putut s?-i ?nfrang? pe gnomi. De aceea ?i-a ?ntors fa?a mai apoi spre cei doi fii pe care i-a prigonit mereu. Dar, spre deosebire de Ahi, care s-a supus poruncii tat?lui, Island, cel cu inim? bun? a?a cum o mo?tenise de la maic?-sa, a refuzat s?-i stea al?turi p?rintelui s?u. De aceea ?i a ?nceput Coallar s?-l urasc? cel mai mult, iar dup? ce-a pierdut definitiv contra gnomilor, ?n ciuda ajutorului primit de la Mannar ?i Ahi, Coallar ?i-a ?ndreptat ura spre Regatul Ghe?ii. Dar nici acolo n-a avut sor?ii de izband?. De asta ?i st? acum ascuns ?n adancurile Muntelui acestuia: se ascunde din cauza ru?inii.”

  ?Cum r?mane ?ns? cu Inmar? Ea a cui fiic? e: a lui Tenebre sau a lui Inlan Diar?” ?ntreb? copila.

  ?A niciuneia dintre ele, dup? cum am mai spus. De fapt Inmar nu-i fiica unei zeit??i, ci a unei muritoare, cea pe care Coallar a avut-o f?r? voia ei. Dar, imediat dup? na?terea copilei, a ei mam? s-a aruncat ?n apele ?nvolburate ale Raului Tenebre, ?necandu-?i astfel ru?inea ?i ?ncheiandu-?i socotelile cu via?a.”

  ??i totu?i e ciudat!” Murmur? copila ganditoare. ?C? copila unei muritoare a devenit o vulpe ro?ie ?i c? voi dou? v-a?i ?ntalnit mai apoi. Sau Inmar a devenit o vulpe ro?ie datorit? puterii tale?”

  ?Ba te ?n?eli acum, copil?, c?ci Inmar mereu a fost o vulpe ro?ie. De fapt era de cand am cunoscut-o. ?i, nu-?i pot spune cum dintr-o muritoare ?i regele c?rbune s-a n?scut o vulpe, dar e purul adev?r.” Apoi Anaya ?nchise ochii ?i, pentru mult? vreme, p?str? t?cerea. Abia ?ntr-un tarziu spuse: ?era doar o copil? Inmar cand mi-au pus-o ?n bra?e. Avea doar cateva zile de via?? ?i era deja orfan?. Mi-a dat-o Ahi ?n grij? atunci, chiar ?n ziua cand am ren?scut din ape. Mie ?ns? mi-a spus atunci c-a g?sit-o pe z?pad?, c? i s-a f?cut mil? de ea ?i de asta a decis s? aib? grij? de ea. Iar eu, cea care mereu ?i-a dorit copii, dar n-a avut niciunul, am acceptat acea creatur? nevinovat? ?i-am crescut-o ca pe pruncul meu. ?i azi, cand m? gandesc la acea zi ?i la cat de neprotejat? era cand mi-au pus-o ?n bra?e, consider c? anume acest copil mi-a fost cadoul ?i ?ansa la o nou? via??.”

  Mayar surase trist auzind astfel de cuvinte spuse de b?tran?. Apoi murmur?: ??i mie tot mi-i dor de mama. Dar totu?i, atunci, cand noi am trecut prin acel sat de oameni ?ndreptandu-ne spre acest munte, cand am rev?zut-o, n-am putut s? m? apropii de ea.”

  ?De ce?” ?ntreb? Anaya mirat?.

  ?Pentru c? ?tiu c? nu m? va accepta nicicand a?a cum sunt acum. De asemenea ?tiu c? fost for?at? ?i s? renun?e la mine, chiar dac? ea nu ?i-a dorit asta. Dar totu?i consider c? a?a e mai bine: s? fim departe una de cealalt?. ?i, chiar dac? ne e atat de dor una de alta, ne putem revedea ?i ?mbr??i?a doar ?n vise, chiar dac? unora li s-ar p?rea crud? o astfel de soart?.” Dup? care mica vulpe se ?ntoarse cu spatele spre locul ?n care ?ezuse ?mpreun? cu Anaya ?i se ?ntoarse pe acela?i drum pe care veniser?, ?ndreptandu-se sus pe munte, spre satul vulpilor ro?ii.

  Anaya ?ns? r?mase ?n acela?i loc, privind pentru o vreme ?n spatele lui Mayar. Mai apoi ??i ?ntoarse capul ?i iar privi la acea zare alb?, acoperit? de nea. Apoi ?opti trist?: ?s?rmanul copil, ce crud? soart? i-a fost scris?. ?i… am crezut c? doar al ei trecut a fost greu. V?d ?ns? c? la fel de greu ?i trist ?i va fi ?i viitorul. Tu ?ns?, copil?, singur? ai ales asta, c?ci, fiind mo?tenitorul lui Coallar, trebuie s? fii mai mereu singur?. ?i tot tu vei fi cea care va trebui s? decid? ?ntr-un final soarta tuturor copiilor regelui Coallar.”

  Dup? asta Anaya t?cu, se ?ntinse cu botul pe labe ?i ?nchise ochii, permi?and mirosului proasp?t ?i oarecum aspru al z?pezii s?-i p?trund? adanc ?n trup. Dar era totu?i ciudat, c?ci locul pe care st?tea Anaya, vulpea cea ro?ie, v?zut din ?nalturi, era neb?t?torit ?i alb, c?ci doar trei fiin?e pe lume o puteau vedea de fapt pe fantoma Anaya - Inmar, Mayar ?i Ahi, singurul care ?tia de fapt adev?rata poveste din spatele vulpii ro?ii ce tr?ia acum ca fantom? ?n lume, cea cu numele de Anaya.