home

search

CAPITOLUL 26: TĂRÂMUL OGLINZILOR DE LUMINĂ

  O imensitate de z?pad? puhav? ?i alb? ?nconjura de fapt regatul Ghe?ii lui Island ?i Inlan Diar. De asemenea, de jur ?mprejurul acelor locuri, se sim?ea respira?ia rece a naturii. ?i, ?n ciuda asprimii vremii mereu sim?it? ?n acele locuri, natura era totu?i frumoas? ?i de-o puritate de invidiat.

  Doar nu doar aceste caracteristici f?cuser? vestit acest regat dincolo de hotarele lui, ci ?i oamenii, cei care trecuser? vreodat? hotarele acestor t?ramuri ale ghe?ii ?i frigului n?prasnic. Iar ace?ti oameni, drume?i ?n mare parte ?i oameni de rand, spuseser? ?i altora c? ?n timp ce-au trecut acel regat ?n lung ?i-n lat au sim?it prezen?a cuiva al?turi de ei, protejandu-i. ?i tot ei au fost cei care-au numit acea prezen?? ?ochiul atotv?z?tor al lui Island.” De aceea toat? lumea-l l?uda pentru a lui inim? bun?, c?ci toat? lumea ?tia c? Island pur ?i simplu ura s? vad? oameni suferind, ?n special ?n al s?u regat. De aceea f?cea ce f?cea ?i-i proteja pe cat putea pe oameni de ura fra?ilor s?i ?i al p?rintelui s?u, cei care mereu f?ceau oamenii s? sufere. Tocmai de aceea oamenii ?l respectau pe Titanul Ghe?ii, pe Island, pentru a sa bun?tate ?i pentru capacitatea sa de-a se jertfi pe sine doar pentru ca al?ii s? nu fie sacrifica?i. De aceea oamenii ?l rugau mereu pe p?rintele Haos s?-i dea Titanului Ghe?ii via?? lung?, ganduri bune, prosperitate ?i ca r?ul nicicand s? nu-?i fac? loc ?n interiorul acelui regat.

  De fapt bun?tatea lui Island nu era ?ntampl?toare. La fel nu era ?ntampl?tor al s?u ajutor, c?ci, la ?nceputuri, fuseser? doar el ?i mama lui cei care-i protejar? pe oamenii regatului lor. ?i, tocmai de aceea, tocmai pentru c? v?zuser? cat e de greu s? fii singur, ?ncepur? ei s?-i ajute pe cei singuri. Ulterior, dup? na?terea lui Boor, atat Island, cat ?i mama sa, ?l ?nv??ar? pe acesta s? fie de asemenea bland ?i s?-i ajute pe oameni ?i asta din cauza c? chiar de la na?tere Island Diar putu citi ?n palma nepotului ei c? va avea un mare viitor, c? va fi numit candva Zeul Vanturilor, c? va fi nemuritor, iar asta era ceva ce-i umplea inima de bucurie.

  ?i nu era ?ntampl?toare acea viziune avut? de Inlan Diar, c?ci Boor ?ntr-adev?r fusese ?nzestrat cu puteri asupra vanturilor, de?i era pe jum?tate uman. Chiar ?i a?a, ?n ciuda divinit??ii sale nu depline, Boor avea control nu doar asupra vanturilor, ci ?i asupra sufl?rii aerului, a temperaturilor, fiind cel care decidea dac? anumite p?manturi vor fi binecuvantate ?n acel an sau, din cauza urii oamenilor ?i a avari?iei lor, acele p?manturi vor fi sterpe.

  Aceast? putere ?ns?-i aduse ?i multe necazuri zeului. De asemenea ajunse s? fie urat de unii oameni care ajunser? s?-l numeasc? Mongrel, ceea ce ?n limba poporului s?u ?nsemna Divin pe jum?tate, iar asta-i f?cu inima s? sangereze ?i tocmai de aceea l?sa uneori partea ?ntunecat? a sufletului s?u s?-l domine. ?i, ?n acele clipe cand Boor era controlat de partea sa ?ntunecat?, c?ci, ca mo?tenitor al lui Coallar, avea ?i putere ?ntunecat?, se ?ntamplau lucruri rele pe p?mant.

  Exact ca ?n acea zi, cand Boor auzi iar acel cuvant urat de el - Mongrel. Tocmai de aceea furia sa form? un mare uragan care m?tur? sate ?i ora?e, din cele ce se aflau pe lang? regatul s?u, un uragan care ?nghi?ise totul ?n calea sa, l?sand o priveli?te devastatoare. ?i, ca de fiecare dat?, Boor sim?ea c? doar astfel ?i putea face pe oameni s?-l respecte: aducand durere ?n casele lor, f?cand una cu p?mantul ale lor avuturi, f?candu-i pe unii din ei, care fuseser? cei mai r?i cu el sau cu al?ii, s? ia calea Purgatoriului.

  ?i, ca de fiecare dat? cand era complet c?tr?nit, dintr-un zeu complet alb, Boor se transforma ?ntr-unul complet negru: cu p?r lung, cu unghii ascu?ite ?i cu ochi de smoal?, care strangea cu putere Cornul Vanturilor, pe Imagus, ?n ale sale maini, intensificand puterea vanturilor ?i a uraganelor, c?ci Imagus nu doar aducea ploaia pe cer cand Boor sim?ea c? natura duce lips? de ploaie, dar intensifica pan? la maxim puterea vanturilor atunci cand Boor se sim?ea c?tr?nit.

  Dar nu doar vanturile-?i intensificau suflarea cand Boor ?l strangea pe Imagus ?n mana sa, ci ?i ura din al lui suflet. ?i, ca de fiecare dat?, nev?zand ?i neauzind nimic ?n jurul lui, Boor ?uiera printre din?i: ?au ?ndr?znit s?-mi spun? Mongrel. Mie! Celui care i-a ajutat mereu ?i-a fost bun cu ei. M-au numit corcitur? doar pentru c-am vrut s? le ar?t calea cea dreapt? ?n via??. Ei bine, dac? asta ?i vre?i, s? v? ar?ta?i astfel respectul fa?? de mine, atunci ve?i vedea cu adev?rat ce ?nseamn? s? declari r?zboi zeului vanturilor ?i cat de crunt? poate fi ura lui Boor.” Dup? care el duse cornul Imagus la buze, sufland cat de tare putu ?n el, ca s? cheme ploile toren?iale peste acele meleaguri pe care s? le scufunde mai apoi sub ape.

  O ?oapt? ?ns?, ?n limba antic? a poporului Pa?i Makka?, a?a cum mai era cunoscut Poporul Ghe?ii, ce se auzi apoi ca un fel de bolboroseal? asemeni celor ale vr?jitorilor cand ??i rostesc ale lor vr?ji, f?cu rafalele de vant ?i a?a puternice s?-?i intensifice ?i mai mult suflarea, cerul deveni dintr-o dat? tuciuriu, iar imense fulgere se vedeau spintecand zarea undeva la orizont. Astfel se vedea cum furia lui Boor cre?tea ?n intesitate, f?cand acea poian? a Ahilar-ului unde Zeul se afla ?n acel moment s? se transforme ?ntr-un loc al r?ului, unde z?pada se ?nvartea n?prasnic ?n jurul lui formand un uragan ?i mai mare decat cel pe care Boor ?l aruncase deja asupra satelor ?i ora?elor.

  Acest al doilea uragan ?ns? nu doar c? ?nghi?ea tot ce ?ntalnea ?n cale, dar era atat de puternic ?ncat scotea copaci gro?i din r?d?cini luandu-i cu el spre alte sate ?i ora?e pe care amenin?a s? le distrug?. ?i, ?n acel uragan, se vedeau s?ge?i albastre spintecandu-l, iar asta intensifica ?i mai mult ura naturii din jur. Asta ?ns? nu-l calm? deloc pe Boor. Din contr?: el sim?ea c? e nevoie de mai mult pentru a-?i des?var?i capodopera. De aceea mai sufl? ?nc? odat? ?n cornul Imagus ?i o cea?? dens? ?l ?nconjur? dintr-o dat?, f?cand aerul din jur s? fie atat de rece aproape de nesuportat pentru s?rmanele fiin?e vii prinse ?n al ei burduhan.

  Situa?ia deveni cu adev?rat periculoas? ?ns? ?n clipa ?n care ochii lui Boor devenir? ro?ii. ?i, ducandu-l iar pe Imagus la gur?, Boor sufl? cu putere, chemand ?i natura ?n ajutor pentru a-i pedepsi pe oameni. Iar natura, cea care-l respecta totu?i pe Boor, nu ?ntarzie s?-?i arate suportul. De aceea al?i nori negri, ?nc?rca?i cu ploaie toren?ial? se v?zur? la orizont, apropiindu-se cu repeziciune de acele locuri din cauza vanturilor polare, care-i manau din urm? ca pe-o imens? herghelie de cai. ?i, cu cat acei nori ?i acele vanturi polare se apropiau de locul unde se afla Boor, p?manturile din jur sim?ir? lovituri aspre pe ale lor soluri datorit? buc??ilor mari de ghea?? cat oul de stru? aruncate din ?nalturi. Acele buc??i de ghea?? ?ns? nu doar loveau cu putere p?mantul, ci c?deau ?i peste acoperi?urile caselor, ciuruindu-le, dar ?i peste ale oamenilor ogoare, distrugand sem?n?turile de toamn? ce ?ncepur? a-?i scoate c?p?oarele verzi de sub z?pad?.

  Astfel, manat? din urm? de ura lui Boor, furia naturii distruse totul ?n cale: case, cur?i, ogoare, oameni, alungandu-i pe cei ?nc? r?ma?i ?n via?? spre p?dure, ca s? se ascund? din calea urgiei. Dar, cei care ?ndr?znir? totu?i s? priveasc? ?n spate, v?zur? cum acel uragan lua totul pe sus: ?i case, ?i animale, ?i oameni, iar asta le f?cea ?i lor inimile s? sangereze de durere, v?zand c? nu pot face nimic ca s? opreasc? acel monstru f?r? inim?, nimic ?n afar? de-a fugi cat mai departe de el.

  ?i, cand ajunser? lang? p?dure, cumva la ad?postul copacilor care tot se v?itau sim?ind pericolul aproape, oamenii ?ncepur? s? se vaiete ?i s? cear? ?ndurare, rugandu-l pe Boor s? duc? acel pr?p?d departe de ei, c?ci ?i a?a ??i pierduser? agoniseala de-o via??, iar mul?i dintre ei, pe lang? persoane dragi, ??i mai pierduser? ?i vie?ile. De aceea ?i se rugau cu lacrimi fierbin?i femeile, cerand mil? ?i ?ndurare, recunoscand c? s?var?iser? un p?cat mortal.

  Boor ?ns? p?rea s? nu aib? mil? de ei. El c?uta r?zbunare. ?i, prin acel pr?p?d, ?ncerca s?-?i domoleasc? focul inimii, cel ?ncins ?ntr-un mare rug de cuvinte ustur?toare spuse lui de oameni care-l respectau doar cand el ??i ar?ta furia ?i pl?teau astfel a lor nedreptate fa?? de el.

  Dar, dintr-o dat?, o alt? ?oapt? se auzi de data asta la urechea lui Boor. Apoi o man? mic? ?i alb? ?i atinse a lui man?, iar Boor privi spre acea mic? fiin?? alb? ce-l privea de jos ?n sus, cu blande?e, ?i care-i spunea: ?e timpul, tat?! E timpul s? te treze?ti.” ?i Boor, ca de fiecare dat? cand auzea acea ?oapt?, alung? norii tuciurii din a sa privire ?i zambi, privind la Bestla, care-i zambea cu bun?tate. ?i, ?n clipa ?n care furia lui Boor ?ncepu a se domoli, se calm? ?ncet-?ncet ?i natura.

  Iar Boor n-avea cum s? r?man? indiferent ?n fa?a cerin?ei copilului lui iubit, ?n ai c?rei ochi alba?tri ?i cura?i se pierdea de fiecare dat?. Tocmai de aceea, la rug?mintea Bestlei, zeul se calma de tot, iar natura ?i oamenii puteau apoi s? respire u?ura?i.

  Dar, ?n clipa ?n care Boor se calma, Bestla se ?ncrunta ?n fa?a lui. ?i, punandu-?i mainile ?n ?olduri, ?l ?ntreba: ?nu ce, acum ?i-ai r?corit de tot sufletul?”

  Anume acest ?repro?” al copilei ?l f?cea pe Boor s? se simt? ru?inat, c?ci ?nc? odat? a lui copil? iubit? v?zuse nebunia tat?lui ei cand era ?nfuriat. ?i, ca de fiecare dat? cand era asta ?ntrebat, Boor r?spundea: ?ba-s calm eu de la natur?, Bestla. Doar m? ?tii.”

  ?Desigur c? te ?tiu,” r?spundea copila cu inocen?? ?i c-o oarecare ironie ?n glas. ?Ca to?i ceilal?i de altfel care tocmai am v?zut a ta bun?tate.” Dup? care-i ar?ta cu mana s? priveasc? spre locurile care suferiser? de pe urma maniei zeului.

  V?zand ?n sfar?it ce l?sase ura lui ?n urm?, Boor se sc?rpin? la ceaf? ?i bomb?ni ?ncurcat: ?ei bine, se pare c-am exagerat pu?in.” Apoi privea ?n alt? parte cand vedea privirea dojenitoare a fiicei. ?i Boor se sim?ea astfel, oarecum dezarmat, doar ?n preajma Bestlei, care era de fapt singura care-l putea calma cu al ei zambet ?i-a ei ?oapt? calm?.

  R?spunsul lui n-o convinse ?ns? pe fat?, care ??i ?ncruci?? bra?ele pe piept ?i-l privi pe sub sprancene. ?Doar un pic zici?! Ei, tat?, d?-mi voie s? fiu de alt? p?rere, c?ci al t?u ?doar pu?in” tocmai a ras de pe fa?a p?mantului patru mari ora?e, a ?ntors cu susul ?n jos tot ce-a ?ntalnit ?n cale ?i cred c? tot acela?i num?r de sate sunt acum istorie. ?i s? ?tii c? ?n calculul dat n-am inclus ?nc? acele suflete ce-au luat calea Purgatoriului azi din cauza ta.”

  Acel repro? inocent al copilei ?l f?cu pe Boor s? se plece u?or spre ea. ?i, zambind ?ncurcat, ??i ?ntreb? copila, privind-o ?n ochi: ?se pare c-am exagerat azi, nu-i a?a?”

  ?A?a se pare!” R?spunse Bestla sigur? pe sine. ?Dar cum timpul nu se mai ?ntoarce ?i nici daunele provocate nu pot fi uitate, iar noi ne accept?m gre?elile, atunci urmeaz? ?i pedeapsa. Iar eu am una perfect? pentru tine.”

  ?Oh, nu!” Murmur? Boor, scuturand din cap febril. ?i avea de ce s? nu-?i doreasc? acea ?pedeaps?,” care era de fiecare dat? aceea?i: trebuia s? se joace cu Bestla cu cai de aer pentru mult? vreme, pan? cand ea se plictisea, iar cum Bestla rar se plictisea de ceva acel joc copil?resc putea dura la nesfar?it.

  ?Oh, da!” ?i r?spunse ?ns? fata, ?ncrez?toare. ?i, apucandu-l de man?, ?l trase dup? ea. Iar Boor, bomb?nind nemul?umit, o urm? totu?i, c? altceva oricum n-avea ce face. Dar totu?i zeul abia ??i tara picioarele ?n urma ei, c?ci Bestla era micu?? de statur? ?i firav? ?i, de-ar fi mers Boor la pasul lui normal, s?rmana copil? nu l-ar fi ajuns ?n veci din urm?.

  Dintr-o dat? cerul sc?p?r? iar de furie ?i Boor se opri locului, for?and-o ?i pe Bestla s? se opreasc? cand auzi el ?n spatele lui vocea acelei femei care-l ?i ?nfuriase de altfel, cea care-i spuse iar Mongrel: ??i te mai nume?ti Mago dup? toate astea?”

  Boor ?ns? era con?tient c? de-?i las? furia iar liber? cat Bestla era prin preajm? o putea r?ni. De aceea ?i nu se ?ntoarse spre acea femeie dintr-o dat?. Mai ?ntai el fluier?, iar din ?nalturi un cal alb, ?naripat, pe nume Arion, cobor? cat de curand lang? ei. ?i, ?n timp ce-o punea pe copil? pe spatele calului, Boor ?i spuse lui Arion: ?du-o la palat! Acum! ?i nicidecum nu-i permite s? priveasc? ?n urm?,” iar calul d?du numaidecat din cap c? ?n?elese.

  ?Dar, tat?,” ?ncerc? Bestla s? se opun?. V?zand ?ns? privirea aspr? a tat?lui, copila se apuc? cu ale ei manu?e firave de coama lui Arion, iar el, cand sim?i c? ea se ?inea bine pe spatele lui, se ridic? ?n aer.

  Abia cand Bestla ?i Arion erau departe ?n zare, se ?ntoarse Boor spre femeie, str?pungand-o cu privirea. Ea ?ns?, ne?nfricat?, continu? s?-?i verse furia pe el, spunandu-i: ?Zeu, tu? Ba nu e?ti decat un spirit nebun, care a ucis o mul?ime de oameni ?i-a distrus totul ?n cale doar pentru a-?i ar?ta frustrarea pentru a fi fost ?njosit ?i doar pentru a-?i ar?ta puterea, c?ci…”

  If you stumble upon this tale on Amazon, it's taken without the author's consent. Report it.

  Boor ?ns? o ?ntrerupse, strigand cu glas de tunet la ea: ?nebun eu? Pentru a-mi ar?ta puterea? Ba bine c? nu. Am f?cut ce-am f?cut doar ca s? le amintesc oamenilor ce-i umilin?a ?i respectul ?i s?-i ?nv?? s? aprecieze ce au ?nainte de-a pierde.”

  ?Dup? mine e acela?i lucru,” ?i r?spunse femeia cu arogan??. ?Iar noi numim asta r?zbunare, ce nu-i decat o explozie de emo?ii al unui zeu nebun, incapabil s?-?i controleze proprii demoni. Dar, de ce m? mir? de fapt, c?ci la nimic altceva nu ne puteam a?tepta de la nepotul lui Coallar ?i de la cel al lui Ahi, care-s bine cunoscu?i pentru a lor r?utate. Acela?i demon ca ?i ei e?ti de fapt.”

  T?cu ?ns? femeia cand v?zu un mic vartej de z?pad? formandu-se ?n spatele lui Boor. ?i, cat de curand, din acel vartej ap?ru Inlan Diar.

  ?Regin? a Z?pezii,” se gr?bi femeia s? spun? ?i se plec? ?n fa?a ei. Inlan Diar ?ns? nu aprecie acea f???rnicie ?i nici nu privi cu bun?tate la femeie. ?i, chiar dac? era complet alb?, avea ?i ea o privire profund?, ?ntunecat?, semn c? tr?darea ?i nerecuno?tin?a oamenilor, cei care-i dezonoraser? iar nepotul, o r?niser? pan? ?ntr-adancuri.

  De asta ?i spuse cu repro? ?n glas: ?sunt dezam?git?. S? v?d ?nc? odat? c? a mea bun?tate ?i al meu ajutor sunt astfel r?spl?tite. Dar ?n?eleg c? asta-i natura uman?: s? nu pre?uiasc? ajutorul oferit ?i s? cear? mai mult cand deja are prea mult. Dar totu?i ce nu ?n?eleg e ce faci aici, lang? un zeu nebun pe care-l ?tii ca un demon capabil de orice?!”

  Femeia, f?r? a-?i ridica privirea, spuse: ??mi cer iertare, regin?, dar era necesar s? vin, c?ci o mul?ime de oameni au pierit azi din cauza acestui zeu r?u.”

  Asta o ?nfurie ?i mai mult pe Inlan Diar, care strig?: ?zeu r?u? Care-au pierit? Din cate ?tiu nimeni din cei nevinova?i n-a luat azi calea Purgatoriului.”

  Cuvintele reginei o f?cur? pe femeie s? uite de-al ei ?respect.” De aceea ??i ?ndrept? dintr-o dat? spatele ?i, privind direct ?n ochii reginei, strig?: ?ce? N-au murit nevinova?i?” Dar, v?zand privirea aspr? a reginei, privi numaidecat ?n alt? parte. Totu?i continu? s? ?uiere printre din?i: ?cei care-au murit azi, din cauza urii acestui zeu, erau suflete care meritau s? tr?iasc?.”

  Inlan Diar spuse ?ns? ne?nduplecat?:??criminali… violatori… mercenari… ho?i… ace?tia-s oamenii ?care nu trebuiau s? moar?” conform spuselor tale?” ?i vocea Reginei Z?pezii r?sun? de jur ?mprejur de f?cu pan? ?i copacii s?-?i plece coroana.

  Femeia ?ns?, f?r? a se c?i de ale sale cuvinte sau de cele s?var?ite, continu? s?-?i strige nemul?umirea: ?toate creaturile vii merit? s? tr?iasc? pan? cand Moirae nu vor t?ia firul vie?ii lor. De ce? Pentru c? suntem simpli oameni ?i nu f?pturi cu puteri magice. ?i totu?i suntem obliga?i s? facem fa?? urii unui zeu nebun. De ce? De ce ar trebui s? suferim noi?”

  ?Pentru c? nicicand nu sim?i?i remu?care pentru ale voastre gre?eli, dar le vede?i mereu la al?ii,” strig? Inlan Diar. ?Tocmai de asta ?i sunte?i pedepsi?i. ?i, la fel ca ?i cei care nicicand nu ?i-au recunoscut gre?eala, vei pieri ?i tu, muritoare. A?a c?: prive?te-m?!” ?i ordon? Titanida. Iar femeia, de parc? manat? de o stranie for?? l?untric?, se uit? la ea. ?i, cat de curand, se transform? ?ntr-o statuie de ghea??. Apoi, o sabie vine?ie, dintr-un ?ur?ur de ghea??, ap?ru dintr-o dat? ?n mana Titanidei, care lovi apoi statuia ?n care se transformase femeia, iar cand acea statuie se f?cu ??nd?ri, iar buc??ile ei atinser? z?pada, se topir? numaidecat. Chiar ?i a?a plansul acelei femei fu luat pe aripi de vant ?i dus ?n dep?rtare, ca s? spun? ?i altora c? merit? s? te c?ie?ti la timp ca s? ob?ii ?ndurare.

  Apoi Inlan Diar se ?ntoarse spre al ei nepot, c?ruia-i spuse cu dojan?: ?ai fost azi r?zbunat, Boor. Dar niciodat? s? nu mai faci ce ai f?cut ast?zi, c?ci chiar dac? am pedepsit aceast? muritoare pentru a ei ?ndr?zneal?, nu voi mai face la fel ?i alt? dat? ?i cel pedepsit vei fi tu atunci. De asemenea n-o s? mai accept nicicand s? distrugi astfel lumea doar pentru c? e?ti furios, c?ci chiar de e?ti sange din sangele meu ?i trup din trupul meu, al meu suflet e totu?i cu oamenii, c?ci chiar de-s nebuni ?i de-s r?i eu tot ?i iubesc ?i mereu o s?-i ap?r de rele, chiar ?i de tine.” Dup? care regina se ?ntoarse ?i intr? printr-un portal ap?rut de nic?ieri ?n spatele lor.

  F?r? a spune nimic ?n ap?rarea sa, c?ci spre deosebire de acea femeie, zeul se sim?ea vinovat, Boor se plec? ?n fa?a bunicii lui ?i nu se ?ndrept? de ?ale decat dup? ce portalul disp?ru ?n neant. Apoi privi cu bun?tate spre zarea cea alb? ?i, cand ?ntinse mana ?n fa??, fluturi albi se v?zur? zburand de-a lungul poienei, semn c? ura lui Boor disp?ruse, iar puterea binelui ce exista ?n el ajunse s? binecuvanteze astfel natura din jur.

  ***

  ?Cine e?ti tu?” O ?ntreb? Bestla pe Samaya, dup? ce calul Arion atinse cu copitele caldaramul din fa?a Palatului de Ghea??, iar ea d?du cu ochii de gemenii care a?teptau ?n fa?a Palatului.

  Dar mirat? nu fu doar Bestla s?-i vad? pe gemeni acolo, ci ?i cei doi pui de lup. ?i aveau de ce s? fie mira?i, c?ci nicicand nu le fusese dat s? vad? o prin?es? atat de alb?, ap?rand din ?nalturi pe spatele unui cal alb, ?naripat. Dar niciunul din ei nu mai spuse nimic. Doar Arion ?ngenunche de-i permise Bestlei s? coboare, iar dup? ce aceasta atinse p?mantul cu t?lpile, ?i ?ntoarse calului spatele ?i se apropie de Samaya, care-o privea atent ?n ochi.

  ?i, dintr-o dat?, Samaya ?opti: ?wow, e o oglind? acolo… ?n a ta privire. E… o lume de oglinzi cumva?”

  Fenrir, care era la doar doi pa?i de ele, auzind ?oapta surorii sale, se gr?bi spre ele, curios: ?ce fel de oglind??” ?ntreb? el, vrand s? priveasc? ?i el ?n ochii Bestlei ?i s? vad? acela?i lucru ca ?i Samaya. Dar, dintr-o dat?, se lovi cu nasul de-un fel de perete transparent. ?i, ?nfuriat, privi spre fete: ?ce-i asta?” Le ?ntreb? ele, dar niciuna din ele nu r?spunse ?i nici nu se ?ntoarser? spre el. ?i, tocmai pentru c? nu ?n?elegea ce-i cu peretele cela ciudat acolo, Fenrir ?ncepu s?-l loveasc? din r?sputeri ?ncercand s? treac? prin el.

  Tres?ri ?ns?, auzind ?n spatele lui: ?n-o s? mearg? astfel!” ?i, ?ntorcandu-se, ?l v?zu pe Arion. Dar acesta nu mai era un cal alb, ?naripat ?n acele clipe, ci un frumos tan?r de 25 de ani, care era la fel de alb ca ?i Bestla: p?rul, pielea ?i hainele. Doar ochii lui erau verzi ?n loc de alba?tri ca ai prin?esei.

  Asta-l uimi extrem de mult pe b?iat, care strig?: ?wow, tu e?ti… uman?”

  Arion ?ns? ?i zambi cu bun?tate: ?ei bine, chiar uman-uman nu-s eu. Totu?i: ar?t ca unul,” ?i ?ncepu a rade. ?Apropo, eu sunt Arion - calul alb, ?naripat al vanturilor.”

  ?Arion? Cel care care controleaz? curen?ii de aer?”

  Tan?rul ?ns? rase iar ?i d?du din cap c? nu: ?acea putere o are doar zeul Boor. Eu ?ns? sunt al lui ajutor, cel care apare atunci cand e necesar de mutat norii din loc ?i de alungat ploile toren?iale, c?ci nu toate ploile binecuvanteaz? P?mantul s? ?tii.”

  ?Atunci tu e?ti Soan. Protectorul Vie?ii pe P?mant,” spuse b?iatul fericit.

  Arion iar surase: ?iar eu v?d c? maestrul Dike te-a ?nv??at bine istoria Spiritelor ?i rolul lor pe p?mant.”

  ??i nu doar asta. Tata ne-a spus o mul?ime de pove?ti despre tine ?i zeul Boor, despre regele Island ?i Regina Z?pezii, ?i despre acest regat. Totu?i: eu n-am crezut niciodat? c? e?ti… uman. Am crezut c? e?ti doar o umbr?, a?a cum te-a v?zut sora mea ?n visul ei. A?a-i Samaya? Samaya? Unde e?ti?” ?ntreb? el, mirat, c?ci, atunci cand se ?ntoarse spre fete, v?zu c? ar?tau ca dou? statui de ghea??.

  ?Nu-?i face griji pentru ele,” ?i spuse Arion cu bun?tate. ?Se vor ?ntoarce curand. Nu-s departe: doar ?n lumea Bestlei, pe t?ramul Oglinzilor de Lumin?.” ?i, punandu-i o man? pe um?r b?iatului, ?i f?cu cu ochiul ?i ambii intrar? ?n palat.

  ***

  Extrem de uimit?, Samaya privea cu ochi mari la acea lume de basm ?n care-o aduse Bestla dup? ce reu?i s? deschid? poarta min?ii ei. ?i acea lume neobi?nuit? ar?ta de parc? ar fi fost creat? din sute de mii de mici oglinzi de toate formele, o lume ciudat? ?n care doar un Spirit precum Bestla ar fi putut tr?i.

  ?i acea lume era ciudat? nu doar datorit? acelor oglinzi, ci ?i prin faptul c? nu se vedea nicio fiin?? vie acolo. Doar un parau se vedea curgand pe p?mantul acelei mici lumi, desp?r?ind-o ?n dou? p?r?i egale, chiar dac? acel rau curgea ?n zig-zag.

  ?Bun venit ?n lumea mea!” Auzi Samaya vocea Bestlei ?n spatele ei, ceva ce-o trezi din visare. ?i, cand se ?ntoarse spre Bestla, o v?zu pe aceasta a?ezat? pe-o piatr? alb? chiar lang? acel parau. ?E frumos, nu-i a?a?”

  ?Mai ?ntrebi?!” Spuse Samaya cu entuziasm ?n glas. ?E fantastic.”

  ?Nu-i a?a?!” Spuse Bestla cu ?i mai mare entuziasm ?n glas. ?De fapt eu am creat–o. Cand eram ?nc? mic copil.”

  ?Tu?” O ?ntreb? Samaya, a?ezandu-se al?turi. ?Dar… cum ai f?cut asta? Credeam c? nimeni n-are astfel de puteri, de-a crea noi lumi ?n lumea noastr?.”

  ?Aceasta e o lume ?n interiorul meu ?i nu o alt? lume ?n lumea noastr?. ?i da, eu am creat-o, chiar dac? nu ?tiu cum. ?i acest lucru nu doar pe tine te-a minunat, ci ?i pe a mea familie, care nu s-a a?teptat niciodat? c? un urma? al lor, fiica unui Mistic Spirit al Apelor ?i un Zeu al Vanturilor, s? aib? o astfel de putere. Dar… sunt totu?i eu cea care are o astfel de putere.”

  Nu asta p?ru ?ns? s-o minuneze pe Samaya, ci ceea ce-i spusese Bestla despre mama ei. De aceea ?i-o ?ntreb?: ?mama ta e cu adev?rat un Spirit al Apelor?”

  ?Da. De fapt o po?i vedea chiar acum. E acest mic parau pe care-l vezi aici. ?i…,” Bestla se puse dintr-o dat? trist?, ?cea care a ?nchis-o aici, ?n a mea lume ?i a transformat-o ?n acest parau, am fost eu.”

  ?Ai ?nchis-o? Dar de ce?”

  ?Pentru c? unchiul meu Ahi a vr?jit-o, iar demonii lui, controland-o, au f?cut-o s? vrea s? m? omoare.”

  ??i totu?i, dac? mama ta fusese doar vr?jit? ai fi putut pur ?i simplu rupe vraja, nu?”

  Bestla ?ns? scutur? din cap c? nu: ?e din cauza naturii, cea care-a f?cut ca Spiritele de Ap? controlate de demoni s? nu se vindece nicicand. De aceea, de un Spirit al Apei e vr?jit sau posedat de demoni, atunci vraja aruncat? asupra lor poate fi rupt? doar dac?-s uci?i sau transforma?i ?n altceva, a?a cum am f?cut eu. ?i, de-s l?sa?i totu?i f?r? pedeaps? ?i s? umble liber, aceste spirite trec de partea r?ului, puterea lor cre?te enorm ?i apoi nu mai pot fi ?nvin?i.” Dup? aceasta Bestla se ridic? de pe piatr? ?i se apropie de parau atingandu-i apa cu palma. ??tiu c? sun? crud, dar… eu totu?i cred am salvat-o atunci. Cel pu?in poate fi cu mine astfel… mereu.”

  Samaya, care continu? pe piatr?, spuse abia auzit: ?mi-a? fi dorit s? fi avut ?i eu o astfel de putere.”

  ?oapta Samayei o f?cu pe Bestla s-o priveasc? mirat?: ?de ce? ?i tu vrei s? fi putut ?nchide pe cineva ?n lumea ta?” Iar Samaya d?du din cap c? da. ?Pe cine?”

  ?Pe mama. A murit acum patru ani ?i tot a fost ucis? de un spirit r?u. Dar…,” ?i fata se apropie de Bestla ?i-i atinse mana, privind-o atent ?n ochi. ?Cred c? avea ceva al t?u acel spirit r?u.”

  ?Poate eu am ceva de-al s?u, nu crezi? Sunt mai tan?r?. ?i ai dreptate: acel demon e Mannar, fratele bunicului Island.”

  ?Dar…”

  ?Cum de ?tiu asta? Am v?zut-o ?n ochii t?i, c?ci tu ai puterea de a ar?ta altora destinul t?u, Samaya. Dac?-?i dore?ti asta desigur. De asemenea tu po?i ?i s? cite?ti alte destine ?n privirile str?inilor.”

  ?S? citesc destinele altora? Dar… de ce?”

  ?Pentru c? tu e?ti un ?ulcior.” Unul binecuvantat de altfel. ?i de asemenea destul de mare ?ncat s? ??nghit?” memoriile altora ?n el, adunand astfel putere: pentru ei sau ?mpotriva lor. ?i… vino!” O chem? Bestla pe mica lupoaic? lang? parau. ?Mai bine o s?-?i ar?t decat s?-?i explic.” ?i, atingand apa paraului, ?i transform? suprafa?a ?ntr-o oglind?.

  Apropiindu-se de Bestla, Samaya se puse ?n pirostrii lang? ea. Apoi privi ?i ea la acea oglind? format? din apele paraului. Astfel v?zu amintiri reflectate acolo. ?i era ciudat, pentru c? erau memoriile altora ?i nu ale ei: ale lui Mayar, ale lui Fenrir, Dike ?i a tuturor celor pe care ea p?rea s?-i fi ?ntalnit vreodat?. Asta ?ns? o f?cu ?i mai confuz? decat ?nainte ?i murmur?: ?nu poate fi adev?rat. Eu niciodat? nu am v?zut amintirile altora.”

  Bestla ?ns? zambi: ?tu doar nu-?i aminte?ti asta, c?ci amintirile nu-s ceva pe care s? le vrei s? le vezi. M? refer la ale altora. Ele ?ns?, amintirile, caut? mereu un loc binecuvantat s? se ascund? ?i care loc e mai bun de ascuns dac? nu un ulcior binecuvantat precum e?ti tu?! ?i, ca asta s? se ?ntample, trebuie doar s? prive?ti ?n ochii cuiva.”

  ?Dar, stai un pic: cred c? te ?n?eli, c?ci n-am v?zut amintirile tale acolo.”

  ?Aaa, la asta te referi. Ei bine e din cauza c? eu sunt o oglind?. De aceea, dup? cum o oglind? poate doar reflecta chipul altora la fel se ?ntampl? ?i cu mine: pot s? ascund ce gandesc sau ce-am tr?it de al?ii. ?i… e ca un ?ur?ur de ghea??: rece ?i alunecos. Ca ?i cum ?i-ai privi chipul ?n el.”

  ?Dar… eu nicicand n-am v?zut un ?ur?ur de ghea??. La fel n-am v?zut nici o oglind? atat de aproape. Doar mi-am oglindit chipul pan? acum ?n ape. ?i la fel pentru prima dat? m? apropii atat de mult de z?pad?, c?ci acolo de unde vin eu nu-i atat de rece ca aici.”

  ?Atunci, bun venit ?n lumea reflec?iilor mele, Samaya. ?i… de asemenea: acum ?n?eleg de ce a trebuit s? ne ?ntalnim. E din cauza c? avem foarte multe s? ?nv???m una de la cealalt? ?i astfel s? ne ap?r?m spatele. Ca dou? prietene, ce zici?” ?i Bestla ??i ?ntinse mana spre mica lupoaic?, a?teptand ca Samaya s? i-o strang?.

  Mica lupoaic? ?ns? ezita, c?ci era totu?i speriat? - de ea, de lume, de ce experimentase pan? atunci ?i mai ales ?n ultima vreme. Chiar ?i a?a ceva ?n interiorul ei se mi?c?, ?ntr-un mod pl?cut, ceva ce-i spunea s? aib? ?ncredere totu?i ?n acea micu?? prin?es? alb?. Tocmai de aceea ?i zambi Samaya ?ntr-un final, la fel cum zambi Bestla, ?n timp ce ale lor palme se atingeau ca ?ntr-o oglind?.

Recommended Popular Novels